x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special PACIENT NEMULŢUMIT, TRATAMENT DEOSEBIT / Reclamaţii în spital? Să vină psihiatrul!

PACIENT NEMULŢUMIT, TRATAMENT DEOSEBIT / Reclamaţii în spital? Să vină psihiatrul!

de Irina Munteanu    |    19 Feb 2009   •   00:00
PACIENT NEMULŢUMIT, TRATAMENT DEOSEBIT / Reclamaţii în spital? Să vină psihiatrul!

Domnul C. s-a retras acum doi ani la Pucioasa, un orăşel unde a mers la băi ani la rând, cu speranţa că va trăi liniştit ultimii ani de viaţă. Tihna i-a fost spulberată anul trecut, în octombrie, când s-a internat la spitalul din localitate pentru un posibil infarct şi a ieşit cu un neaşteptat diagnostic psihiatric, pus după o consultaţie care a durat câteva minute.



"Personalitate dizarmonică cu decompensare disforică". Cu această etichetă s-a ales domnul C., după o altercaţie cu o asistentă. Nina Dumitrache a venit dimineaţa să-i recolteze sânge pentru analize; pacientul nu şi-a găsit papucii şi a ţipat la ea. "Eu am aşa, un ton mai ascuţit..., dar atunci nu am zis nimic. Îmi tremurau şi mâinile. Apoi a devenit calm, i-am administrat medicaţia. După incidentul cu papucii, a fost numai lapte şi miere", spune Nina Dumitrache. În opinia domnului C., lucrurile s-au petrecut puţin diferit: "Papucul era sub pat şi îmi era greu să mă aplec. Asistenta a ţipat la mine: «Nu mişca patul!». I-am zis că altfel nu-mi pot lua papucii. M-am dus la doctoriţa Androne şi am reclamat chestia asta, un fleac de nimic."

ÎNTREBĂRI
După acest episod, domnul C. a mers la doctoriţa Androne să reclame atitudinea asistentei. "Am încercat să aplanez, să fiu calmă, să discut cu dânsul. Pe mine mă îngrijora foarte mult starea pacientului. Vă daţi seama că nu sunt absurdă, cazuri ca pacientul să fie nemulţumit se întâmplă. Dar atitudinea pacientului a fost atât de agresivă, era atât de agitat, încât am solicitat consult psihiatric. S-a mai întâmplat să îl chem pe dr Trandafir, dar numai în situaţii deosebite. Situaţia era de aşa natură, încât nu ştiu dacă trebuia să am acordul pacientului", îşi aminteşte doctoriţa Androne. Aşa a ajuns domnul C. să fie examinat de doctorul psihiatru Trandafir, chiar în salonul în care fusese internat pentru problemele de inimă, salon în care se mai aflau în acel moment şi alţi trei pacienţi.

"Nu s-a recomandat ca psihiatru, nici nu era îmbrăcat în halat. Mi-a pus şapte întrebări: de unde sunt, de când sunt în Pucioasa, dacă îmi place în Pucioasa, cu ce m-am ocupat, dacă sunt pensionar, cu ce partid voi vota, cum mă autoapreciez. Atunci când m-a întrebat cum mă autoevaluez, m-am gândit că stau de vorbă cu un psihiatru. Iar în momentul în care am văzut biletul de ieşire atunci am aflat şi că am primit un diagnostic psihiatric. Ca bolnav de inimă, am fost prin foarte multe spitale, dar niciodată nu am primit diagnostic psihiatric", povesteşte pacientul.

El acuză şi faptul că psihiatrul a trecut diagnosticul în foaia de observaţie la câteva zile după examinare. Doctorul Trandafir motivează această întârziere prin faptul că a fost chemat la o urgenţă. Domnul C. a citit în "Dicţionar de psihologie", de Paul Popescu Neveanu: "De regulă, disforia este un rezultat al împrejurărilor de viaţă şi poartă şi pecetea profilului afectiv al subiectului." El se întreabă legitim: "Păi, de unde ştie doctorul Trandafir care e profilul meu afectiv în trei minute?" Medicul său de familie, Floarea Teliceanu, ne-a confirmat că relaţia sa cu domnul C. a fost una "foarte amiabilă".

DIAGNOSTIC
L-am rugat pe doctorul Dorel Trandafir să ne explice ce înseamnă "personalitate dizarmonică cu decompensare disforică". "Din punct de vedere ştiinţific, am să vă rog să apelaţi la alte surse de explicaţii. Dar pot să vă spun că diagnosticul, aşa cum a fost el formulat, conţine o stare de iritabilitate, un comportament neadecvat, de cverulenţă, zicem noi, care într-o formulare mai populară ar putea fi formulat: «cereri vehemente pe un ton ridicat şi cu o atitudine intimidantă». E vorba despre o stare de nervozitate exacerbată într-un anumit moment, cu suspiciozitate şi cu interpretări ale unor situaţii.

Este vorba despre o stare de moment. Ceea ce am notat eu în diagnostic se referă la o stare de moment legată de acele trăsături particulare ale felului lui de a fi." Pentru a înţelege diagnosticul, am apelat şi la profesor doctor Dan Prelipceanu, şeful catedrei de Psihiatrie din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, care ne-a precizat: "Personalitate dizarmonică este denumirea ştiinţifică a termenului de psihopat. Adică individul care are limitări în posibilitatea de a se acomoda şi de a se adapta la realitate şi care pune în faţă interesul lui faţă de interesul de a fi de acord şi de a fi adaptat la ceilalţi.

La psihopat dorinţele sunt pe primul plan, restul aproape că nu contează. Ca tulburare autentică de personalitate, se manifestă după vârsta de 18 ani, toată viaţa, adică nu se vindecă. Psihopatia nu e propriu-zis o boală, e o caracteristică a firii omului. Decompensare disforică înseamnă că, din când în când, sare pârleazul, cum se zice în româneşte. Are un conflict cu şeful, cu societatea, uneori ajunge în puşcărie. Disforic este echivalent cu prost dispus, irascibil, depresiv. Asta poate dura ore, zile şi atunci poate ar avea chiar nevoie de tratament. În cadrul decompensărilor, psihopaţii se internează în spitale de psihiatrie." Este uşor de observat că ceea ce ne-a explicat doctorul Trandafir se referă numai la partea a doua a diagnosticului.

PROCEDURĂ
Profesorul Prelipceanu ne-a spus şi ce investigaţii trebuie făcute pentru a pune un astfel de diagnostic: "Cea mai importantă investigaţie este examenul psihologic cu teste de personalitate. Dar se mai fac de obicei şi electroencefalograme. De obicei, nu pui diagnosticul ăsta la prima vedere. Îl mai vezi pe bolnav. Se face uneori şi anchetă socială – adică referinţe din mediu, colegii de serviciu, familia, vecinii. Când veţi pleca de aici, dacă mă întrebă cineva despre dumneavoastră, probabil că aş putea spune nişte chestii care vor fi exacte. Dar dacă vreau să scriu pe un act, am să vă mai chem: «Doamnă, trebuie să mai vorbim şi mâine».

Şi mâine s-ar putea să vă spun că trebuie să mergeţi la doamna psiholog să vă faceţi un examen psihologic."

Doctorul Trandafir a sărit peste multe dintre aceste etape. Deşi spune că nu-şi mai aminteşte cât a durat examinarea pe care i-a făcut-o domnului C., ne explică modul în care a ajuns la concluzia sa: "O examinare psihiatrică presupune coroborarea unor date pe care le constaţi în mod obiectiv, oferite în cazurile generale de pacienţi, iar, în cazul nostru, de cei care au văzut comportamentul domnului C.: asistenta care a avut contactul cu dânsul, doctoriţa Androne, bolnavii din salon, deci încă trei pacienţi." Am vrut să ştim dacă acest comportament era exagerat ieşit din limita normalului. "Aici probabil c-o sa vă spună mai exact doamna doctor Androne. Dar tonul cu care m-a chemat a fost de un om pus într-o situaţie dificilă. În momentul în care eu m-am prezentat şi în momentul în care am început dialogul cu el, era deschis, zâmbitor, detaşat.

În acelaşi timp, am simţit în ce fel se instalase această stare", ne-a răspuns psihiatrul. El acuză că pacientul nu a fost sincer şi nu i-a povestit despre altercaţia cu asistenta.

Pentru nemulţumirea domnului C. legată de diagnostic, doctorul Trandafir are şi o explicaţie: "Cei care vin în Pucioasa din Bucureşti, vin cu concepţiile de Bucureşti, cu un anumit mod de viaţă, cu nişte pretenţii. Rămân o bună bucată de vreme, nu şi le adaptează la realităţile oraşului. De aici apar nişte frustrări, apar nişte nemulţumiri, la modul general, care pot reprezenta un fond de izbucnire a unei nemulţumiri punctuale într-un anumit moment. Dar foarte mulţi trebuie să înţeleagă că dacă s-au mutat din Bucureşti în Pucioasa schimbă un oraş de 2.000.000 cu un oraş de 15.000 de locuitori, cu toate cele legate de acest lucru."

STIGMAT
Domnul C. a făcut o reclamaţie către conducerea spitalului, în urma căreia a fost şi găsit cineva vinovat: asistenta Nina Dumitrache.

"A fost sancţionată în ideea că este cea mai bună asistentă care a lucrat 20 de ani în secţia de cardiologie. Sancţiunea a constat în aceea că era propusă la salariul de merit şi am tăiat-o de pe listă. Şi a pierdut dintr-o dată salariul de merit care i se cuvenea pe deplin.

Asistenta este o tipă mai voinică şi mai volubilă şi a fost învăţată în secţia de cardiologie să stăpânească bolnavii. Are o voce care răsună mai tare. Practic, ea nu a vrut nici un rău pacientului. I-a atins papucul şi i l-a trimis în extrema cealaltă a patului şi asta a fost singura ei vină", spune directorul medical al Spitalului Orăşenesc Pucioasa, doctoriţa Ligia Teodorescu. Ea ne-a povestit că majoritatea pacienţilor care vin la spital pentru diverse afecţiuni îşi doresc să fie văzuţi şi de un medic psihiatru, de aceea nu înţelege reticenţa domnului C.: "Cred că trei sferturi din bolnavi merg la psihiatru. Fiecare simte nevoia să-l vadă un psihiatru." Managerul spitalului, Cecilia Ionescu, admite: "Domnul doctor a făcut o anamneză în nişte condiţii nu tocmai propice. Ideal ar fi fost ca acest consult să se petreacă în secţia de psihiatrie, unde domnul doctor, între patru ochi cu pacientul, îl examinează şi unde discuţia dumnealor, de regulă, este de lungă durată. Aici a venit la un consult interdisciplinar, unde gama de întrebări nu putea să se extindă, atâta vreme cât în salon mai erau şi alţi pacienţi." Managerul şi-ar dori ca acest conflict să se stingă amiabil, printr-o înţelegere între pacient şi medic. Domnul C. însă resimte acest diagnostic ca pe un stigmat. "Mă afectează că ştiu eu de acest diagnostic; de atunci nu dorm bine. Am să fac tot ce am la îndemână în mod legal să anulez diagnosticul. Nu să îl schimb. Am să cer în faţa instanţei anularea diagnosticului ca fiind nereal."

Epilog

Vizita noastră la spitalul din Pucioasa a avut efect: cele două directoare împreună cu doctorul Trandafir l-au invitat la o discuţie pe pacient. În urma acesteia, domnul C. a primit un certificat medical de "sănătos psihic", semnat şi parafat de psihiatrul Dorel Trandafir. Iar pe biletul de ieşire din spital, chiar lângă diagnosticul de "personalitate dizarmonică cu decompensare disforică", psihiatrul şi-a pus parafa cu susu-n jos şi a scris cu o mână fermă: "remisă".

"La acest diagnostic, de «personalitate dizarmonică cu decompensare disforică», se dă tratament de moment şi se recomandă psihoterapie. Dar eu nici măcar tratamentul pe moment nu i l-am dat pentru că am avut aşa o presimţire că nu l-ar accepta. Iar felul în care s-a prezentat în discuţia cu mine era deja liniştit."
Dorel Trandafir, medic psihiatru

×