Pâine proastă şi locuri de veci la suprapreţ

Ajutoare de tot felul, alimentare, culturale, morale, sanitare, spirituale au tot curs spre România postrevoluţionară din toate colţurile Europei. În ultimele zile ale lui aprilie 1990 încă mai veneau. Românii însă începeau să o ducă tot mai prost. Aveau din ce în ce mai mulţi bani, dar produceau tot mai puţin.

Destul de des începea să se rostească o vocabulă nouă, neprietenoasă: inflaţie. În plus, măsurile luate în primele luni ale lui '90 reuşiseră deja, în prag de vară, să scurtcircuiteze relaţia fragilă dintre furnizori de materie primă, producători, comercianţi şi cumpărători. Unele ziare susţineau că le dispar zilnic mii de exemplare expediate spre cititorii din provincie.

Până să ajungă la o concluzie reprezentanţii legii cetăţenii vigilenţi au pus umărul la lămurirea chestiunii. Astfel, România liberă din 26 aprilie 1990 difuza următoarea ştire: "Cetăţeanul Vizireanu Florea din Bucureşti a sesizat că marţi, 24 .IV, pe la orele 8-9, în gara Buftea, la barieră, doi saci cu presă erau aruncaţi din vagon şi diferite persoane se repezeau şi-şi luau gratis ziare România liberă".

Dacă circul electoral se furniza gratis şi în doze îndestulătoare, pâinea chiar era o problemă. Cel puţin pentru cetăţenii Brăilei despre care aflăm din presa timpului că stăteau cu sutele la cozi "pe la magazinele de desfacere" pentru ca în cele din urmă să ia cu asalt puţinele brutării unde se găsea o pâine tare ca piatra. Explicaţia: proasta coordonare între producător şi distribuitor cărora nu le coincideau... liberele.

Dacă avertismentul de pe unul din zidurile Universităţii bucureştene "Atenţie! Pericol de foame!" începea să îşi vădească fundamentul, cetăţenii de o anumită etate ai oraşului Drobeta Turnu-Severin se aflau într-o situaţie cu neputinţă de anticipat. Şi de justificat. Cei care cumpăraseră locuri de veci la preţul rezonabil de 120 de lei, la sfârşitul anilor '80, se pomeneau acum că trebuie să le răscumpere la preţul de speculă de... 800 de lei.

Deşi, prin acte de vânzare-cumpărare, severinenii precauţi, mai tineri ori mai vârstnici, erau proprietari peste groapa şi pământul aferent.
Întreprinderea judeţeană de gospodărire comunală şi locativă, în acord cu primăria municipală, a decis ca funebrele proprietăţi să fie revândute, în prima fază, preferenţial, chiar deţinătorilor lor. În caz că posesorii de drept nu se grăbeau să profite de oferta "generoasă"- cumpărându-le din nou la un preţ de aproape opt ori mai mare, nu le rămânea decât să-şi caute alte gropi, cele de faţă fiindu-le confiscate.