Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am trăit să o vedem şi pe asta. Justiţia (un complet de judecată) a
reuşit performanţa incredibilă de a face din nişte informaţii banale –
un registru cu persoanele care au intrat şi au ieşit din Palatul
Victoria – un secret de stat. După un an şi trei luni ne-am trezit cu o
instanţă care hotărăşte că solicitările Jurnalului Naţional de a avea
acces la registrul de intrări-ieşiri al Guvernului nu sunt de interes
public şi nu au caracter de urgenţă! O bătaie de joc a regimului
Băsescu la adresa accesului la informaţii de interes public.
Incredibil, dar adevărat! După un an şi trei luni de procese, o instanţă a hotărât că solicitările Jurnalului Naţional de a avea acces la registrul de intrări-ieşiri al Guvernului nu sunt de interes public şi nu au caracter de urgenţă. O bătaie de joc a regimului Băsescu la adresa dreptului de acces la informaţii de interes public.
Cazul Norica Nicolai în care preşedintele Băsescu a făcut dezvăluiri din mapa profesională a acesteia pentru a-şi justifica refuzul de a o numi ministru al Justiţiei scoate la iveală un fapt deosebit de grav. Şi anume că informaţiile sunt sau nu de interes public, în funcţie de jocurile politice de moment, de interesele cui servesc, de cine trebuie mazilit. Practic, accesul la informaţii de interes public a devenit o lozincă în spatele căreia se ascund mai marii ţării pentru a da impresia că trăim într-o ţară democratică. Iar Jurnalul Naţional este în măsură să afirme acest lucru după ce a fost nevoit să apeleze la instanţă pentru a avea acces la registrul de intrări-ieşiri de la Palatul Victoria. Era o informaţie de interes public atât timp cât în sediul Guvernului, instituţie plătită din banii contribuabililor aveau loc, în secret, întâlniri în care se punea la cale influenţarea Justiţiei. Şi aceasta într-un moment în care independenţa justiţiei, lupta anticorupţie erau criterii importante pentru integrarea europeană. Dar cum a început însă totul?
La începutul lui 2006, Jurnalul Naţional a dezvăluit în exclusivitate că premierul Tăriceanu, ministrul de atunci al Justiţiei Monica Macovei şi omul de afaceri liberal Dinu Patriciu au avut mai multe întâlniri de taină la Guvern. Majoritatea acestor întâlniri aveau un element comun: în preajma lor, dacă nu în aceeaşi zi, avea loc şi câte o vizită a lui Dinu Patriciu la Parchet, pentru a fi audiat în dosarul Rompetrol. Cei trei au recunosc cu greu numai una, aşa că la sfârşitul lui ianuarie 2006 Jurnalul Naţional a început demersurile pentru a obţine registrul de intrări-ieşiri de la Palatul Victoria pe perioada 26 decembrie 2004-31 ianuarie 2006, trimiţând adrese oficiale la Guvern în baza Legii 544/201 privind accesul la informaţii de interes public. Ca răspuns la aceste adrese, am fost plimbaţi pe motiv că nu deţin un asemenea registru, de la Cabinetul premierului la Secretariatul General al Guvernului, iar de aici la Serviciul de Protecţie de Pază (SPP). Iar SPP, cel care deţine registrul, ne-a transmis la 1.02.2006 că nu putem obţine aceste informaţii, invocând art. 12 lit.d) raportat la art.2 lit.c) din Legea nr. 544/2001. Potrivit acestor prevederi, se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor informaţiile cu privire la datele personale, potrivit legii, prin informaţie cu privire la datele personale înţelegându-se orice informaţie privind o persoană fizică identificată sau identificabilă.
PROCES. Refuzul de a ne pune la dispoziţie datele referitoare la intrările în Palatul Victoria ne-a determinat să dăm în judecată Secretariatul General al Guvernului. Intenţia era de a obliga SGG-ul, prin intermediul instanţei, de a ne furniza o copie după Registrul de intrări-ieşiri al Palatului Victoria în perioada 26 decembrie 2004-31 ianuarie 2006. Tribunalul a emis o adresă către SPP prin care i s-a cerut să comunice "dacă are competenţa exclusivă cu privire la registrul de intrare-ieşire de la Guvernul României, actele normative care îi reglează competenţa cu privire la acest aspect, precum şi rubricile Registrului de intrare-ieşire de la Guvernul României şi categoriile de date care se trec în fiecare rubrică". Răspunsul de la SPP a venit prompt şi astfel am aflat că "unul dintre sediile a căror pază este asigurată de către personalul SPP este şi Guvernul României". În adresa trimisă de SPP instanţei de judecată se mai arată: "După 6 luni, notele de chemare individuale şi colective vor fi distruse prin ardere". Adică, "degeaba mai cereţi acum fişele, că noi le-am ars de mult". Cum am înţeles mesajul, prin avocat, am solicitat aceluiaşi Tribunal Bucureşti ca, printr-o ordonanţă preşedinţială, să interzică SPP să distrugă aceste date până la terminarea dosarului de fond (acţiunea împotriva SPP, prin care le solicitam să ne pună la dispoziţie Registrul de intrări-ieşiri). Aceasta este o procedură specială, urgentă şi care nu prejudecă fondul cauzei şi care ne-ar fi ajutat ca, în cazul în care s-ar fi câştigat dosarul de fond, SPP să nu poată invoca faptul că a distrus deja registrele. Tribunalul Bucureşti însă a respins cererea noastră ca nefondată, susţinând că nu există vreun motiv de urgenţă care să justifice folosirea acestei proceduri.
DECIZII CONTRADICTORII. Tribunalul a admis că SGG nu are calitate procesuală pasivă, în sensul că acţiunea de judecată nu a fost îndreptată împotriva cui trebuie. În acelaşi timp, Tribunalul consideră acţiunea ca admisibilă, adică datele deţinute de SPP trebuie furnizate persoanelor care justifică un interes legitim. "Având în vedere natura şi specificul activităţii Guvernului şi a membrilor acestuia, în raport de definiţia legală a informaţiei de interes public, se desprinde concluzia că, în principiu, întâlnirile care au loc la sediul Guvernului (implicit şi numele persoanelor care sunt invitate la sediul Guvernului şi care, evident, sunt trecute în registrul de intrare-ieşire) reprezintă informaţii de interes public", se arată în sentinţa Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a.
SURPRIZÅ. A urmat un alt proces, cu SPP-ul de această dată, instanţa admiţând că ne-am îndreptat împotriva cui trebuie, dar neagă decizia primei instanţe, ajungând la concluzia că solicitarea noastră e nefondată. SPP-ul a invocat Legea 677/2001, cu privire la protejarea datelor cu caracter personal, şi a avut câştig de cauză, în ciuda deciziei primului judecător, care considera că în cazul nostru e vorba despre o excepţie. Sentinţa primului judecător spunea clar: "Deşi art. 5 alin. 1 din Legea nr. 677/2001 prevede că orice prelucrare de date cu caracter personal poate fi efectuată numai dacă persoana vizată şi-a dat consimţământul în mod expres şi neechivoc, totuşi în art. 5 alin. 2 se stabileşte că nu este cerut consimţământul persoanei vizate când prelucrarea este necesară în vederea îndeplinirii unei obligaţii legale a operatorului, în vederea aducerii la îndeplinire a unor măsuri de interes public...".
RECURSUL. Am făcut recurs la această decizie. Nu ne interesau alte date personale ale celor care au intrat în Guvern în perioada respectivă în afara numelor lor. În ultimă instanţă, am solicitat să ni se dea copii doar de pe fişele unde este menţionat numele lui Dinu Patriciu, pentru a nu se mai invoca imposibilitatea expunerii unui volum prea mare de date cu caracter personal. Curtea de Apel Bucureşti nu s-a lăsat însă impresionată de argumentele noastre şi a respins recursul pe care l-am făcut împotriva hotărârii Tribunalului Bucureşti, printr-o decizie datată 23.04.2007.
Cu toate acestea, Jurnalul Naţional nu se lasă intimidat. Nu ne sperie nimic şi ca atare vom face o adresă oficială şi către Palatul Cotroceni pentru a cere lista celor care au intrat şi au ieşit de la Administraţia Prezidenţială din decembrie 2004 până în prezent.
Cazul Norica Nicolai în care preşedintele Băsescu a făcut dezvăluiri din mapa profesională a acesteia pentru a-şi justifica refuzul de a o numi ministru al Justiţiei scoate la iveală un fapt deosebit de grav. Şi anume că informaţiile sunt sau nu de interes public, în funcţie de jocurile politice de moment, de interesele cui servesc, de cine trebuie mazilit. Practic, accesul la informaţii de interes public a devenit o lozincă în spatele căreia se ascund mai marii ţării pentru a da impresia că trăim într-o ţară democratică. Iar Jurnalul Naţional este în măsură să afirme acest lucru după ce a fost nevoit să apeleze la instanţă pentru a avea acces la registrul de intrări-ieşiri de la Palatul Victoria. Era o informaţie de interes public atât timp cât în sediul Guvernului, instituţie plătită din banii contribuabililor aveau loc, în secret, întâlniri în care se punea la cale influenţarea Justiţiei. Şi aceasta într-un moment în care independenţa justiţiei, lupta anticorupţie erau criterii importante pentru integrarea europeană. Dar cum a început însă totul?
La începutul lui 2006, Jurnalul Naţional a dezvăluit în exclusivitate că premierul Tăriceanu, ministrul de atunci al Justiţiei Monica Macovei şi omul de afaceri liberal Dinu Patriciu au avut mai multe întâlniri de taină la Guvern. Majoritatea acestor întâlniri aveau un element comun: în preajma lor, dacă nu în aceeaşi zi, avea loc şi câte o vizită a lui Dinu Patriciu la Parchet, pentru a fi audiat în dosarul Rompetrol. Cei trei au recunosc cu greu numai una, aşa că la sfârşitul lui ianuarie 2006 Jurnalul Naţional a început demersurile pentru a obţine registrul de intrări-ieşiri de la Palatul Victoria pe perioada 26 decembrie 2004-31 ianuarie 2006, trimiţând adrese oficiale la Guvern în baza Legii 544/201 privind accesul la informaţii de interes public. Ca răspuns la aceste adrese, am fost plimbaţi pe motiv că nu deţin un asemenea registru, de la Cabinetul premierului la Secretariatul General al Guvernului, iar de aici la Serviciul de Protecţie de Pază (SPP). Iar SPP, cel care deţine registrul, ne-a transmis la 1.02.2006 că nu putem obţine aceste informaţii, invocând art. 12 lit.d) raportat la art.2 lit.c) din Legea nr. 544/2001. Potrivit acestor prevederi, se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor informaţiile cu privire la datele personale, potrivit legii, prin informaţie cu privire la datele personale înţelegându-se orice informaţie privind o persoană fizică identificată sau identificabilă.
PROCES. Refuzul de a ne pune la dispoziţie datele referitoare la intrările în Palatul Victoria ne-a determinat să dăm în judecată Secretariatul General al Guvernului. Intenţia era de a obliga SGG-ul, prin intermediul instanţei, de a ne furniza o copie după Registrul de intrări-ieşiri al Palatului Victoria în perioada 26 decembrie 2004-31 ianuarie 2006. Tribunalul a emis o adresă către SPP prin care i s-a cerut să comunice "dacă are competenţa exclusivă cu privire la registrul de intrare-ieşire de la Guvernul României, actele normative care îi reglează competenţa cu privire la acest aspect, precum şi rubricile Registrului de intrare-ieşire de la Guvernul României şi categoriile de date care se trec în fiecare rubrică". Răspunsul de la SPP a venit prompt şi astfel am aflat că "unul dintre sediile a căror pază este asigurată de către personalul SPP este şi Guvernul României". În adresa trimisă de SPP instanţei de judecată se mai arată: "După 6 luni, notele de chemare individuale şi colective vor fi distruse prin ardere". Adică, "degeaba mai cereţi acum fişele, că noi le-am ars de mult". Cum am înţeles mesajul, prin avocat, am solicitat aceluiaşi Tribunal Bucureşti ca, printr-o ordonanţă preşedinţială, să interzică SPP să distrugă aceste date până la terminarea dosarului de fond (acţiunea împotriva SPP, prin care le solicitam să ne pună la dispoziţie Registrul de intrări-ieşiri). Aceasta este o procedură specială, urgentă şi care nu prejudecă fondul cauzei şi care ne-ar fi ajutat ca, în cazul în care s-ar fi câştigat dosarul de fond, SPP să nu poată invoca faptul că a distrus deja registrele. Tribunalul Bucureşti însă a respins cererea noastră ca nefondată, susţinând că nu există vreun motiv de urgenţă care să justifice folosirea acestei proceduri.
DECIZII CONTRADICTORII. Tribunalul a admis că SGG nu are calitate procesuală pasivă, în sensul că acţiunea de judecată nu a fost îndreptată împotriva cui trebuie. În acelaşi timp, Tribunalul consideră acţiunea ca admisibilă, adică datele deţinute de SPP trebuie furnizate persoanelor care justifică un interes legitim. "Având în vedere natura şi specificul activităţii Guvernului şi a membrilor acestuia, în raport de definiţia legală a informaţiei de interes public, se desprinde concluzia că, în principiu, întâlnirile care au loc la sediul Guvernului (implicit şi numele persoanelor care sunt invitate la sediul Guvernului şi care, evident, sunt trecute în registrul de intrare-ieşire) reprezintă informaţii de interes public", se arată în sentinţa Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a.
SURPRIZÅ. A urmat un alt proces, cu SPP-ul de această dată, instanţa admiţând că ne-am îndreptat împotriva cui trebuie, dar neagă decizia primei instanţe, ajungând la concluzia că solicitarea noastră e nefondată. SPP-ul a invocat Legea 677/2001, cu privire la protejarea datelor cu caracter personal, şi a avut câştig de cauză, în ciuda deciziei primului judecător, care considera că în cazul nostru e vorba despre o excepţie. Sentinţa primului judecător spunea clar: "Deşi art. 5 alin. 1 din Legea nr. 677/2001 prevede că orice prelucrare de date cu caracter personal poate fi efectuată numai dacă persoana vizată şi-a dat consimţământul în mod expres şi neechivoc, totuşi în art. 5 alin. 2 se stabileşte că nu este cerut consimţământul persoanei vizate când prelucrarea este necesară în vederea îndeplinirii unei obligaţii legale a operatorului, în vederea aducerii la îndeplinire a unor măsuri de interes public...".
RECURSUL. Am făcut recurs la această decizie. Nu ne interesau alte date personale ale celor care au intrat în Guvern în perioada respectivă în afara numelor lor. În ultimă instanţă, am solicitat să ni se dea copii doar de pe fişele unde este menţionat numele lui Dinu Patriciu, pentru a nu se mai invoca imposibilitatea expunerii unui volum prea mare de date cu caracter personal. Curtea de Apel Bucureşti nu s-a lăsat însă impresionată de argumentele noastre şi a respins recursul pe care l-am făcut împotriva hotărârii Tribunalului Bucureşti, printr-o decizie datată 23.04.2007.
Cu toate acestea, Jurnalul Naţional nu se lasă intimidat. Nu ne sperie nimic şi ca atare vom face o adresă oficială şi către Palatul Cotroceni pentru a cere lista celor care au intrat şi au ieşit de la Administraţia Prezidenţială din decembrie 2004 până în prezent.
Date
dosarul 22689/3/2006 împotriva SPP a fost introdus la 22.06.2006 şi a fost soluţionat de către Tribunalul Bucureşti la 17.01.2007. Recursul a fost înregistrat la 24.04.2007 la Curtea de Apel Bucureşti şi a fost soluţionat doar într-un singur termen, la 31.05.2007.
s-a făcut cerere de acces la informaţii publice adresată SGG la 02.02.2006 şi s-a primit răspuns la 15.02.2006. Dosarul 13327/3/2006 cu SGG a fost introdus la Tribunalul Bucureşti la 11.04.2006 şi s-a soluţionat în primă instanţă la 07.09.2006.
s-a făcut cerere de ordonanţa preşedinţială la dosarul SPP – fond înregistrată la Tribunalul Bucureşti la 3.10.2006, senţinţa fiind dată la 17.01.2007
s-a făcut recurs la Curtea de Apel Bucureşti la 22.02.2007, decizia fiind dată la 23.04.2007.
s-a făcut cerere de acces la informaţii publice adresată SGG la 02.02.2006 şi s-a primit răspuns la 15.02.2006. Dosarul 13327/3/2006 cu SGG a fost introdus la Tribunalul Bucureşti la 11.04.2006 şi s-a soluţionat în primă instanţă la 07.09.2006.
s-a făcut cerere de ordonanţa preşedinţială la dosarul SPP – fond înregistrată la Tribunalul Bucureşti la 3.10.2006, senţinţa fiind dată la 17.01.2007
s-a făcut recurs la Curtea de Apel Bucureşti la 22.02.2007, decizia fiind dată la 23.04.2007.
