Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La cativa kilometri de Buzau, catre Brasov, in locul unde indicatoarele te invita sa faci la dreapta pentru Vulcanii Noroiosi, vegheaza, de pe varful dealului ce mangaie cu umbra sa Berca, Ratestii si Plescoii, o manastire de maici pe jumatate uitata. Am revazut-o, in toamna asta, cu gandul sa scriu, neaparat, o pagina despre ea.
Manastirea e una dintre cele mai frumoase din curbura Carpatilor, chiar daca ultimul razboi si cutremurul i-au zdruncinat temeliile. Privita dinspre Casa Matei, constructia are maiestuozitate si mister, cu ruinele vechii curti boieresti profilate pe cer, cu fundatiile chiliilor animate, candva, de glasul a zeci de maicute. Biserica manastirii tine hramul Arhanghelilor Mihai si Gavriil si e o constructie de la sfarsitul secolului al XVII-lea, in stil brancovenesc. Ctitorii ei, boierii Candesti, sunt pictati, in pronaos, de Parvu Mutu. La vremea aceea, in Tarile Romane, pictura bisericeasca se reglementa riguros prin erminiile dascalilor zografi si era ferita de inventiile artistice occidentale. Prin urmare, portretele ctitorilor trebuiau sa semene cu ale sfintilor: rigide si hieratice. Un pictor ca Parvu Mutu decide totusi, incurajat de inflorirea stilului brancovenesc, sa se abata de la aceste reguli si sa-i zugraveasca pe ctitori la fel de realist cum o faceau, in scrierile lor, cronicarii de la curtea cantacuzinilor.
Parvu Mutu ('mutu' inseamna fie o porecla legata de greutatea vorbirii, fie se refera la tacerea pe care pictorul si-o impunea in timpul lucrului) isi ia chiar libertatea de a se picta pe el insusi in biserici, cu penelul in mana ori impreuna cu iubita sa sotie, jupaneasa Tudora, cum putem vedea la Manastirea Berca, pe portalul usii catre naos.
E remarcabil cum pictura sa dezvaluie, intr-un spatiu sacru, sentimente si identitati profane, dand semnalul desprinderii artei bisericesti de cea de sevalet si a nasterii meseriei 'zugravilor de subtire', alta decat cea a 'zugravilor de gros'.
Parvu Mutu si-a lasat autoportretele in numeroase biserici, de la Berca, Bordesti si Ramnicu-Sarat la Filipestii de Padure (numita si 'Voronetul Munteniei', pentru galeria celor 55 de portrete ale familiei Cantacuzino) si Bucuresti. Stim sau nu, dar intrand la Coltea (candva si la Cotroceni), la Sfantu Gheorghe-Nou, la Fundenii Doamnei sau la Sinaia ne intalnim cu Parvu Mutu si cu sfintii pictati de el, pe care ochii nostri asaza, acum, arzatoare dorinte. 'Dascalul', cum i se spunea, a intemeiat o scoala de arta la Bucuresti, apoi, dupa moartea sotiei, s-a calugarit, dedicandu-se traducerilor, la Manastirea Robaia. Nu i se stie mormantul, dar i-au ramas toate autoportretele. Unul dintre ele va asteapta la Muzeul National de Arta.
