Petre Roman, scos la vânzare

Petre Roman n-ajunsese încă la concluzia că industria românească e-un morman de fier vechi, numai bun de dat la topit. Precum în poveşti, broscoiul cel râios se preface-n prinţ, "întreprinderile" socialiste se gândeau cum să facă să devină "firme" capitaliste.

Producătorii mult ironizatului "Lăstun", subiect de bancuri "antedecembriste", dădeau primele semne de adaptare la economia de piaţă. Şi-au început să-şi facă reclamă, să îmbie muşterii prezentând în ziare avantajele micului vehicul pe care fabricanţii se ambiţionau să-l numească în continuare "automobil" şi să contracareze "reclama negativă". Caroseria din răşini sintetice fabricată în România permitea intrarea apei în interior, spuneau cârcotaşii.

În afară de "Lăstun", la acea oră industria românească de automobile mai producea la Piteşti autoturismele "Dacia" şi "Oltcit-ul" la Craiova. Ambele - cu ajutorul fracezilor de la Renalut şi Citroen. Pe sprijinul unor investitori străini mizau şi fabricanţii timişoreni ai "Lăstunului". Conform articolelor din presă, în oraşul de pe Bega erau aşteptaţi reprezentanţi ai unor firme cu renume care ar fi fost interesate de maşinuţa timişoreană. Numele vehiculate erau Audi şi Renault.

Constructorii de la Tehnometal Timişoara erau de părere că Lăstunul putea încă să aibă succes fără prea multe modificări din fabricaţie. "În forma de acum, el poate satisface, cu un minimum de modificări, cerinţele impuse unui autoturism de oraş cu o capacitate de doi plus doi, adică pentru o familie cu doi copii." Vestea bună pentru cumpărători era aceea că, fiind un bun de larg consum, beneficia de subvenţii de la stat. Pentru a-şi achiziţiona autoturismul de oraş, românii trebuiau să achite doar o treime din suma totală, restul urmând a fi plătit în următoarele 24-30 de luni (aproape jumătate din media de viaţă a maşinii). Cumpărătorii erau îmbiaţi să-şi cumpere o Dacia Lăstun: consumul era mic, mobilitatea crescută şi atingea cu uşurinţă viteza maximă admisă în oraş. Ce-ţi puteai dori mai mult de la o maşină de oraş. Pentru deplasările în afara localităţii, românii aveau acum posibilitatea să-şi achiziţioneze o a doua maşină, de putere mai mare. Cine să mai cumpere însă Lăstunul, când în Capitală apăreau primele târguri de maşini second-hand, cu autoturisme de producţie rusească, nemţească sau cehă?


GREVĂ LA OTOPENI
Personalul Aeroportului Otopeni a intrat în grevă. Conform declaraţiilor colonelului Petru Tenie, de la Departamentul Aviaţiei Civile, controlorii de trafic prezentaseră, cu o săptămână în urmă, o serie de revendicări. Toate fuseseră rezolvate, mai puţin una: cea legată de salarii. Pentru că lucrurile păreau să se fi împotmolit, deoarece erau necesare reglementări din partea ministerelor muncii şi de finanţe, personalul a declanşat greva. Drept urmare, aeroportul internaţional a fost închis, iar mai mulţi turişti străini şi aeronavele unor firme comerciale au rămas la sol. Problema salariilor celor de la Otopeni a ajuns în final în biroul prim-ministrului Petre Roman.


MARINA KRILOVICI CÂNTA PENTRU "LIBERTATEA POPORULUI"
În primele luni de libertate, România s-a bucurat de atenţia şi simpatia tuturor. Compensând lipsa de informaţie de până atunci, paginile ziarelor şi revistelor străine erau pline de ştiri şi reportaje despre şi din România. "Fiii patriei" rătăciţi în cele patru zări voiau să ajute care cum putea. După Mariana Nicolaesco şi Sergiu Celibidache, Marina Krilovici oferea un concert de caritate pentru românii oropsiţi. Dacă primii doi au cântat în străinătate, soprana plecată din România în 1971 şi stabilită la Atena a venit să cânte la Bucureşti. "Am fost prima care am plecat şi sunt prima care m-am întors!, declara  ea într-un interviu publicat în ziarul Libertatea. (...) N-am dorit să plec prima, dar am dorit să mă întorc prima." După ce a cântat pe mari scene din Hamburg, Viena, Londra, New York, Roma, Paris şi Milano, s-a întors să cânte pentru români. "Nu primesc onorarii, spunea ea, concertele sunt aportul meu de suflet pentru libertatea poporului român."


FEROVIARII SPANIOLI AU STRÂNS UN TREN DE "AJUTOARE"
Europa de Vest se mobilizase pentru a veni în întâmpinarea problemelor românilor după Revoluţia din decembrie. Din Spania, Germania, Marea Britanie şi Franţa, continuau să ia drumul României ajutoarele umanitare pentru spitale, orfelinate şi biblioteci publice. Conform comunicatelor Rompres, din Marea Britanie, Flanders Scottish Alliance trimisese la Bucureşti un convoi de 24 de vehicule cu medicamente, alimente, îmbrăcăminte şi cărţi pentru orfelinate şi spitale. În Spania, Reţeaua Naţională a Căilor Ferate Spaniole, în colaborare cu Ministerul Sănătăţii şi Crucea Roşie, a strâns 20 de vagoane de alimente, medicamente şi articole de îmbrăcăminte pentru copii. În Germania s-au susţinut diferite concerte, iar fondurile încasate urmau să ajute diverse instituţii culturale româneşti. Sub patronajul Societăţii germane pentru relaţii cu străinătatea, la Dortmund, a avut loc un concert al Orchestrei filarmonice. În prima parte a programului, publicul s-a bucurat de o piesă a lui Mozart, în interpretarea violonistei Silvia Marcovici. Fondurile încasate au fost puse la dispoziţia celor două orchestre din Timişoara.


PETRE ROMAN, ASUL DIN MÂNECA VÂNZĂTORILOR DE MĂRŢIŞOARE
De multă popularitate şi simpatie s-au bucurat noii lideri politici. Bunăoară, premierul Petre Roman avea un succes nebun în rândurile "electoratului" feminin. Celebră a rămas "vizita de lucru" la Apaca, unde muncitoarele textiliste şi-au strigat admiraţia în versuri. Au existat însă şi alte dovezi de simpatie. Potenţialul de "brand" aducător de profit al lui Roman l-au sesizat şi vânzătorii de mărţioare. În întâmpinarea primăverii şi a lui 1 Martie, comercianţii umpluseră deja străzile cu măsuţe pline de mărţişoare colorate. Un vânzător ambulant a reuşit să "ia faţa" concurenţei: în faţa valizei pline, domni, dar mai ales doamne se îngrămădeau să cumpere mărţişoare cu... "Mister Revoluţie" - Petre Roman. Erau cu cinci lei mai scumpe decât mărţişoarele obişnuite, dar meritau fiecare bănuţ.