PF Teoctist - "De multe ori beam apă din copita animalului"

Moto: "Şi de aş impărţi toată averea mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte"
Sf. Ap. Pavel

Timp de 78 de ani, PF Teoctist Arăpaşu s-a rugat pentru poporul romăn. 78 de ani de intermediere statornică intre Dumnezeu şi neamul romănesc. 78 de ani de "Tatăl nostru". "Dragostea indelung rabdă; dragostea este binevoitoare."

Costel Calapod. 21 de ani alături de Prea Fericitul Teoctist, in calitate de şofer personal: "21 de ani eu n-am avut nici o oră de concediu. Nici sămbătă, nici duminică, nici sărbătoare, nici nimic. Dar ştii ceva? Nu-mi pare rău. Am stat lăngă un om cum nu mai intălneşti in zilele noastre". Calapod are acum 65 de ani.


DIMINEAŢA. "Se trezea mai de dimineaţă, astfel incăt la ora şapte să iasă in sufragerie la micul dejun. Micul dejun il lua singur. După ce mănca, ieşea puţin la aer pe terasă, după care se retrăgea in dormitor şi se pregătea pentru audienţe. Audienţele incepeau pe la ora nouă şi ţineau pănă la două şi jumătate după-amiaza. Tot felul de oameni veneau: consilieri cu probleme, mireni cu probleme, cu tot felul de cereri, veneau oameni necăjiţi pentru ajutoare (Prea Fericitul a făcut donaţii pentru transplanturi de tot felul din fonduri personale). Mai primea ambasadori... depinde de cum era in ziua respectivă."


DUPÃ...-AMIAZA. "La două jumate se pregătea pentru masa de la prănz. Dac-avea musafiri veniţi din străinătate, ii invita la masă, episcopi sau mitropoliţi, dacă n-avea invitaţi mai mari, invita personalul, oamenii care lucrau... diaconi, secretară, ii invita la masă, stătea şi incepea să le povestească, le dădea povaţă, ii invăţa cum trebuie să facă un preot, cum cutare, cum cutare, era un tip de om care se cobora la un nivel şi nu era din ăsta simandicos, să fie... aşa... nu. Masa dura de la două-două jumate pănă la patru, mai făcea o tură pe terasă să ia puţin aer, aşa, cu tot cu mesenii... inconjurat de diaconi, mai discuta, mai cutare. După-amiază se retrăgea in dormitor, mergea la odihnă, se retrăgea o oră-o oră jumate aşa, după care incepea activitatea in cabinetul lui, că scria "In slujba altarului" şi-şi corecta textele. Pe la ora opt seara venea la cină. Maica de serviciu servea cina. Mănca foarte puţin. Mănca vegetal mai mult. Şi un copil de grădiniţă mănca mai mult decăt Patriarhul. Aşa s-a menţinut tot timpul. După care ieşea de la masă, deschidea puţin televizorul, se uita la ştiri, după care se retrăgea in dormitor şi incepea activitatea la biroul lui de lucru şi stătea pănă la unşpe-unşpe jumate-douăşpe. Imi spunea a doua zi: «Am stat pănă seara tărziu, pănă la doişpe, că nu mi-a plăcut ce scriam, trebuia să scot, să fac». Cutare, cutare. «Apăi, da», zice, «Cănd să dorm, nu mă lua somnul». Cutare, cutare. Asta era o zi obişnuită de lucru."


DUMINICILE. "Cănd era sămbătă se pregătea pentru duminică; duminica era zi de sărbătoare şi trebuia să slujească. De sămbătă seara el nu mai mănca. C-aşa e la un preot. De sămbătă seara trebuie să-şi facă rugăciunea pentru slujbă. Nici băutură, nici măncare, nimic. Să fie curat. Se scula dimineaţa. Duminica dimineaţa nu mănca absolut nimic. Il aşteptau diaconii la Patriarhie, diaconii cu steagul il conduceau la slujbă. Slujba ţinea pănă pe la unu. Ţinea predică de 40 de minute, de 50 de minute, pănă la o oră şi zece minute. După care se retrăgea frumos, mergea in dormitor, se schimba, se spăla şi invita din preoţii respectivi care au slujit cu el, din diaconi, ii invita la masă. Se serveau aperitiv, ciorbică, felul doi şi desert. Fructe.

Nu era mofturos deloc. Deloc! Mănca jumătate de polonic de supică sau ciorbică. La aperitiv nu se uita la carne. Ii plăcea o salată de roşii cu morcov ras, cu mărar, cu pătrunjel, cu ridichi... din astea vegetale. Dacă era de dulce, mănca o bucăţică de brănză de vaci. Intotdeauna o bucăţică de brănză de vaci proaspătă şi cu asta a terminat. Şi dacă era piure de cartofi cu o bucăţică de friptură, lua o lingură de piure şi dacă lua cu furculiţa două bucăţele de cărniţă. Şi bea un şpriţ de vin. Uite-aşa doi centimetri de vin şi restul apă. Un singur păhărel. Era stas."


SÃ...RBÃ...TORILE. "Ii plăcea foarte mult de Sărbători. De Sărbătorile de iarnă, la Crăciun, cănd ii veneau colindători, primea colindători din Moldova, din Craiova, din Ardeal... Asista la concerte. Foarte mult ii plăcea la concerte şi foarte mult ii plăcea muzica clasică şi liturgică. Intotdeauna de Sărbători se făcea un brad frumos la intrarea in Palat, incărcat cu covrigi, cu mere, cu bomboane, cu ciocolată. Şi plus cu pungi. Cănd veneau colindătorii, ii invita inăuntru in jurul bradului. Se ascultau colindele... cutare... după care ii felicita, ii săruta, stătea de vorbă cu ei, că erau copii, că erau oameni mari, că erau cutare, din măna lui, personal, ei primeau căte o pungă cu cadouri. Unii, care erau mai amărăţi, chiar şi bani primeau. Salutul lui era «Dumnezeu să vă binecuvănteze» sau «Inger de pace». Aşa saluta pe toată lumea. Noaptea de Anul Nou? In biserică pănă la ora douăsprezece. A doua zi e Sf. Vasile şi trebuie să fie odihnit pentru slujbă."


MÃ...MUŢA. "Pe mămica lui din «mămuţă» n-o scotea. A ţinut foarte mult la mămica lui. Căteodată se vedeau lacrimi in ochii lui cănd işi aducea aminte de mămuţa lui. Nu pot să-l uit pe Prea Fericitul cănd a mers prima dată imbrăcat ca Patriarh in Moldova. La locurile de unde s-a născut. Şi atunci mi-a zis: «Opreşte aici». Şi zice: «Vezi tu, Costică, aici munceau mama şi tata la seceriş, la boieri. Şi-mi aduc aminte că aveam 10 ani şi, in ziua respectivă, cănd eram eu cu ei», zice, «butoiul era mucegăit şi brănza ţinută-n putină era iute-amară» şi mama zice «ia şi mănăncă, că te vede boieru’ dacă nu mănănci»... trebuia să mănănce forţat. «Şi», zice, «eu cu o mănă duceam brănza la gură şi in cealaltă o scuipam şi o aruncam jos, că era prea iute şi nu puteam s-o mănănc».

Nu pot să uit cănd imi povestea cănd era mic şi păzea oile, spunea «de multe ori beam apă din copita animalului». Şi, cănd am oprit atunci şi mi-a arătat unde munceau mămuţa lui şi cu tătuţul şi cu toţi fraţii lui, zice «du-te şi adu-mi un snop de grău». Dac-o mai fi acum cabinetul lui, poate mai e şi acum snopul de grău de pe ogorul unde-au muncit părinţii lui la boieri. Mi-aduc aminte ca ieri. Ii curgeau lacrimile pe obraz, şi-a făcut cruce şi a sărutat pămăntul şi a luat un pumn de pămănt pe care l-am pus intr-o pungă şi snopul de grău cu boabe mari pe care le-am pus in cabinetul lui, in spate, intr-o vază mare. Pănă acuma recent, inainte de-a muri, a avut vaza aia cu grău."


BÃ...TRĂNII. "A ţinut foarte mult la oamenii in etate şi la preoţii in etate. Chiar le dădea povaţă şi la preoţii tineri: «S-aveţi grijă şi de preotul bătrăn, pănă moare s-aveţi grijă de el, ca să se simtă bine, că poate Biserica a fost făcută de el, să nu-l trataţi cu indiferenţă» şi mereu ii sfătuia p-ăştia tineri să aibă grijă intotdeauna şi să ia aminte, că, zicea, «de la un preot bătrăn intotdeauna inveţi ceva bun».

Prea Fericitul intotdeauna de ziua lui şi inainte de Sărbătorile de iarnă mergea la căte un azil de bătrăni şi stătea acolo cu oamenii. Ii aduna pe toţi şi li se făcea masă imbelşugată din banii lui, cu aperitiv, cu felu-ntăi, cu felul doi şi stătea la masă cu ei personal şi-i incuraja. Zicea «eu, dacă nu mă dau bătut la anii mei, d’apăi dumneavoastră la anii dumneavoastră», şi ei rădeau, că Prea Fericitul era mai in etate decăt ei şi zicea «să ne-ntălnim cănd ne-om vedea palmele». Era o expresie de-a lui, că adică palmele ţi le vezi mereu."

EL. "Nu l-am văzut niciodată nervos. Era un om foarte cumpătat. Chiar dacă avea probleme interioare, nu şi le arăta. Avea mereu faţa senină şi nu-ţi dădeai seama dacă e supărat sau nu. Niciodată. Doar că era puţin mai serios, adică nu mai zămbea, dar in rest nu. 21 de ani nu l-am văzut niciodată nervos."

"Zicea ca ei şi făcea ca el"

● David Ohanesian / Oedip: "Eu voi muri in plină lumină" ● Florea Dumitrache - "Corsarul roib" a murit in zori ● Octavian Paler - "A murit ca un romantic" ● Dobrin, steaua mea norocoasă ● Adrian Pintea - In galop... cineva pe un cal de cinema ● Florian Pittiş - Prima scrisoare ● Ralu Filip - "Nu trageţi, dom’ Semaca…!" ● Jana Gheorghiu - "Salut, prieteni!" ● Antonie Iorgovan - Juristul rău de gură, cu suflet de aur ● Amigdalita lui Gil Dobrică