Plaja Corbu - Ultima vară de virginitate

Plajei din Corbu i se dusese buhul prin ţară că e o oază de linişte, tărîm feeric rupt de peisajul ticsit, zgomotos, murdar şi mirositor al plajelor din staţiuni. Aşa că doritorii de plaje virgine au început să curgă pe drumeagul îngust, de beton, ce era odată străbătut doar de taburi, de tancuri sau de alte vehicule militare.

De pe plaja din Corbu am cules melci mari cît pumnul. Erau înşiraţi pe nisip ca la expoziţie. Tot pe plaja din Corbu, cînd mergi pe mal, răscoleşti rămăşiţe de crabi uscaţi de soare şi împrăştiaţi de pescăruşi. Scoicile proaspăt aduse de mare sînt îngrămădite una-ntr-alta, ca ouăle-n coş, pe muchie, căscate de cînd şi-au dat ultima suflare. Din cînd în cînd, valurile scot la mal, tremurînd-o ca pe-o piftie, cîte-o meduză uriaşă cît un cap de om, rozalie sau bătînd în nuanţe indigo.

La Corbu, un cormoran ce părea a pluti în derivă la vreo doi trei metri de mal a trecut prin faţa noastră, privindu-ne cu indiferenţă desăvîrşită, apoi s-a apropiat de un copil care se bălăcea în apă. Băieţelul, trezindu-se cu păsăroiul mare şi negru lîngă el, l-a apostrofat cu un “uş!”. Cormoranul s-a dat un pic în lături şi şi-a continuat drumul pe apă pînă s-a plictisit şi şi-a desfăcut aripile, pornind în zbor spre fraţii lui ce stăteau la pescuit, la cîteva zeci de metri mai în larg. Mai vezi la Corbu stîrci, lebede şi egrete plutind pe mare sau zburînd razant deasupra ei şi nişte păsăruici guralive de un albastru de miozot.

LOZINCI CU CONSERVE. Plaja Corbu era o plajă virgină. Cu dune de nisip pe care creşteau tot felul de scaieţi şi ierburi cu flori mai mult sau mai puţin nemuritoare, specifice nisipului. Spun că era virgină deoarece omul, cum a ajuns omul pe dînsa, a necinstit-o, aşa cum îi şade bine fiinţei civilizatoare care se socoate.

O porţiune de circa 100 de metri lăţime a fost “arată”, iar “buruienile” ce adăposteau tot felul de insecte ce deranjează epiderma au fost îndepărtate. Asta ca pregătire pentru festivalul ce-a fost organizat pe plajă pe la sfîrşitul lunii iulie, pentru conservarea zonei, zice-se. Frumoasă lozincă! Cu priză chiar şi la un public care n-are legătură decît, poate, cu conservarea legumelor toamna, nicidecum cu a locurilor pe care le calcă în picioare. Dar mai ales bizar dacă ţii cont de faptul că deja sînt proiecte măreţe în ceea ce priveşte această plajă pînă spre Grindul Chituc, că doar nu degeaba metrul pătrat de teren ajunsese (în primăvară) la 100 de euro.

Aşa că, în final de iulie, cînd nu mai aveai loc pe şosea să ajungi în vreuna din staţiunile consacrate (şi, de bună seamă, nici pe plajă nu mai găseai loc – asta în eventualitatea că ai fi ajuns pe una din ele după ce dădeai în clocot preţ de cîteva ceasuri în maşină), plaja din Corbu s-a transformat şi ea într-o mare parcare neîncăpătoare – dar acaparatoare pentru cei care se avîntau pe nisip şi reuşeau să-şi mai scoată maşinile de-acolo doar cu tractorul. Cu toate acestea, chiar dacă de sus, de pe faleză, vedeai un şir sclipicios ce se întindea pe toată lungimea plajei, urmat, spre mare, de un alt şir – opac – de corturi, pe plajă încă se putea respira, puteai găsi cu oarecare uşurinţă un loc să te întinzi la soare fără să calci pe nimeni pe picioare sau pe cap. Însă nu fără să calci pe resturi... şi nu e vorba despre scoici.

CLASIFICARE. Am revenit la Corbu în septembrie, să ne luăm rămas bun de la plajă pe anul ăsta. Lumea s-a împuţinat vizibil. Ceva corturi mai sînt, cîteva maşini pe lîngă roţile cărora şoferii scurmă de zor în nisip... Gunoaiele sînt însă peste tot. Un grup de localnici se ridică de pe plajă şi se îndreaptă spre căruţa cu care a venit. Se poate vedea cu uşurinţă unde-au stat, pentru că locul e bine însemnat şi nu-s castele de nisip... Calul i-a aşteptat răbdător privind fără poftă la maldărul indigest din faţa lui.

Toată porţiunea curăţată de buruieni e acum pestriţă din cauza gunoaielor. Pamperşi, hîrtie igienică (da, sigur că folosită!) bătută de vînt – o fi ea biodegradabilă, da’... –, cotoare de porumb, coji de banane şi de pepeni, ici-colo chiar cîte-un tampon la fel de folosit, pe lîngă pungi şi folii, farfurii şi pahare de plastic de toate culorile şi dimensiunile, cutii de bere, sticle, PET-uri..., un vas de WC... Deci, cam tot ce găseşti în ghena unui bloc se află împrăştiat pe nisip, printre ierburi, pînă să ajungi pe plaja propriu-zisă – cea din imediata vecinătate a mării. Că pe plajă... e cam la fel.

Algele aduse la ţărm se văluresc liniştit. Din loc în loc, captive în stratul de iarbă de mare, tremură-n sincron pungi de plastic. În acelaşi dans sînt antrenate şi pet-urile goale ce s-au nimerit pe mal. Ceva ce aduce cu un melc datorită paraziţilor ce-l împodobesc – micuţi şi albi ca nişte mărgăritare, din cei ce se aşază îndeosebi pe scoici – îmi fură privirea. Într-o altă viaţă a fost o sticluţă de ceva, dar marea a naturalizat-o.

O pungă de floricele din cele făcute să expandeze la microunde stă la soare pe nisip, “opriţi cuptorul cînd pocnetul nu se mai aude...”.

CAUZĂ ŞI EFECT. O altă gaşcă venită cu două dube acătării începe a-şi strînge calabalîcul. Cucoanele, aranjate, dichisite, cu şaluri vaporoase aranjate neglijent, după ce-au pozat în fel şi chip în faţa admiratorilor, îşi adună lucrurile. Dar atît. Şi-au lăsat pe plajă stresurile şi resturile şi pleacă voioase şi săltăreţe spre maşini.

Turiştii veniţi aici cu cortul sînt fericiţi că au găsit “o oază de linişte”, un loc pitoresc şi natural şi spun că s-au săturat de Vama Veche cea mizerabilă şi sufocată de oameni şi construcţii. Speră să găsească şi la anul şi mulţi ani de-acum încolo tot aceeaşi plajă sălbatică şi liniştită... Domesticită cu pamperşi, aş completa eu.

Însă, pe lîngă faptul că a fost probabil ultimul an de sălbăticie la Corbu, pentru că planul staţiunii – cu cazinouri, port turistic şi cluburi de echitaţie – e deja ştampilat şi parafat, oamenii tind cu obstinaţie să uite ceva. Pierd firul logic al propriilor acţiuni. De obicei, dacă laşi gunoaie cînd pleci, gunoaie găseşti şi cînd te întorci – chiar şi anul următor. Iar mulţi dintre cei care doresc natură virgină şi oaze uită de ce-au venit. Şi transformă idilicul în hazna. Astfel, autorităţilor li se dă apă la moară să intervină: să strîngă gunoaiele – pe care le lasă tocmai cei care doresc să nu se schimbe nimic – şi apoi să concesioneze plajele unor operatori care să aibă grijă de curăţenia lor. Operatorii îşi scot banii cu şezlongurile pe care le înşiră pe plajă, chiar dacă nu se omoară cu strînsul gunoaielor. Şi uite aşa plajele sălbatice, frumoase şi liniştite se transformă în staţiuni scumpe şi neliniştite pe care nu mai poţi veni nici cu cearşaful, darămite cu cortul.

Amplasare

Pe plaja din Corbu se poate ajunge doar cu vehiculul proprietate personală – fie că e autoturism, motor sau căruţă –, deoarece încă nu s-a făcut nici o linie de transport în comun pînă pe plajă. Ceea ce nu e însă un lucru rău. De la Năvodari mergi spre nord pe malul mării şi, chiar înainte de intrarea în Corbu, faci dreapta pe un drum de beton pe care mergi vreo 2-3 kilometri. Apoi îl laşi în urmă, că el cîrmeşte la stînga către unitatea militară pentru care a fost creat, şi mergi înainte, pe un drum de pămînt, pînă la mare. De sus, de pe faleză, se vede un fost golf imens pe care marea, cu ceva ajutor din partea Dunării, l-a umplut cu nisip. Practic, din buza falezei de pămînt ce-a fost odată, hăt, mîngîiată de valurile mării să tot fie vreo 400 de metri pînă la mare. Asta de lăţime, că de lungime... de aici în sus, spre nord, e tot o plajă, că după plaja Corbu vine cea de la Vadu şi apoi urmează Grindul Chituc, înşirîndu-se pe vreo 26 de kilometri. Este adevărat că Grindul este arie strict protejată – dar asta pentru cine ţine cont de acest aspect. Şi, dacă ar fi să scoatem Grindul din calcul, tot ar rămîne vreo 12 kilometri de plajă...

Subiecte în articol: special plaja nisip corbu

Urmăriți Jurnalul și pe Google News

TOP articole pe Jurnalul.ro:

Parteneri