Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La scurtă vreme după Anul Nou ('90), după PNŢ-CD, încă un partid istoric şi-a "reluat" activitatea - Partidul Naţional Liberal. Lui Radu Câmpeanu şi altor foşti "tineri liberali" li s-au alăturat foşti membri PCR sensibili la doctrina liberală - şi de ce nu? -, la oportunităţile oferite de noul vechi partid pentru a intra în prim-planul scenei politice.
La 24 ianuarie 1990, invocând lupta tradiţională pentru valori comune, democratice, PNL, Partidul Naţional Ţărănesc-Creştin Democrat (PNŢ-CD) şi Partidul Social Democrat din România (PSDR) au semnat o declaraţie de protest contra transformării Frontului Salvării Naţionale (FSN) în partid. Cereau retragerea acestuia de la conducerea statului şi formarea unui guvern provizoriu din reprezentanţi ai noilor partidele politice active, din "personalităţi anticomuniste" şi din tineri. Aceasta a fost prima acţiune publică a noului PNL.
CONTRA MINCIUNII ŞI DUPLICITĂŢII
În fruntea partidului, în calitatea de secretar general, fusese ales Radu Câmpeanu. Fost preşedinte al Tineretului universitar naţional, se plasase după război în categoria junilor promiţători din PNL. În scriptele oficiale, prin înscrierea la Tribunalul Municipiului Bucureşti, PNL fiinţează din 15 ianuarie 1990. Primul sediu a fost în Bulevardul Nicolae Bălcescu numărul 21. Potrivit membrilor fondatori, la data înfiinţării partidul număra în jur de 800 de membri. Înscrierile se făceau la sediul din Bălcescu, iar delegaţii din provincie, scria presa vremii, se îmbulzeau pentru înfiinţarea filialelor.
Pentru tineri se înfiinţase o secţie specială, "Tineretul liberal".
Sediu aveau, secretar general la fel, platforma politică le mai lipsea liberalilor. Iar de edificarea doctrinei s-a îngrijit, printre alţii, şi arhitectul Dinu Patriciu. Actualul miliardar era în ianuarie 1990 purtătorul de cuvânt şi membru fondator al grupării liberale. El a expus colegilor de partid doctrina economică liberală în variantă românească. Împroprietărirea muncitorilor, crearea de mici întreprinderi, aducerea capitalului străin în ţară, importarea tehnologiei de vârf erau câteva dintre obiectivele PNL, asigura Dinu Patriciu într-un interviu publicat de România liberă din ianuarie 1990.
În luările sale de poziţie, Patriciu semnala ca o dificultate majoră "remodelarea unei gândiri care a fost educată timp de peste patruzeci de ani să opereze cu şabloane". O prejudecată născută din suspiciune şi frică proletară - zicea el - e şi relaţia muncitor - patron. Pe tema sechelelor din mentalul colectiv românesc - "minciună şi duplicitate" - a perorat şi Radu Câmpeanu.
PROIECTUL PROPĂŞIRII LIBERALE
"Prima dorinţă a partidului nostru este să facem ca revoluţia să ajungă la adevăratul ei scop, acela al unei democraţii adevărate, şi nu la o deturnare a ei", declarase Radu Câmpeanu. Liberalii se pronunţau pentru "o structură constituţională parlamentară". Monarhia era inactuală. Progresul româneasc în viziunea primă a liberalilor era garantat de "iniţiativa privată (...) singurul resort al propăşirii economice".
Dacă doctrinarii comunişti văzuseră în proprietatea colectivă bolta fericirii individuale, liberalii mizau antipodul: "bogăţia individuală va fi benefică pentru toţi". "Va exista o perioadă de studiu a proprietăţii. Trebuie învăţat alfabetul ei, funcţiunea sa pedagogică, oamenii să regăsească tonusul şi spiritul muncii, proprietatea fiind o proiecţie a personalităţii fiecaruia." Prioritară era reconstrucţia şi nu distrugerea pe ideea că nimic nu se pierde, totul se transformă.
Astfel era recomandabilă: "reprofilarea monştrilor siderurgici, chiar cu capital străin, pentru a evita închiderea lor şi, deci, şomajul". Ţăranii urmau a fi împroprietăriţi, dar se aprecia ca oportună menţinerea unor ferme de stat specializate. Model pentru o agricultură modernă!
Cine eşti, Radu Câmpeanu?
La sfârşitul anilor '80, Radu Câmpeanu fusese printre cei mai activi reprezentanţi ai diasporei române de la Paris.
În perioada dictaturii proletariatului suferise şi el 9 ani de detenţie. La Midia, în Detaşamentul 14, petrecuse trei ani în aceeaşi celulă cu ţărănistul Corneliu Coposu. După eliberare, fostul absolvent de studii economice şi juridice a lucrat ca muncitor necalificat în construcţii. Cu puţin înainte să plece din ţară, fusese avansat şef cu organizarea muncii la "Întreprinderea Drumuri şi Poduri". A obţinut azil politic în Franţa.
Din emigraţie a atacat consecvent regimul Ceauşescu.
"Trebuie învăţate alfabetul proprietăţii, funcţiunea sa pedagogică, oamenii să regăsească tonusul şi spiritul muncii, proprietatea fiind o proiecţie a personalităţii fiecăruia. Trebuie să reprofilăm monştrii siderurgici chiar cu capital străin pentru a evita închiderea lor şi, deci, şomajul"
Radu Câmpeanu, 1990
