x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Porţile albastre ale speranţei

Porţile albastre ale speranţei

de Loreta Popa    |    11 Noi 2007   •   00:00
Porţile albastre ale speranţei

Ana Ciobanu, soţia regizorului Savel Stiopul, care ne-a părăsit in urmă cu puţin timp, a primit de la ursitoare darul creaţiei. Actriţă, căntăreaţă, dansatoare, Ana Ciobanu a impletit strădania, dăruirea, perseverenţa cu flacăra creaţiei şi dragostea pentru artă.

Născută in Bucovina, Ana Ciobanu, căntăreaţă, balerină şi actriţă, a imbinat toate aceste calităţi şi şi-a dedicat viaţa artei...

Ana Ciobanu, soţia regizorului Savel Stiopul, care ne-a părăsit in urmă cu puţin timp, a primit de la ursitoare darul creaţiei. Actriţă, căntăreaţă, dansatoare, Ana Ciobanu a impletit strădania, dăruirea, perseverenţa cu flacăra creaţiei şi dragostea pentru artă. Artista Ana Ciobanu, modestă prin educaţie şi construcţie, ne-a impărtăşit din amintirile sale de viaţă, nedorind să folosească multe cuvinte, de aceea am căzut de acord ca munca şi creaţiile sale să vorbească in locul său. Doar cănd vorbeşte despre soţul ei, Savel Stiopul, dispărut la 81 de ani, cuvintele nu contenesc să apară pe buzele sale. Avea cineastul un soi de nebunie şi un sămbure de indrăzneală, ne-a declarat Ana Ciobanu, amintind că la data de 21 noiembrie 2007 Cinemateca a programat un omagiu adus marelui regizor la care sunt invitaţi toţi cei care l-au apreciat şi nu numai.

Vrajitoarea. Povestea a inceput in anii ’60, cănd o fată cu părul lung, blond şi ochi albaştri flirta cu muzica şi dansul. Privind fotografiile acelei perioade, rămăi fără cuvinte. Cum să scrii despre chipul acela pe care fiecare vibraţie interioară lăsa un semn apăsat?! O fire generoasă, caldă. Memoria peliculei ne restituie fascinaţia ei ciudată, tăcerile ei de gheaţă căteodată, dar de fiecare dată o Ana Ciobanu in ipostaza cea mai umană, cea mai vibrantă, aceea de a cănta, de a trăi şi de a iubi oamenii. In perioada adolescenţei sale, pe marile ecrane rula un film cu Marina Vlady, care se numea "Vrăjitoarea". Asemănarea dintre Ana şi Marina Vlady era frapantă, de aceea toţi ii spuneau Vrăjitoarea.

Bucovina. Ana Ciobanu s-a născut Ana Tania Antonov, pe plaiuri cu oameni incredibili, in Bucovina. A inceput să apară in spectacole cănd avea 15 ani, la ansamblul "Ciprian Porumbescu" din Suceava. Intăi a fost in ansamblul de muzică populară, apoi actriţă şi dansatoare. Maestrul de balet Viorel Vatamaniuc a sfătuit-o la primii paşi in dans. Cănd a căntat prima oară, a fost aşa cum se intămplă marilor spirite, o coincidenţă sau conjunctură fericită: lipsea solista. Fireşte, Ana ştia toate căntecele, iar regizorul de culise, care o ascultase cum fredona melodia, i-a şoptit: "Du-te la microfon!".

S-a dus, a intrat pe scenă, dar şi in ritmul melodiei pe care orchestra o repeta. Sergiu Malagamba, sosit la Suceava pentru a dirija un concert, era in sală. Uimit că Ana a intrat exact pe ritm, acesta a spus: "Ia mai căntaţi o dată". Cănd a văzut că Ana ştie bine notele, Sergiu Malagamba i-a incredinţat pe loc patru melodii. De atunci, Ana Ciobanu a studiat tot timpul, a căutat piese noi, modalităţi de exprimare artistică, s-a interesat foarte mult de jazz, dar şi de blues. I-a avut ca profesori de canto pe Edmond Deda, Camelia Dăscălescu şi Gaby Pascu. Mai tărziu a venit la "Constantin Tănase" din Bucureşti, in calitate de balerină. A făcut numeroase turnee la Budapesta, München sau Moscova. Sub indrumarea distinsei profesoare Mia Teaha, a inregistrat la radiodifuziunea bucureşteană piese remarcabile, "Casa din pădure", de Nino Ferer, "Gănduri", de S.M. Smille, "Vechiul port", a lui Johnny Răducanu, "Inimă de artist", de Radu Şerban, "Florile indrăgostite", a lui Aurel Giroveanu, "Glasul serii", Ion Cristinoiu. A căutat să emoţioneze oamenii, să redea duioşia sufletului omenesc şi a avut o pasiune extraordinară pentru muncă in film, in dans, in muzică. Fata modestă, cu ochi albaştri şi o dragoste de muncă pe care doar vedetele adevărate o au, nu a uitat niciodată de unde a plecat şi nici căt de grea este ascensiunea. Aşa-zisele noastre vedete, apărute ca şi ciupercile după ploaie, nu ştiu ce inseamnă dragostea pentru căntecul romănesc. Ana Ciobanu a făcut din melodia "Graiul romănesc" o emblemă. Oamenii o aplaudau de fiecare dată, răsplătind-o pentru dăruirea sa pe scenă.

Sublimul. Talentul de actriţă i-a fost bine pus in valoare de Malvina Urşianu sau Savel Stiopul in căteva filme memorabile precum "Figuranţii", "Agentul straniu", "O lumină la etajul X", "Ultimele zile ale verii", "Falansterul". Căsătoria cu Savel Stiopul a ajutat-o să găsească calea spre bucurie, spre implinire sufletească, spre trăire prin artă pentru artă. Impreună au alcătuit o familie in permanentă luptă pentru frumos. La dispariţia sa fizică, Savel Stiopul a lăsat in urmă o soţie neimpăcată. Chipul frumos, in ciuda trecerii timpului, al Anei Ciobanu aminteşte că filmul nu acuză, el pune intotdeauna intrebări. Filmele in care artista a jucat au făcut acest lucru pe deplin şi forţa sa creatoare provine din credinţa in rostul său ca artist. Cunoscutul critic muzical Daniela Caraman Fotea făcea o schiţă de portret Anei Ciobanu: "Mi-a atras atenţia incă de la debut ei, se detaşa din ansamblul Teatrului «Constantin Tănase» prin motivaţia care ii insoţea fiecare apariţie: niciodată sugerănd obligaţia contractuală de serviciu, intotdeauna oferind cizelarea evoluţiei pregătite minuţios, cu respect faţă de actul artistic. A parcurs o viaţă de muncă impotriva curentului, adesea ostil, venit din ambianţa scenei. Fără abandon sau descurajare, a mers pe drumul ales cu sacrificii doar de ea ştiute şi perpetuă dorinţă de perfecţionare".

×
Subiecte în articol: savel stiopul ciobanu ana