Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Numele: Columbeanu. Prenumele: Adrian-Irinel. Nascut in municipiul Ploiesti, la 27 mai 1957. Fotografia care completeaza datele posesorului este senzationala. La fel si povestea micului document gri, cu stema.
Pe fostul deputat PD George Serban l-am apreciat inca din anii 90, ca si pe tizul sau deputat de la PNTCD care redactase 'Proclamatia de la Timisoara'. Fiindca nu mi-au placut niciodata tribunii sau marinarii grobieni, dl. Serban mi se parea foarte la locul lui si cu un viitor politic bun intr-o tara normala. Din pacate, din anul 2000 nu a mai prins parlament. Acum este membru PNL si blogger. In aceasta ultima calitate, ne-am imprietenit la o sindrofie cu oameni care se joaca pe net. Cand ne-am vazut peste cateva zile la o conferinta, a scos din buzunar ceva si a spus: 'Uite ce-am gasit facand ordine in biblioteca!'
Iri cu par
Era un buletin de identitate gri, cu stema RSR pe el. L-am desfacut si am ramas masca. Apartinuse cetateanului Columbeanu Irinel-Adrian (iaca, il cheama si asa). Mai intai, am facut un rationament colateral despre cata minte are ipochimenul. Cum ar fi sa ma cheme pe mine Toma-Margaretut si sa prefer sa mi se spuna Margaretut? Am mai observat ca domnul avea privirea inteligenta pe care o conserva si in ziua de azi, dar mai era accesorizat cu o coama de par negru, pierduta pe parcurs. Fiind om cu reportofon la mana, l-am luat la intrebari pe dl. Serban despre cum a ajuns in posesia inestimabilului document.
● Jurnalul National: Cum naiba a ajuns Iri la dvs?
● George Serban: Era prin 1986...Eu lucram la un institut de proiectari si eram fericitul posesor al unui Oltcit. Intr-o buna zi, cand treceam pe la Statuia Aviatorilor, cineva nu mi-a acordat prioritate...O masina mare, straina, mi-a sifonat rau masinuta. Se vedeau urmele din satelit, usa laterala, haionul, aripa erau facute zob!
● Trag concluzia ca ati interactionat, la propriu, cu marea personalitate...
● Intr-o prima faza nu mi-am dat seama ca e un personaj epocal. Coborasem din masina si ii susuram vorbe dulci care se spun cu ocazii d-astea. La un moment dat, micutul care ma accidentase a zis ceva gen 'stai tovarase, sun la militie'. A sunat si surpriza, foarte repede a aparut o masina din care a coborat un general in uniforma. Vedeai rar atunci ditamai generalul, m-am intimidat. Ala m-a luat de dupa umeri, prietenos, si a spus sa completam un proces-verbal cum ca e vina ambelor parti, sa nu i se ridice permisul tovarasului Iri, sa nu aiba si alte probleme, mai ales ca avea un tata colaborator apropiat al primului ministru Constantin Dascalescu. Pe doua voci, Iri si generalul au declamat ca imi repara masina ei, sa nu imi fac probleme. Voiam totusi o garantie si, la ideea generalului, Iri mi-a intins buletinul. Generalul mi-a dictat ce sa scriu, ca nu a fost neacordare de prioritate si ca Iri nu avea viteza. M-au trimis la un service autorizat, sa spun ca 'am vorbit cu ei'.
● L-ati mai vazut pe Iri?
● De unde...M-am dus la service-ul ala, seful stia de tovarasul Columbeanu, dar nimic despre mine si ce vreau de la ei. Militianul spusese ca in 48 de ore am masina ca noua, pe gratis. Seful de acolo a zis ceva de 3 saptamani si ca o sa ma coste cateva mii bune de lei. Iri imi daduse un numar de telefon, am sunat de o mie de ori acolo, cred ca era fals, nu raspundea nimeni. M-am imprumutat de la tata sa repar masina. Multa vreme am stat ca bunicul meu, care astepta sa vina americanii in anii 50. Eu il asteptam pe Iri cu banii. L-am cautat zi de zi vreo patru luni. Unii prieteni mi-au spus sa ma potolesc, ca pot sa am si alte necazuri. Cred ca si-a declarat buletinul pierdut si a scos altul chiar in ziua accidentului. Eu am ramas cu acest document care imortalizeaza chipul revolutionarului la tinerete.
Calitati manageriale
Dupa ce am aflat povestea, cu buletinul in mana, m-am simtit ca Julien Assange inainte de a da drumul pe Wiki-Leaks documentele de la Departamentul de Stat al SUA. Apoi, am avut o revelatie ca stiu pe cine o sa votez la Primaria Generala. Irinel dadea dovada de abilitati manageriale demne de un maradonist inca de cand era mic doar ca varsta, deci e tocmai bun de edil sef. Privind mutra indurerata de amintirea Oltcitului a comeseanului, m-am gandit totusi sa fac un apel public la Irinel sa-si onoreze datoria, pentru a redeveni curat ca un nufar. I-as da si vreo doua solutii cum sa faca rost de bani, in stilul sau. O solutie ar fi sa vanda la Pentagon, drept marfa strategica, patentul materialului sau de constructie fantoma, columbeanit. Alta, mai practica, ar fi sa organizez o licitatie publica pentru fetisisti, unde sa arunce pe piata vreun portjartier uitat de Moni la Snagov.
