Prima zi din an are pentru crestinii ortodocsi o intreita semnificatie: mai intai este praznicul imparatesc al "taierii imprejur" a Pruncului nascut in ieslea Betleemului, apoi este ziua Sfantului Vasile cel Mare, arhiepiscopul orasului Cezareea Capadociei, precum si inceputul Noului An.
Taierea imprejur a Domnului, Sfantul Vasile cel Mare, inceputul anului. Prima zi din an are pentru crestinii ortodocsi o intreita semnificatie: mai intai este praznicul imparatesc al "taierii imprejur" a Pruncului nascut in ieslea Betleemului, apoi este ziua Sfantului Vasile cel Mare, arhiepiscopul orasului Cezareea Capadociei, precum si inceputul Noului An. Dintre toate, cea mai mare importanta o are, desigur, Taierea imprejur.Obiceiuri si traditii populare de Anul Nou
Craciunul Mic este sarbatoare populara sinonima cu Anul Nou. Dorind sa inlature obiceiurile precrestine de la Calendele lui Ianuarie, Biserica a mutat la inceputul Mileniului I Anul Nou de la 1 ianuarie la data de 25 decembrie, pe locul unde adusese anterior si Nasterea Domnului de la 6 ianuarie. Mai mult de un mileniu crestinii au sarbatorit Anul Nou odata cu Nasterea Domnului la 25 decembrie, la Roma pana in secolul al XIII-lea, in Franta pana in anul 1564, iar in Rusia pana in vremea lui Petru cel Mare. Cum 1 ianuarie ramasese fara sarbatoare oficiala, Biserica a asezat ziua Sfantului Vasile cel Mare. Dupa readucerea Anului Nou la 1 ianuarie, romanii l-au numit in popor Craciunul Mic sau Fratele Craciunului. Intre obiceiurile petrecute la Anul Nou se numara: Sorcova, Capra, Turca sau Brezaia etc. "Sorcova ste un obicei al copiilor structurat dupa modelul colindelor, de invocare a divinitatii vegetatei pentru sanatatea si belsugul persoanelor sorcovite in dimineata zilei de Anul Nou. Copiii, in varsta de pana la 10 ani, cu sorcova in mana, simbol al vegetatiei de primavara recita un text agural: «Sorcova, vesela,/ Sa traiti, sa-mbatraniti,/ Peste vara, primavara,/ Ca un mar, ca un par,/ Ca un fir de trandafir,/ Tare ca fierul,/ Iute ca otelul,/ Tare ca piatra,/ Iute ca sageata,/La anul si la multi ani!». Colindatorii sorcovesc mai intai membrii familiei, apoi merg in grupe mici, de doi-trei, din casa in casa, in special la rude si vecini" (Ion Ghinoiu). La folcloristul Tudor Pamfile gasim descris obiceiul mersului cu turca - un fel de cerb sau caprioara facut din "doua falci de lemn incheiate in partea superioara printr-un cui, in jurul caruia se invarte falca inferioara cu mare inlesnire, formeaza capul; pe falca superioara se vad niste arsuri care formeaza ochii si narile". Corpul turcii este format dintr-un covor tesut, impodobit cu panglici si clopotei. Mascatii sunt poftiti la masa unde li se dau colaci si vin. "Cu capra se umbla pana spre Boboteaza, facandu-se capra un copil mic, ce imbraca un cojoc imbracat pe dos, iar capul caprei il tine intr-o maneca, pe care si behaieste", scrie autorul citat. In unele zone ale tarii, in vechime exista obiceiul de a umbla in seara de Sfantul Vasile la colindat cu "mascaricii", adica oameni mascati care jucau doferite roluri si faceau urari. Alaiul putea cuprinde "mosnegi", "baba", "doctor", "neamt", "fete" si "arnaut". (Daniela Sontica)
Sfantul Vasile cel Mare
|
Sa ne ferim de invidie
"Sa fugim de acest pacat nesuferit. Invidia este invatatura sarpelui, nascocirea demonilor, samanta dusmanului, arvuna iadului, piedica evlaviei, cale spre gheena, lipsire de Imparatia cerurilor" Smerenie "Nu avea o parere prea buna despre tine si nici nu socoti pe ceilalti oameni mai prejos de tin" Condamnarea betiei "Neinfranarea spre placeri iese din vin ca dintr-un izvor, iar desfranarea merge mana in mana cu betia" RUGACIUNE "Camarile lor le umple de tot binele, casniciile lor in pace si in iubire le pazeste, pe prunci ii creste, tineretile le calauzeste, batranetile le intareste, pe cei slabi de suflet ii imbarbateaza, pe cei risipiti ii aduna, pe cei rataciti ii intoarce. Pe cei haituiti de duhuri necurate ii slobozeste, cu cei ce calatoresc pe ape, pe uscat si prin aer calatoreste, vaduvelor le ajuta, pe cei bolnavi ii tamaduieste" Rugaciune din Liturghia Sf. Vasile cel Mare - INDEMN LA MILA "Daca vrem sa prefacem in castig povara bogatiei, sa o impartim la multi; aceia o vor purta cu bucurie si o vor inchide in sanurile Stapanului, camarile cele nejefuite, «pse care nici rugina nu le strica, nici furii nu le sapa, nici le fura» Sa lasam bogatia sa se reverse, asa cum voieste, spre cei care au nevoie de ea. Sa nu trecem cu vederea pe Lazarii care inca mai zac in fata ochilor nostri, nici sa le pizmuim faramiturile meselor noastre, indestulatoare, spre a-i satura; nici asemanandu-ne celui bogat nemilostiv, sa ajungem in aceeasi vapaie a gheenei" |
Moaste la Iasi
|
La Iasi, in Biserica "Sfintii Trei Ierarhi", in nisa estica, se afla o mica racla din argint, continand maxilarul superior al Sfantului Vasile cel Mare, imbracat in argint. Moastele au fost daruite in 1650 de patriarhul Macarie al Antiohiei ctitoriei lui Vasile Lupu. Confiscate in 1975 de autoritatile comuniste, au fost readuse la Iasi la 29 decembrie 2000. Moastele Sfantului Vasile cel Mare nu sunt mentionate pana in sec. al XII-lea. Cat despre o marturie scrisa despre viata marelui ierarh, in Biblioteca Britanica a fost redescoperit un manuscris din sec. al XI-lea, copiat de calugarul Aelric. El cuprinde mai multe vieti de sfinti, prima dintre ele fiind "Viata Sfantului Vasile cel Mare". Sfantul a avut o bogata corespondenta cu ierarhii vremii sale. De asemenea, a avut legaturi si cu Sfantul Bretanion al Tomisului, dupa cum o demonstreaza Scrisorile 164 si 165. In acestea, el multumea episcopului scit pentru trimiterea moastelor Sfantului Mucenic Sava Gotul, martirizat la 12 aprilie 372.
|