Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În aprilie 1990, Adunarea Generală a CAP-ului din Bilieşti (jud. Vrancea) a decis desfiinţarea cooperativei agricole din localitate şi înfiinţarea unei societăţi agrare pe acţiuni. Era prima tentativă de "transformare capitalistă" a economiei rurale.
La începutul anului 1990, soarta agriculturii socialiste era destul de neclară, ca şi alte sectoare ale vieţii economico-politice a României, în general. Zvonurile, alimentate de propuneri ale "partidelor istorice", susţineau că foştii proprietari vor primi înapoi terenurile intrate la "colectivă", în primele decenii ale puterii comuniste. Din partea puterii - CPUN - nu veneau semnale foarte concrete în acest sens, aştetându-se mai întâi rezultatele alegerilor, programate pentru 20 mai 1990. În aceste condiţii, unii cooperatişti au decis să găsească soluţii proprii de trecere la agricultura capitalistă.
SOCIETĂŢI AGRICOLE PE ACŢIUNI
Presa vremii a prezentat o astfel de iniţiativă, venită din partea cooperatorilor din Bilieşti (jud. Vrancea). Aici, o comisie special constituită pentru a stabili viitorul CAP-ului a stabilit valoarea "mijloacelor fixe şi circulante de bilanţ". Apoi s-au calculat normele de muncă efectuate de cooperatori, tractorişti şi salariaţi de la cooperativizare până în 1990. După aceste calcule, comisia a fixat valoarea bunurilor unităţii agricole, decizând care era cuantumul "averii obşteşti" ce revenea fiecărui cooperator, la o sută de norme. În funcţie de numărul normelor de muncă, CAP-iştii urmeau să primească acţiuni. Locuitorii comunei Bilieşti intrau astfel în capitalism pe baze "echitabile", primind acţiuni la noua unitate agricolă în funcţie de munca depusă în comunism!
POTENŢIALI MILIONARI
Prin adoptarea acestui sistem de privatizare, foştii cooperatori din Bilieşti susţineau că rezolvă şi problema pensiilor mizere ale CAP-iştilor. Bătrânii urmau să primească acţiuni în funcţie de anii lucraţi în agricultura socialistă, trăind, pe viitor, din potenţialele dividende. Dacă doreau o îmbogăţire rapidă şi-ar fi putut valorifica acţiunile, la o valoare estimată de 10.000 lei pe unitate. Spre exemplu, dacă un membru al societăţii agrare nou-înfiinţate cu 25 de ani de muncă poseda 25 de acţiuni, prin vânzarea acestora putea încasa 250.000 lei. Dacă într-o gospodărie existau mai mulţi foştii cooperatori posesori de acţiuni, în casă putea intra peste un milion de lei.
Mirajul îmbogăţirii rapide prin capitalism năştea tot felul de scenarii în minţile românilor!
