Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Delimitarea platoului continental şi a zonelor exclusive în Marea Neagră este o problemă rămasă moştenire de la fosta Uniune Sovietică (URSS). Decizia Curţii Internaţionale de Justiţie pune, astfel, capăt, unui diferend istoric şi creează premisele unei normalizări a relaţiilor dintre România şi Ucraina. Ministerul român al Afacerilor Externe a sintetizat momentele de referinţă ale acestui caz.
1947: Tratatul de Pace de la Paris între România şi Puterile Aliate şi Asociate lasă României Insula şerpilor
1948: Protocolul de precizarea a parcursului frontierei de stat dintre România şi URSS prevede transferul ilegal, contrar Tratatului de Pace, al Insulei şerpilor la URSS
1949: se încheie acordul româno-sovietic sub formă de procese verbale de demarcare şi delimitare a frontierei prin care se stabileşte o delimitare parţială în jurul Insulei şerpilor, acord confirmat ulterior prin documente de acelaşi tip încheiate în 1954, 1963, 1974
1967-1987: 10 runde de negocieri româno-sovietice pentru delimitarea platoului continental şi a zonelor economice exclusive în Marea Neagră
1982: România participă la semnarea Convenţiei ONU privind Dreptul Mării de la Montego Bay, după ce a participat activ la A Treia Conferinţă ONU privind Dreptul Mării de negociere a acestui important tratat multilateral
1996: România ratifică Convenţia ONU privind Dreptul Mării din 1982 şi formulează o declaraţie prin care arată că "insulele nelocuite şi lipsite de viaţă economică proprie nu pot afecta în niciun mod delimitarea spaţiilor care aparţin coastelor principale ale statelor riverane". Această declaraţie viza Insula şerpilor şi nu a fost obiectată de nici un stat.
1997: se încheie şi intră în vigoare Tratatul politic de bază dintre România şi Ucraina şi Acordul Conex la acesta, care prevede posibilitatea recurgerii la CIJ pentru soluţionarea problemei delimitării platoului continental şi a zonelor economice exclusive în Marea Neagră în cazul eşecului negocierilor bilaterale
1998-2004: se desfăşoară 34 de runde de negocieri între România şi Ucraina pentru delimitarea platoului continental şi a zonelor economice exclusive în Marea Neagră - 24 la nivelul plenului delegaţiilor şi 10 la nivel de experţi. Dintre acestea, 26 au loc în ultima fază a negocierilor (2001-2004). Negocierile eşuează ca urmare a neacceptării de către Ucraina a aplicării regulilor de delimitare conforme practicii CIJ, propuse de România în conformitate cu prevederile Acordului Conex din 1997
2003: se încheie Tratatul privind regimul frontierei de stat între România şi Ucraina, intrat în vigoare în mai 2004, condiţie necesară pentru sesizarea CIJ de către România
9 septembrie 2004: are loc ultima rundă de negocieri între România şi Ucraina pentru delimitarea platoului continental şi a zonelor economice exclusive în Marea Neagră, la Bucureşti
13 septembrie 2004: Agentul României la CIJ, Bogdan Aurescu, semnează Cererea de Sesizare a CIJ pentru declanşarea procesului de la Haga
16 septembrie 2004: depunerea la Grefa CIJ a Cererii de Sesizare a CIJ pentru declanşarea procesului de la Haga
Octombrie 2004: prima întâlnire a Agenţilor celor două părţi cu preşedintele CIJ pentru fixarea termenelor de depunere a pledoariilor scrise
Noiembrie 2004: CIJ fixează câte 9 luni pentru depunerea Memoriului României şi a Contra-Memoriului ucrainean
2005: crearea Oficiului pentru Frontiere şi Delimitări Maritime, în componenţa Direcţiei Generale Afaceri Juridice din MAE român, atât pentru gestionarea procesului de la CIJ, cât şi a altor aspecte care ţin de dreptul mării în relaţia cu statele vecine României în Marea Neagră, precum şi a problematicii de drept internaţional care priveşte frontierele României.
15 august 2005: România depune la CIJ Memoriul, redactat în limba engleză, care conţine, conform regulilor CIJ, prezentarea elementelor de fapt relevante pentru caz (context geografic, istoric etc.), a normelor şi regulilor considerate relevante şi a argumentaţiei părţii române asupra soluţiei pe care o solicită CIJ, inclusiv expunerea soluţiei propuse, adică a traseului liniei de delimitare pe care o consideră corectă, având în vedere interesele părţii române şi dreptul internaţional aplicabil. Memoriul este însoţit de elemente de probă care susţin poziţia României. În total este vorba despre mai multe volume însumând mai multe sute de pagini
16 mai 2006: depunerea Contra-Memoriului ucrainean
2005-2006: au loc 4 runde la nivel de experţi de consultări româno-ucrainene, care nu duc la nici un rezultat. După 2006 nu au mai avut loc nici un fel de negocieri bilaterale pe această temă
iulie 2006: CIJ fixează termenele pentru depunerea Replicii părţii române (22 decembrie 2006), respectiv, a Duplicii părţii ucrainene (15 iunie 2007)
19 decembrie 2006: România depune Replica României
5 iulie 2007: Ucraina depune Duplica sa, după obţinerea unei amânări din partea CIJ, motivată din "raţiuni tehnice"
Octombrie 2007: CIJ informează părţile asupra fixării datelor şi perioadei fazei orale (2-19 septembrie 2008), date confidenţiale până la anunţul public al Curţii
24 iulie 2008: CIJ informează public asupra perioadei audierilor în proces 2-19 septembrie 2008
2-5 septembrie 2008: are loc primul tur de pledoarii ale României la Haga. România pledează prima, ca reclamant.
9-12 septembrie 2008: are loc primul tur de pledoarii ale Ucrainei, pârât în proces
15-16 septembrie 2008: are loc al doilea tur de pledoarii ale României. Pe 16 septembrie 2008, Agentul României pune concluziile şi prezintă Curţii soluţia de delimitare pe care România o consideră echitabilă şi conformă dreptului internaţional aplicabil în materie de delimitări maritime
19 septembrie 2008: se încheie audierile în procesul privind Delimitarea Maritimă în Marea Neagră (România vs Ucraina), după ce în perioada 18-19 septembrie Ucraina a prezentat al doilea tur al său de pledoarii. Curtea intră în deliberare.
Începutul anului 2009: pronunţarea în şedinţă publică, solemnă, cu participarea plenului CIJ, a delegaţiilor părţilor şi a presei, a Hotărârii CIJ, care este înmânată în original Agenţilor. Hotărârea este definitivă, obligatorie şi executorie, fiind imediat aplicabilă, fără nici un fel de alte formalităţi.
