Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O confruntare indirecta, de la 1000 de kilometri distanta, intre disperare si activism s-a desfasurat sambata. In timp ce in Piata Constitutiei s-a cerut “Salvati Rosia Montana!' dar si “Jos Basescu!', mesajul de la poalele Apusenilor, transmis autoritatilor, a fost “Jos somajul!'.
Satul care face parte din comuna Rosia Montana si din care au provenit cei mai multi dintre cei ce isi clamau dreptul la munca, are o populatie de 2000 de locuitori si un somaj de peste 80%. De altfel, intreaga regiune, al carei profil de activitate este legat de minerit, se confrunta cu devastatorul fenomen al somajului. Acesta a fost generat de restructurarea sectorului minier, axata preponderent pe inchiderea minelor metalifere, considerate nerentabile din cauza costurilor de productie si a cheltuielilor de mediu prea mari in raport cu beneficiile.
Dupa ce in 2006 si mina de aur de la Rosia Montana a fost inchisa, Proiectul Rosia Montana lansat inca dinaintea inceputului de mileniu, a reprezentat speranta de salvare pentru o comunitate amenintata cu disparitia de poluarea istorica si depopularea recenta, tinerii neavand alta sansa decat sa isi gaseasca de lucru in strainatate. Dar cum criza economica nu a iertat pe nimeni, degradarea urbei a continuat si implicit a monumentelor de patrimoniu pentru care este recunoscuta Rosia Montana. Pentru locutorii din Rosia, modul in care compania miniera s-a comportat, chiar inainte de a fi excavat o cupa de minereu, este cel mai important reper de seriozitate a investitorului. Conform afirmatiilor primarului Eugen Furdui “in prezent compania are circa 500 de angajati din randul localnicilor, care lucreaza in activitati conexe, cele mai multe fara legatura cu mineritul, ci cu protejarea si conservarea patrimoniului arhitectural'.
Solutiile alternative la Proiectul minier, avansate de opozantii proiectului Rosia Montana sunt turismul si agricultura: “Nici Bucurestiul, nici Clujul nu au aur si merg si se dezvolta mult mai bine ca Rosia Montana.' este cel mai bun exemplu gasit de presedintele ONG-ului Alburnus Maior, Eugen David. Pentru locuitori comparatia este irelevanta pentru ca, in afara de bani si infrastructura, mai sunt necesare conditii climatice si, cel mai important lucru, experienta. Or, oamenii de aici sunt, de cand se stiu, mineri. “Cei din piata vor sa ii condamne pe acesti mineri sa vanda ciuperci si mure la coltul strazii', afirma consultantul financiar Ionel Blanculescu. Argumentele sale se bazeaza pe realitate si calcule: “Tehnologiile moderne de astazi sunt costisitoare, astfel incat trebuie investiti aproape 2 miliarde de dolari. Proiectul este de aproximativ 15 miliarde de euro, deci statul roman ramane cu 56%, asadar cu mai mult de jumatate din taxe, impozite, redevente, dividende. Dar importanta proiectului minier este data de faptul ca timp de 27 de ani, pe orizontala, se vor fi creat mii de locuri de munca de catre o mie de companii furnizoare'.
