Radu Antal: "Valentin işi vede de activitatea ştiinţifică"

de Toma Roman Jr | 17 Oct 2007 • 00:00

Radu Antal este de 11 ani omul care-l reprezintă pe Valentin Ceauşescu in faţa legii, incercănd să-l ajute să-şi recupereze bunurile confiscate in 1989. Averea fiului lui Nicolae Ceauşescu
şi ce destinaţii au avut bunurile lui

Jurnalul Naţional: Să incepem cu o intrebare mai lumească. Căt de bogat era Valentin Ceauşescu inainte de 1989?

Radu Antal: Nu spun că o ducea rău, dar nu avea o avere mai mare, să zicem, decăt un chirurg foarte bun. Ce s-a auzit in primele zile de după revoluţie au fost zvonuri lansate sub imperiul emoţiilor.
Atunci trebuia să se spună că pe fondul dictaturii familia Ceauşeşcu a avut avantaje materiale senzaţionale. Atăt Valentin, căt şi fraţii săi trăiau in condiţii bune, civilizate, dar nu era un lux extraordinar. Imediat după revoluţie am văzut vila de la Neptun in care stătea tatăl lor. Din punctul meu de vedere nu era nimic ieşit din comun. Era o vilă mare, destul de spaţioasă, dar cu dotări care nu trădau un mare lux.

Am venit să vorbim şi despre colecţia de artă pe care o vrea inapoi, acum, Valentin Ceauşescu. Este totuşi foarte valoroasă. Există suspiciunea să fi făcut rost de ea prin abuz?

Nu. Valentin era totuşi conducătorul Institutului de Fizică Atomică de la Măgurele, in momentul in care acesta era foarte important, Romănia desfăşura programe cu energia nucleară. Avea contacte externe importante. In cadrul deplasărilor şi contactelor internaţionale a avut relaţii cu oameni importanţi şi ei preocupaţi de artă, dar majoritatea tablourilor nu le-a primit datorită acestor contacte. Prima sa soţie a fost Iordana Borilă. Doamna Borilă a lucrat, la un moment dat, ca muzeograf chiar la Muzeul de Artă. Ironia sorţii face ca acum toate tabloruile sale să fie acolo. Multe dintre tablouri sunt din colecţia familiei Borilă, iar Valentin are procură de la fosta soţie, aflată in SUA, să le recuperze.

Pe lista cu lucrări incă nereturnate apare şi grafică de Goya, sculpturi precolumbiene...

Aceste lucrări de grafică nu aparţineau domnului Valentin Ceauşescu, ci domnului Nicu Ceauşescu... Domnul Valentin nici nu a pretins in nume personal aceste lucrări. Lucrările precolumbiene erau luate din excursii sau primite cadou.

Cum s-au confiscat bunurile lui Valentin Ceauşescu? S-au făcut evidenţe cu obiectele luate?

Pur şi simplu i s-a luat tot ce avea in casă. S-au făcut şi nişte procese verbale. Fiindcă bunurile nu puteau fi depozitate la Parchet, ele au fost date in custodia unor instituţii specializate. Legea spunea că numai bunurile perisabile se predau spre vănzare, iar banii obţinuţi se depuneau la CEC, fiind puşi la dispoziţia instanţei.

Aveţi informaţii despre valori confiscate, care s-au topit pur şi simplu in perioada destul de nebuloasă de atunci?

Noi, in viitorul foarte apropiat, vom cere Parchetului să se opereze o returnare a tuturor bunurilor indisponibilizate sau confiscate. Sper să nu fi dispărut nimic, fiindcă avem evidenţe riguroase cu valorile confiscate. Despre bijuterii nu mai poate fi vorba fiindcă au fost returnate de Banca Naţională a Romăniei. Alte bunuri, ajunse in custodia Camerei Deputaţilor sau a Institutului de Studiere a Totatilarismului au fost de asemenea date inapoi. Singura noastră problemă majoră este cu Muzeul Naţional de Artă, care de nu mai puţin de 11 ani tergiversează să dea inapoi bunurile domnului Ceauşescu.

Cum au ajuns bunurile la destinaţii atăt de diferite?

Pur şi simplu nu au avut unde să le depoziteze şi au ajuns la diverse instituţii. Din fericire, majoritatea acestora a fost păstrată in bună stare şi a fost retunată.

Ştiu că mai există un litigiu intre Zoia Ceauşescu şi Biblioteca Naţională, pentru mai multe incunabule şi cărţi rare...

Am informaţii precise că Biblioteca Naţională s-a supus hotărării instanţei şi a returnat, nu ştiu dacă toate cărţile, dar majoritatea lor, da. Vreau să revin la o intrebare anterioară. Se acreditase in anii â90 ideea că familia Ceauşescu a devalizat pur şi simplu mai multe depozite ale muzeelor, cu valori ale patrimoniului naţional. Este fals. Cănd au fost arestaţi, fraţii Ceauşescu au trebuit să facă declaraţii de provenienţă pentru toate bunurile deţinute. In cele din urmă toate acuzaţiile impotriva lor au căzut. Singurul cu o condamnare rămasă in vigoare a fost Nicu Ceauşescu, pentru port ilegal de armă. El avea o colecţie de arme, dar avea permis pentru un singur pistol, cel pe care-l deţinea in calitate de prim-secretar PCR. A fost condamnat la 5 ani, din care a efectuat jumătate de pedeapsă. In rest, toate capetele de acuzare, de la subminare la genocid au căzut. Valentin a fost reţinut ilegal din 25 decembrie 1989 pănă in august 1990. In eventualitatea in care avea bunuri obţinute ilicit, autorităţile ar fi incercat să justifice detenţia aşa. Provenienţa tablourilor a fost răsverificată, nu au găsit nimic, iar din 1996 s-a dispus retrocedarea tuturor bunurilor.

De ce MNAR este reticent? Credeţi că există posibilitatea ca tablourile să fi dispărut?

In procesul care s-a terminat de curănd i-am forţat să răspundă dacă mai sunt in posesia tablourilor şi ei au răspuns că da. Ei, după anul 2000, au trimis periodic rapoarte cu starea bunurilor către Parchet. Tablourile, pănă in 2007, nu au fost obiectul nici unei expoziţii, ei spun că le-au ţinut numai in depozit. Asta inseamnă că ele nu au putut fi substituite sau pierdute in acest interval. E bizar că in aproape 18 ani nici măcar nu au fost expertizate. Asta mă face să mă tem că ar putea să spună că au fost falsuri, dar s-ar contrazice, fiindcă pe adresele trimise către Parchet ei afirmă că sunt tablouri originale ale unor autori consacraţi. Incă nu am putut să dezlegăm misterul pentru care muzeul nu returnează tablourile in ciuda unei hotărări din 1996.

In alte cazuri mai există probleme?

Mai este o problemă cu UNITER. Ei au ocupat casa doamnei Zoia Ceauşescu, preluănd şi bunurile rămase acolo de la dănsa. Nici ei nu au dat inapoi nimic, dar urmează să avem nişte discuţii.

A existat de la bun inceput o acţiune de recuperare unitară a bunurilor celor trei fraţi Ceauşescu?

Nu, fiecare dintre ei a făcut căte o acţiune personală, iniţial. Cănd a murit Nicu, ceilalţi doi fraţi au intervenit ca moştenitori. La fel s-a intămplat şi in procesul doamnei Zoia. Acum sunt trei acţiuni in care este implicat domnul Valentin. Mi se pare ciudat că de fiecare dată cănd avem infăţişări pentru returnarea bunurilor apar in presă tot felul de atacuri la adresa domnului Valentin Ceauşescu, se reiau teme vechi, cu Steaua sau mai ştiu eu ce. Cred că există un lobby care se opune, din motive obscure, retrocedării bunurilor.

Aveţi veşti că o parte din operele de artă confiscate să fi ajuns pe piaţă?

Nu cred, piaţa de artă din Romănia e destul de restrănsă şi ar fi răsuflat probabil dacă le vindea cineva.

Puteţi face o estimare a bunurilor lui Valentin Ceauşescu aflate incă in custodia MNAR?

Nu m-am putut preocupa de acest lucru. Pentru o estimare corectă, ele ar trebui, dacă nu expertizate, măcar privite de către specialişti. Prin "bunăvoinţa" domnilor de la muzeu, lucrul acesta nu s-a intămplat. Valoarea operelor unui autor nu e constantă.

Dacă, prin absurd, tablourile nu vor mai fi găsite, cum veţi cere daune?

Se poate face şi o expertiză in lipsă, bazăndu-ne pe numele autorilor, pe data tabloului, unde o cunoaştem, pe cataloage.

De ce v-a ales tocmai pe dvs. Valentin Ceauşescu drept avocat? Vă ştiaţi de dinainte de 1989?

Nu. In 1990, cănd in mediul juridic lumea nu se prea băga să-i apere pe cei din familia Ceauşescu eu l-am apărat pe Nicu. Familia mea a fost anticomunistă, eu nu am fost memebru de partid. Nicu s-a ataşat de modul cum priveam eu problemele şi l-a sfătuit pe Valentin să apeleze la mine. Lucrez cu domnul Valentin de peste 10 ani. Domnul Valentin Ceauşescu este foarte discret, rezervat. Nu ii place să facă valuri, a refuzat zeci de interviuri. Dănsul vrea să vadă exact cum funcţionează justiţia romănă, să epuizeze toate căile de atac, nu să facă tapaj.

Cum puteţi să obligaţi muzeul să facă ceva?

Am cerut daune cominatorii. In eventualitatea in care ei trag de timp, trebuie să plătească nişte daune pentru fiecare zi de intărziere. Se negociază cuantumul acestor daune in instanţă.