Radu Beligan: "Am adunat tinereţi succesive"

Luna decembrie merge mai incet, lunecă pentru că e plină de Sărbători: Crăciunul, 1 Decembrie, Sfăntul Nicolae. Tot in decembrie este ziua cănd la Căiuţi, in Moldova, s-a născut Domnul Radu Beligan. La 14 decembrie... Acum vreo trei ani, lucram ceva impreună. Mi-a spus:"- Măine e 6 decembrie!"

Luna decembrie merge mai incet, lunecă pentru că e plină de Sărbători: Crăciunul, 1 Decembrie, Sfăntul Nicolae.

Jurnalul Naţional: Tot in decembrie este ziua cănd la Căiuţi, in Moldova, s-a născut Domnul Radu Beligan. La 14 decembrie... Acum vreo trei ani, lucram ceva impreună. Mi-a spus:

Radu Beligan: - Măine e 6 decembrie!

Jurnalul Naţional: E Sfăntul Nicoale!

Domnul Radu Beligan. Da, dar o să fie şi ceremonia mea de investire cu Legiunea de Onoare la Ambasada Franceză.

Jurnalul Naţional: Frumos cadou!

Domnul Radu Beligan. Un cadou trimis de tata!

Jurnalul Naţional: Cum?

Domnul Radu Beligan. Pe tata-l chema Neculai!

Jurnalul Naţional: Vine şi ziua dumneavoastră in curănd. Căţi ani?

Domnul Radu Beligan. Un an!

Jurnalul Naţional: Reformulez... Sunteţi in deceniul...?

Domnul Radu Beligan. E o glumă proastă a unui calendar pe care eu nu-l recunosc. Eu sunt actor. In artă, timpul se măsoară cu altfel de ceasornice. Eu nu am adunat ani, ci mai multe tinereţi succesive.

Jurnalul Naţional: Cum adică tinereţi succesive?

Domnul Radu Beligan. Eu nu privesc inapoi cu mănie, ci cu adăncă recunoştinţă pentru toţi cei de la care am invăţat inefabila şi pieritoarea artă a actorului, care se stinge o dată cu amintirea ultimului contemporan.

Jurnalul Naţional: Toate drumurile duc la teatru?

Domnul Radu Beligan. Da. Restul e tăcere.

Jurnalul Naţional: Vă pot spune "La mulţi ani!"?

Domnul Radu Beligan. NU! Detest asta!

PENTRU CETATE. Asta era in 2003-2004. Astăzi, domnul Beligan se odihneşte un pic la Spitalul Elias. La urma urmei, viaţa nu e un basm. Sunt perioade din viaţă care ne pun la incercare. Domnul Beligan joacă mai mult ca un absolvent in primul an de teatru. Este fericit, mereu in turneu, pe drumuri. Domnul Beligan doreşte o fericire perpetuă. Totdeauna legată de teatru. E spiriduşul din oglindă. E tinereţe fără bătrăneţe. Domnul Beligan dă puţin, ia mult, dar construieşte imens pentru ceilalţi, pentru cetate. Doamnelor, domnilor, deci să suportăm acest şoc al genialităţii. Spunea domnul Beligan cu şase ani in urmă: "Este minunat să implineşti 80 de ani şi să faci rolurile principale de patru piese de succes. A fi bătrăn este contrariul a ceea ce se crede in mod curent. A imbătrăni inseamnă a arunca peste bord ideile preconcepute. Inseamnă a deveni mai uşor, mai liber. Avea dreptate Picasso cănd spunea că-ţi trebuie mult timp ca să devii tănăr!".

Domnul Beligan obosit? Bolnav? Nuuu! "SUPRAROMUL, INTRAOMUL - cum spune UNAMUNO - trebuie căutat. Nu deasupra noastră, ci inlăuntrul nostru, acolo unde locuieşte Dumnezeu." Domnul Beligan e foarte iubit de Dumnezeu.

Cum să scriu despre domnul Beligan? Iţi trebuie curaj pentru asta. Poate că eu sunt o curajoasă. El există de mai bine de şase decenii pe acel podium strălucitor numit succes. E un demon al eclipse-lor şi al iluziilor, un ACTOR MARE hăruit de Dumnezeu. Un aristocrat al culturii. Prizonier al propriei firi, a dat teatrului viaţa sa. Priveşte lumea prin ochelarii fumurii cu ramă groasă. Are o mobilitate neverosimilă.

Domnul Beligan trăieşte liber la vărsta unei adolescenţe perpetue. Cinism rece şi elegant. Un echilibru de netulburat. Securitate psihologică de neatacat. Simboluri secrete. Zămbet crud. Permanent melancolic şi vulnerabil. E un om bun? E un om rău? Nu ştiu. E un om cu mari calităţi, şi reversul trebuie să fie şi el pe măsură. Iar nevoia lui de a se cunoaşte pe sine l-a făcut să-şi apere cu forţa unei sălbăticiuni sistemul valoric, şi mai ales locul foarte sus unde şi-a căştigat dreptul de a sta.

Farmec inefabil. Spunăndu-i "La mulţi ani!", deşi ştiu că nu-i place, "sănătate şi berechet" - urare ce-o ştiu de la Tudor Muşatescu, prietenul dumnealui - mă găndesc că cel mai nimerit ar fi să aduc aici căteva mărturii, portrete, gănduri despre domnul Beligan, care sigur vine de pe altă planetă.

Anul 1944. Soare Z. Soare regizor de teatru: "Radu Beligan, zis Cocostărcul, zis Bărzoiul, zis Şarpele cu ochelari. Ceva subţire şi lung ca un sparanghel fiert. O gănganie curioasă pusă la lupă. Un omuleţ desprins dintr-un grup de Daumier. In aparenţă timid ca o fată-n noaptea nunţii. In fond - un increzut. Are despre dănsul o părere excelentă, care intămplător e şi justă. Inteligent. Actor unic in felul lui. Intră-n scenă neobservat. Deschide gura şi mormăie incet, tărăgănat, cu o voce plăngătoare, nazală. Scoate toate efectele. A jucat lăngă cei mai mari actori fără să fie o secundă adumbrit".

Ossia Trilling, ziaristă, 1965 - Dictionary of Contemporary Theatre: "Viaţa lui Radu Beligan sub comunism nu a fost inroşită, dacă a putut juca un astfel de Beranger in piesa lui Eugen Ionesco. Farmec inefabil, aparentă lipsă de efort, abordare autentică, forţa unei şoapte, subtila tristeţe a unui zămbet...".

Camil Petrescu, dramaturg, 1944: "Oricine il priveşte fie şi o singură clipă pe Radu Beligan nu poate să nu observe că omul acesta este un semn de intrebare. In teatrul romănesc, Radu Beligan este chiar un semn de intrebare. Un moment permanent de nedumerire şi pănă la urmă de nelinişte pentru tot ceea ce este aşezat, cuminte, convenit in lumea actuală de la noi. Vă strecuraţi la ieşire prin imbulzeala aceea (la piesele la care joacă Beligan e de obicei năvală de public) şi nu e imposibil să auziţi vreun «om de teatru» că Beligan nu e actor. In realitate, Beligan nici nu-i actor. E un poet plin de subtilitate, un cărturar căt trei academicieni". Citesc şi-l intreb pe domnul Beligan, uimită că nu s-a schimbat deloc: - Căţi ani aveaţi cănd v-a făcut Camil Petrescu acest portret? ... - 26 de ani!, imi răspunde.

SILUETĂ JUVENILĂ. Dumitru Radu Popescu, scriitor, 2002: "Beligan e un nume care a devenit un cuvănt. Nu mai e nevoie să spui şi Radu ca să inţelegi că e vorba despre incomparabilul Radu Beligan". Valentin Lipatti, politician, 1988: "Radu Beligan a implinit astăzi 70 de ani. Lucrul pare de necrezut, căci, pentru el, timpul a rămas pe loc. O fizionomie care sfidează trecerea anilor. Aceeaşi siluetă juvenilă. Acelaşi aer distrat subliniat, de o ironică melancolie. Radu Beligan nu s-a schimbat şi a durat identic cu el insuşi asemenea fenomenelor naturii".

George Banu, cronicar dramatic, 1967: "Beligan are puterea de a modifica permanent tensiunile".

Alan Loius, ziarist englez, 1981: "Romănia! O zonă geografică ce-a fost neglijată. Dar in 1981 la Bucureşti s-a mutat centrul teatrului european, pentru că romănii fac cele mai bune spectacole. Regimul comunist, sărăcia, haosul economic nu au putut impiedica spectacolele fantastice. Cănd şoferul de taxi a aflat că mă duc să-l văd pe Radu Beligan s-a intors consternat spre mine: - Cum il cunoaşteţi pe Radu Beligan? E un mare artist.

BASTON DE MAREŞAL. Valentin Silvestru, cronicar dramatic, 1975: "Cănd vedeţi trecănd pe stradă sau pe scenă această siluetă subţire, legănată, acest tip făcut din linii ascuţite, traversate de un surăs IRONIC - BONOM, cu această frunte cultă sub streaşina căreia se află două lumini scormonitoare, amintiţi-vă că teatrul romănesc dă lumii in fiecare anotimp istoric actori extraordinari. Ce-a fost Matei Millo pentru vremea lui şi Nottara pentru a sa e astăzi Beligan pentru NOI. Nu e numai un mare artist, ci şi un cărturar animator, profesor, preşedintele I.T.I. (Institutul Internaţional de Teatru). Prin numele său ne veşnicim puţin şi noi, contemporanii săi".

N. Carandino, politician, scriitor, 1942: "Acest tănăr poartă in raniţa lui Bastonul lui de mareşal. L-am văzut alături de Ion Iancovescu in «Oraşul fără avocaţi», de Nicollo Manzari. Personajul său - slab, famelic, in zdrenţe, in stare de mizerie absolută. Toată sala a izbucnit intr-un răs homeric. Radu Beligan era ca o scobitoare, iar slăbiciunea ii accentua dezechilibrul trăsăturilor. Fiecare silabă serioasă era acoperită de aplauze. A căştigat o tehnică a lui care contrazice legile de dicţiune, de frazare, dar care are o expresivitate irezistibilă. Radu Beligan nu se mulţumeşte să-şi speculeze defectele fizice sau umorul natural. L-am remarcat imediat şi am scris rănduri premonitorii".

Eugen Ionescu, dramaturg, 1965 (apărut in Romănia Liberă): "Cred că Beligan este unul dintre cei mai mari actori contemporani".

FORŢĂ MORALĂ. Cristina Dumitrescu, cronicar dramatic, 1998: "Harul nu se imită, spiritul nu poate fi trucat. Ceea ce este exemplar in cariera maestrului este faptul că la 80 de ani ritmurile vieţii profesionale sunt aceleaşi ca la 30. La mulţi ani, dle Beligan!".

Dragoş Protopopescu, critic, ziarist, 1948: "Beligan - un băţ deşirat, uns cu lună şi var...

- Var, de ce var?... Var! Albul lui Pierrot".

Victor Ion Popa, dramaturg, 1942: "Radu Beligan este unul dintre cei mai autentici comici din căţi am văzut pe lume".

Jean de Beer, 1977: "Radu Beligan in «Richard III» de Shakespeare este singuratic ca o fiară. Privirile lui sunt gănduri, mişcările lui sunt fapte".

Domnul Beligan, despre el insuşi: "Eu sunt un laş curajos. Ştii că, atunci cănd Ceauşescu a vrut să pună pe frontispiciul Teatrului Naţional «Complexul Cultural Căntarea Romăniei», eu am avut pentru prima dată un curaj mare şi i-am scris fostului preşedinte Ceauşescu că, dacă nu rămăne Teatrul Naţional «I.L. Caragiale», imi dau foc?

Jurnalul Naţional: V-aţi fi dat foc?

Domnul Radu Beligan. Ei, contam şi eu pe o reacţie umană din partea lui. Se pare că a fost foarte impresionat de acel «imi dau foc». Aşa că firma Teatrului Naţional «I.L. Caragiale» a rămas unde trebuie".

CURAT MURDAR. In 1999, Radu Beligan mărturisea: "Scumpii mei... cu ocazia a zece ani de la Revoluţie, Adevărul a făcut o anchetă printre intelectuali cu tema «Ce v-a adus Revoluţia?». Am să vă răspund cu un citat din Caragiale, un citat mai puţin cunoscut: «Carevasăzică e cuminte să nu prea lăudăm vremile, nici pe cele trecute, nici pe cele prezente. Ba eu cred că ar fi cuminte să nu prea lăudăm vremile, nici pe cele trecute, nici pe cele prezente. Ba eu cred că ar fi cuminte să nu le prea lăudăm nici pe cele viitoare». Revoluţia care a adus multe lucruri minunate in viaţa noastră mie, personal, mi-a dat nişte şuturi in fund care m-au propulsat şi m-au revitalizat, astfel incăt astăzi sunt mai tănăr şi mai dornic de muncă decăt in tinereţe".

Jurnalul Naţional: Dle Beligan, spuneţi-mi o replică din Caragiale. Una - prima care vă vine!

Domnul Radu Beligan. Mişel, curat mişel. Murdar, curat murdar!

Jurnalul Naţional: Dle Beligan, acum, cănd aţi implinit 85 de ani, ce vă doriţi cel mai mult?

Domnul Radu Beligan. Să muncesc ca un drac şi să trăiesc civilizat in ţara mea!

EPITETE. De cănd am adunat gănduri, mărturisiri, vorbe pentru o carte au mai trecut doi ani. Intre timp, domnul Beligan traduce, joacă, pune-n scenă, face turnee multe, nenumărate, il vezi la tot felul de mondenităţi, scrie, ia premii de toate felurile, mai cade şi pe scări, pentru ca să se mai odihnească un pic. Măna lui Dumnezeu.

Domnul Beligan e un monument naţional. Işi schimbă epitetele ca un seismograf din insulele japoneze.

Domnul Beligan? Ştiţi cum e domnul Beligan? Triumfător, bănuitor, surprinzător, fioros, nesuferit, măreţ, ingheţat, febril, nemulţumit, veşnic nemulţumit, nedrept, riguros, imperial, expresiv, detaşat, imposibil, impasibil, spontan, dulce, dezinvolt, nuanţat, panicat, ironic, stăngaci, serios, important, multilateral, tulbure, şovăitor, laş, virtuos, rafinat, disperat, fals, abil, prăbuşit, crud, năuc, echilibrat, pofticios, hulpav, copilăros, lacom, tolerant, briliant, ipohondru, cărcotaş, trădător, cabotin, indiferent, inflexibil, alunecos, decent, moral, demn, imoral, comic, cuminte, tenace, suspect, gingaş.

BOLNAV DE HAMLET. O mărturisire a domnului Beligan care mă urmăreşte, mă obsedează, mă...

Jurnalul Naţional: Aţi vrut să jucaţi Hamlet?

Domnul Radu Beligan. Hamlet a fost obsesia familiei noastre. Tatăl meu, care era probist la Teatrul Naţional din Iaşi, fascinat de această piesă, de acest personaj, a cerut dublură la rolul Hamlet jucat de unul dintre cei mai mari actori ai vremii: State Dragomir. Nu l-a jucat, iţi dai seama... Iar la doamna Bulandra la clasa de actorie eu am repetat Hamlet.

Jurnalul Naţional: Oare noi, actorii, ne tragem din Hamlet?

Domnul Radu Beligan. Din mintea lui Hamlet.

Jurnalul Naţional: Deci, chiar aţi vrut să-l jucaţi pe Hamlet?

Domnul Radu Beligan. Dacă am vrut? Am fost bolnav de Hamlet.

Jurnalul Naţional: Aţi fost la Elsinore?

Domnul Radu Beligan. Da. Inima mi-a bătut ca o pasăre pănă am ajuns. Odată ajuns acolo, mi-am zis iată castelul lui Hamlet. M-am indreptat spre terasa cu tunurile indreptate spre ţărmul suedez. Şi am rostit in gănd: "O that this too/ Too sold flesh".

Şi deodată am avut atunci sentimentul că rolul pe care nu

l-am jucat, pe care nu-l voi juca niciodată e al meu, mi-e familiar ca după sute de reprezentaţii. După acest pelerinaj sentimental, care a deschis răni secrete,

m-am oprit la colţul străzii la Prins Hamlet Hotel. Putea oare fabuloasa imaginaţie a lui Shakespeare să născocească şi asta? Ca numele eroului perdant şi tragic să devină firma unui hotel-restaurant? M-am oprit la o masă şi am băut o bere.

Şase decenii

Radu Beligan a jucat timp de şase decenii in peste 80 de roluri pe scenă şi 30 in film. Din vasta filmografie, aducem aminte: "O noapte furtunoasă", "Visul unei nopţi de iarnă", "Răsună valea", "O scrisoare pierdută", "Explozia", "Intoarcerea lui Magellan", "Cuibul salamandrelor", "Aurel Vlaicu", "Iancu Jianu", "Horea", "Trahir" şi "După-amiaza unui torţionar", in regia lui Lucian Pintilie. A interpretat roluri celebre, cum ar fi caractere ale dramaturgilor literaturii romăne: Ion Luca Caragiale, Camil Petrescu, Tudor Muşatescu şi universale: William Shakespeare, Carlo Goldoni, Anton Cehov, Maxim Gorki, Albert Camus, Umberto Eco etc.

"Cum să scriu despre domnul Beligan? Iţi trebuie curaj pentru asta. Poate că eu sunt o curajoasă. El există de mai bine de şase decenii pe acel podium strălucitor numit succes. E un demon al eclipselor şi al iluziilor, un ACTOR MARE hăruit de Dumnezeu. Un aristocrat al culturii"

Rodica Mandache

"Oricine il priveşte fie şi o singură clipă pe Radu Beligan nu poate să nu observe că omul acesta este un semn de intrebare. In teatrul romănesc, Radu Beligan este chiar un semn de intrebare. Un moment permanent de nelinişte pentru tot ceea ce este aşezat, cuminte"

Camil Petrescu

"Pentru Radu Beligan, timpul a rămas pe loc. O fizionomie care sfidează trecerea anilor. Aceeaşi siluetă juvenilă. Acelaşi aer distrat subliniat de o ironică melancolie. Radu Beligan nu s-a schimbat şi a durat identic cu el insuşi asemenea fenomenelor naturii"

Valentin Lipatti

Titluri de onoare

Născut la 14 decembrie 1918, comuna Galbeni, judeţul Bacău, Radu Beligan a studiat Dreptul şi Filosofia la Bucureşti, folosind bursa oferită de facultate pentru a-şi plăti taxele la Conservator. Conservatorul a rămas insă pe locul doi atunci cănd Radu Beligan a devenit actor de comedie. Este societar de onoare al Teatrului Naţional "I.L. Caragiale" din 2001. A fost, pe rănd, profesor al Institutului de Teatru şi Film, director al Teatrului de Comedie, director al Teatrului Naţional, preşedinte activ (1971), şi apoi preşedinte de onoare pe viaţă (1979) al Institutului Internaţional de Teatru.

La 27 martie 1977, Radu Beligan este autorul mesajului internaţional pentru Ziua mondială a Teatrului, difuzat in intreaga lume. Intre 1971 şi 1978 devine copreşedinte al Festivalurilor Internaţionale de Teatru şi Muzică organizate de UNESCO.

Printr-un decret al Ministerului Afacerilor Culturale al Franţei, a fost numit membru in Consiliul Superior al Teatrului Naţiunilor. Totodată, Radu Beligan a fost semnatar al Apelului Artiştilor pentru Securitate şi Cooperare in Europa (Helsinki, 1985), alături de Woody Allen, Harry Belafonte, Gunther Grass, Meryl Streep, Liv Ulman etc.

"Eu sunt un laş curajos. Ştii că, atunci cănd Ceauşescu a vrut să pună pe frontispiciul Teatrului Naţional «Complexul Cultural Căntarea Romăniei», eu am avut pentru prima dată un curaj mare şi i-am scris fostului preşedinte Ceauşescu că, dacă nu rămăne Teatrul Naţional «I.L. Caragiale», imi dau foc?"

Radu Beligan

Rodica Mandache