Rapirea din Irak - Aubenas a mintit de nevoie

In fine, e clar: Florence Aubenas a mintit ca nu a fost in captivitate cu ziaristii romani, dar a facut-o de teama amenintarilor constante din partea rapitorilor, la adresa Frantei. Revista franceza Le Nouvel Observateur face dezvaluiri socante despre cine, cum si de ce a comandat rapirile din Irak.

Acum e clar de ce ziarista franceza Florence Aubenas, captiva in Irak 157 de zile, nu a dorit sa spuna ca a petrecut o parte din captivitate cu cei trei ziaristi romani Marie-Jeanne Ion, Ovidiu Ohanesian si Sorin Miscoci, si ei ostatici acolo. Revista franceza Le Nouvel Observateur ne dezvaluie motivul - amenintarile rapitorilor - intr-un amplu articol cu detalii despre cine, cum si de ce a comandat rapirile din Irak.

La sfarsitul lui martie, totul era aranjat. Ziarista franceza de la cotidianul Liberation urma sa fie eliberata, in fine. Dar au aparut ostaticii romani. Tot ziaristi. Insesizabilul sef al rapitorilor si-a schimbat planurile. Totul trebuia refacut. Acesta este debutul unei terifiante partide de poker incepute in Irak si cu ecouri la Paris si Bucuresti. Aici, in cele doua capitale, Serge Raffy de la revista franceza Nouvel Observateur a reconstituit, pe langa actorii-cheie ai negocierii, intreaga poveste a rapirii ziaristei franceze Florence Aubenas si a ghidului ei irakian, Hussein Hanoun, precum si a colegilor ei de breasla romani.

ANCHETA PROPRIE LA BUCURESTI. Serge Raffy s-a decis sa vina la Bucuresti, pentru a descalci itele rapirii ziaristilor. Aici a intalnit-o pe "eroina celei mai mediatizate rapiri din istoria Romaniei": Marie-Jeanne Ion. La bordul automobilului BMW proprietatea ziaristei, jurnalistul francez descopera un fapt uimitor in opinia sa: soferul unei alte masini, cu care se certa, nici macar nu a recunoscut-o! Si, in concluzie, ignora complet faptul ca ea cunoaste unele dintre secretele acestei rapiri. Mirarea are si o explicatie: la sfarsitul lui mai, ea era eroina natiunii, facand semnul victoriei la aterizarea in Bucuresti, dupa doua luni petrecute intr-un beci obscur si umed din sudul Bagdadului, alaturi de Florence Aubenas.

AMINTIRI DIN CAPTIVITATE. La venirea in tara, Marie-Jeanne, Sorin si Ovidiu ne-au povestit tuturor despre captivitatea comuna cu Florence. Acum, Marie-Jeanne ii declara lui Raffy ca fara Florence nu stie daca ar fi rezistat acolo. Si retraieste, pentru el, cateva dintre momentele critice din timpul captivitatii lor irakiene: incendiul declansat de un scurt-circuit, urletele din partea rapitorilor, faptul ca au primit numere si au fost nevoiti sa uite ca mai poarta si niste nume: Florence era numarul 6, Marie-Jeanne, 8, Hussein Hanoun, 5, Sorin, 11, Munah, 3, iar Ovidiu, 99. El a picat cel mai prost: cand rapitorii l-au obligat sa-si prezinte numarul, a fost incapabil sa-l rosteasca pana la capat. Prea lung, prea greu de pronuntat fonetic. Sentinta: o bataie.

DECLARATII ULUITOARE. Ai nostri au fost mai norocosi: detentia lor a fost de 55 de zile. Florence a ramas in beciul irakian. Pentru ea, cosmarul avea sa dureze 157 de zile. Dar lovitura apare abia la eliberarea ei: cand e intrebata despre captivitatea comuna cu romanii, neaga intr-o maniera aparte. Acum, la incheierea anchetei facute la Bucuresti, Raffy noteaza: "In spatele bucuriei revenirii acasa, in spatele surasului radios al lui Florence, al umorului, ironiei ei, aceasta ciudata amnezie a ei a tulburat".

AMNEZIE LA COMANDA. De ce au obligat-o autoritatile franceze pe ziarista la aceasta curioasa pierdere de memorie? Simplu, scrie Raffy: nu incheiasera complet negocierile cu seful rapitorilor, care continua sa ameninte ca ii va ucide pe ostaticii care se aflau in acelasi loc, daca Florence vorbea prea mult cu presa. Fapt rarisim in luarea de ostatici: faimosul "Boss", seful rapitorilor, a continuat sa telefoneze intermediarilor sai de la Ambasada Frantei, dupa eliberarea ostaticei. Ameninta Franta incontinuu. Prin urmare, era nevoie de prudenta dubla, nu trebuia provocat. "In fine, pret de cateva zile nu a mai dat nici un semn de viata, ca si cand totul s-ar fi terminat", scrie Raffy, anuntand ca Nouvel Observateur este in masura sa-i dezvaluie identitatea reala.

BOSS. Numele lui, asa cum s-a vehiculat, de altfel, si in presa din Romania imediat dupa eliberarea alor nostri, este Khaled Al-Akydyi. Numele de razboi: Abu Sahar. Dar i se mai spune si Hakim Ziab Hamid Al-Samaraï. Ostaticii l-au numit "Boss".

La inceputul lunii februarie, dupa o lunga tacere de trei saptamani de la rapirea lui Florence, a contactat autoritatile franceze. La vremea aceea, serviciile secrete aveau mai multe piste. Intermediarii care pretindeau ca-i vor duce la rapitori s-au manifestat. Boss-ul s-a prezentat si el ca intermediar, si nu ca sef. La telefon parea agitat, insultand in permanenta. Incerca sa impresioneze.

Aceasta tehnica a amenintarilor, a insultelor - de unde si porecla data de negociatorii francezi, "Mitocanul" - l-a prezentat ca nefiind prea de incredere. Dadea impresia ca e perturbat, un pic incontrolabil. De-a lungul timpului, in cursul negocierilor, s-a constatat ca era maestru in schimbarea vocii, in trucarea ei.

De altfel, serviciile secrete si-au dat seama ca are un aparat care schimba frecventele vocale. Avea impresia ca nu e luat in serios, asa ca la 6 februarie a vizitat-o pe Florence in beciul ei si s-a plans de contactele sale cu francezii. "Abia in cursul lunii martie am inceput sa ne dam seama ca ar putea fi un personaj-cheie", spune un functionar care a urmarit dosarul.

ARANJAMENT
"Acestia trebuia sa fie bine tratati timp de trei zile. Apoi, imediat dupa interventia lui Omar Hayssam, urmau sa fie repusi in libertate (...) Astfel am ajuns la Hakim, la Abu Sahar" - Al-Slimani, caruia i s-a cerut sa-i rapeasca pe romani

ROMANII, OSTATICI PRINTR-UN ARANJAMENT

Venirea ostaticilor romani in beciul irakian nu era prevazuta. "Pentru ei, Boss, alias Abu Sahar, alias Saad, alias Zahir, a prevazut un alt scenariu. Un anume Abdel Jabar Al-Slimani (supranumit Hadji) i-a propus o combinatie, in urma careia ar fi iesit bani. Acesta a fost arestat la 11 aprilie si interogat de procurorul roman Ciprian Nastasiu, la 20 mai. Cel care a comandat operatiunea este, dupa cum s-a spus, de altfel, la Bucuresti, sirianul Omar Hayssam, controversatul om de afaceri, care, dupa alegerea lui Traian Basescu la carma tarii, era in cautare de aura noua. Conform unui extras din procesul verbal al interogatoriului, Al-Slimani a recunoscut ca "i s-a cerut sa ii rapeasca pe ziaristi". "Presa romana a banuit o falsa rapire. Unele ziare au pretins chiar complicitatea ziaristilor. Marie-Jeanne era banuita ca era iubita lui Hayssam. (...) Ziaristii ies din calcul. Ei doar au fost «sponsorizati» de Omar. Practica curenta in Romania, pentru ca ziarele nu au mijloace de finantare a reportajelor in strainatate. Unii reporteri accepta acest gen de troc riscant", scrie Raffy.

NEGOCIERI CU ROMANII

La inceputul lui aprilie, cand totul a iesit la iveala, Boss a intrat in panica. Unii rapitori ar fi vrut sa scape de "belelele romanesti", eliberandu-i pe ziaristi. Dar Boss a decis sa-i transforme in ostatici politici. "Seful" a decis sa ii pastreze ca ostatici si sa formuleze revendicari politice, dat fiind faptul ca Romania avea soldati in Irak. Astfel, ostaticii, rasfatati in primele zile, au devenit inamici, iar falsa rapire pusa la cale din Romania a devenit o adevarata rapire "a la Irak". Urmarea: captivitatea in beci, in conditiile impuse. Marie-Jeanne Ion si Mohamed Munaf au incercat sa-i convinga pe gardieni ca sunt casatoriti, deoarece ziarista se temea sa nu fie violata. Abu Sahar s-a concentrat ulterior pe negocierile cu romanii, ca sa scape rapid de ziaristii nostri, iar francezii au pierdut, practic, legatura cu el.

DEBRIEFING FRANCO-ROMAN

Dupa eliberarea ziaristilor romani, la debriefingul acestora de la data de 24 mai au participat si agenti ai serviciilor secrete franceze, convingandu-se ca Florence se aflase in detentie impreuna cu acestia, dar si ca Seful este "un specialist in rapiri «la cheie»". El a reluat legatura cu autoritatile franceze spre sfarsitul lunii mai. In ultimele zile dinaintea eliberarii lui Aubenas, el a luat legatura direct cu ambasadorul francez la Bagdad. Surse din serviciile secrete franceze afirma ca, la despartirea de Aubenas, i-ar fi spus: "Data viitoare, cand vii in Irak, telefoneaza-mi. Organizam o falsa rapire si facem fifty-fifty". Nouvel Observateur conchide ca Boss este, fara indoiala, un fost membru al politiei regimului lui Saddam Hussein. De asemenea, revista afirma ca, potrivit ultimelor informatii, pivnita unde au fost retinuti ostaticii, o pivnita simpla a unei case ocupate de o familie obisnuita, este goala, iar Abu Sahar s-a retras.

BUTICUL

Incepand de la 11 aprilie, anchetatorii irakieni au identificat un magazin din cartierul Al-Jamia, de unde isi furniza Boss telefoanele - buticul Al-Kalm Al-Taib, pe care il si detinea. Schimba fara incetare mobilele, pretexta calatorii pentru a nu mai da nici un semn de viata, apoi reaparea. Foarte rapid, la Paris si la Bucuresti au fost colationate informatiile si a reiesit clar ca rapitorii sunt condusi de aceeasi persoana. Au fost constituite grupuri de lucru mixte, formate din politisti si magistrati.