x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Rechinii imobiliari au hăcuit Parcul Herăstrău

Rechinii imobiliari au hăcuit Parcul Herăstrău

de Monica Andrei Capatos    |    08 Mar 2010   •   00:00
Rechinii imobiliari au hăcuit Parcul Herăstrău
Sursa foto: Dragoş Stoica/Jurnalul Naţional

Şapte hectare din Parcul Herăstrău, domeniul public al statului, au ajuns pe mâinile unor băieţi descurcăreţi, pe numele lor Bartolomeu Finiş, Adrian Petrache, Alexandru Bittner şi Fernando Enciu. Suma de achiziţie a fost de 1.500.000 de dolari. Jurnalul Naţional a publicat anul trecut o serie de anchete care scoteau la iveală modalitatea prin care spaţiul verde a trecut din proprietatea BTT în cea a firmelor conduse de cei enumeraţi mai sus. Dosarul a ajuns în instanţă, Curtea de Apel Bucureşti urmând mâine să dea verdictul.

Lanţul ilegalităţilor a început în 1999, când, printr-un ordin al Ministerului Tineretului şi Sportului de atunci, Biroul de Turism şi Tranzacţii S.A (BTT) a primit un certificat de proprietate asupra terenului în suprafaţă de şapte hectare din Parcul Herăstrău. Asta în condiţiile în care spaţiul verde este domeniul public al statului, fiind parte dintr-o zonă declarată monument istoric.

Modalitatea prin care s-a făcut această trecere este dubioasă, fapt recunoscut şi de Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă. Imediat după ce BTT a întrat în posesia terenului, s-a asociat cu Domino 94 Impex SRL, căreia i-a vândut 63.000 de metri pătraţi. Această firmă este controlată de trei persoane influente, respectiv Bartolomeu Finiş, Adrian Petrache şi Alexandru Bittner. Restul de 7.000 de metri pătraţi au ajuns în posesia lui Fernando Enciu, numele său fiind legat de afaceri legate de Insula Mare a Brăilei şi de Fly Taxi.

Singurii care mai incomodau prin zonă erau reprezentanţii Clubului Sportiv Sportul Studenţesc, care au încercat să desfăşoare în continuare o activitate sportivă pe terenul respectiv, fapt ce a deranjat investitorii, care aveau planuri măreţe în Herăstrău. Au fost somaţi să părăsească spaţiul clubului sportiv, au fost ameninţaţi, li s-au făcut promisiuni financiare care porneau de la 50.000 de euro să cedeze terenul.


LĂSAT MOŞTENIRE DE CAROL I

Lupta de supravieţuire a început acum şapte ani, de atunci reprezentantul secţiei de Yachting din Clubulul Sportiv Sportul Studenţesc, Liviu Doară, se judecă cu BTT şi Domino 94 Impex SRL pentru a face dreptate. El au obţinut la sfârşitul lui 2008 la Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă o decizie prin care instanţa constată nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, emis de Ministerul Tineretului, precum şi nulitatea contractului de vânzare-cumpărare. Evident că BTT şi SC Domino Impex SRL au făcut recurs, acum decizia aparţine Curţii de Apel.

Mâine este al treilea termen, până acum un verdict în acest sens a fost amânat. Un lucru important de semnalat este faptul că alături de Liviu Doară a venit şi Primăria Capitalei, primarul general, Sorin Oprescu, declarând că este hotărât să lupte până la capăt pentru a obţine din nou în administrarea municipalităţii cele şapte hectare din Parcul Herăstrău.

Anul trecut, instanţa a admis cererea municipalităţii de a-şi apăra practic un teren care-i apar­ţi­ne încă de pe vremea lui Carol I, cel care a înfiinţat Parcul Herăstrău. Carol I a despăgubit la vremea respectivă toate persoanele care deţineau terenuri în zonă, parcul fiind trecut în domeniul public al statului. În prima sentinţă dată de Tribunalul Bu­cu­reşti sunt precizate clar şi motivele care au stat la declararea nulităţii actului de proprietate obţinut de BTT în 1999, precum şi a contractului de vânzare-cum­pă­rare către SC Domino Impex SRL. "La momentul emiterii Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, seria M15 nr. 0053/22.12.1999, Ministerul Tineretului şi Sportului nu reprezenta minister de resort pentru S.C. B.T.T. S.A., prin urmare nu putea emite un astfel de Certificat", se arată în sentinţa dată. Mai mult, este scris negru pe alb că terenul, situat Şoseaua Nordului, nr. 7-9, face parte din domeniul public al Municipiului Bucureşti.

"Nici o instanţă de judecată nu s-a pronunţat vreodată asupra valabilităţii Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra terenurilor şi nici asupra valabilităţii Contractului de vânzare-cumpărare". Atât timp cât se constată că S.C. B.T.T. S.A. nu are un titlu valabil asupra terenului, deoarece Certificatul din data de 22.12.1999 a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legii, nici actul juridic subsecvent, respectiv Contractul de vânzare-cumpărare nu poate fi valabil", se arată în prima decizie a Tribunalului Bucureşti, la care SC Domino 94  Impex SRL a făcut recurs.

"Imediat după ce am ajuns cu ei la Tribunal au început şi presiunile, ame­nin­ţă­rile. Ne-au trimis controale după controa­le, ne-au spus că ne dau la schimb un alt spaţiu, ce nu aparţinea de ei. Noi avem acte clare, care dovedesc faptul că acest teren este domeniu public şi nu poate înstrăinat. Chiar şi instanţa ne-a dat dreptate şi au rămas puţin surprinşi de câte documente le-am pus la dispoziţie", ne-a declarat Liviu Doară. Dacă mâine Curtea de Apel le va da câştig de cauză celor de la Clubul Sportiv Studenţesc, automat, 70.000 de metri pătraţi din Herăstrău vor reveni în administrarea Primăriei Capitalei. Pe cele şapte hectare din BTT au răsărit mai multe terase, restaurante, un club de noapte, Bamboo, denumit ulte­rior "Le Gaga", şi chiar fundaţia unui ho­tel ce aparţine lui Fernando Enciu.


NU S-A VÂNDUT NIMIC, S-A ÎNCHIRIAT
Fiind plecat din Bucureşti, Bartolomeu Finiş a desemnat un reprezentant al firmei Domino 94 Impex SRL pentru a răspunde la întrebările noastre. Reprezentantul lui Finiş ne-a rugat să consemnăm faptul că firma Domino 94 Impex SRL nu a vândut nici un activ şi nici un metru pătrat din cei 63.777 mp de teren cumpărat de la BTT: "Nici nu am fi putut vinde, atâta vreme cât ne aflam într-un litigiu care viza legalitatea contractului prin care am dobândit aceste active. Ca urmare, toate activele înstrăinate sunt doar închiriate unor societăţi care răspund de legalitatea amenajărilor pe care le fac, aşa cum răspundem şi noi de toate amenajările pe care le-am efectuat. În rest, nu ne rămâne decât să aşteptăm pronunţarea Justiţiei în acest dosar, urmând să ne conformăm deciziei, oricare ar fi aceasta", a spus reprezentantul firmei Domino.


LA BTT S-A SCHIMBAT DIN NOU CONDUCEREA
Am încercat să luăm legătura cu directorul general al BTT, Viorel Beleuzu, dar de la secretariat ni s-a spus scurt că, "de câteva zile, noul director general al societăţii este Petre Rainov, care, vineri fiind, şi-a terminat programul la orele 13:30 şi nu mai poa­te fi găsit până luni". Fostul director general Viorel Beleuzu ne-a spus că nu ştie de ce a fost schimbat din funcţie, că "aşa a decis AVAS (acţionarul majoritar al BTT- n. red.) şi Consiliul de Admnistraţie", ca atare, el s-a conformat deciziei. În legătură cu si­tua­ţia terenului din Parcul Herăstrău, Beleuzu ne-a declarat că el a "moştenit" afa­cerea de la fosta conducere a societăţii şi a ţinut să precizeze: "Le-am spus avo­ca­ţi­lor că, da­că mă obligă să dau banii înapoi, nu prea am de unde să-i mai dau". Pe avoca­tul BTT în acest litigiu, Pîrvu Liviu Narcis, nu l-am putut contacta, deoarece pur şi simplu nu l-am găsit pe site-ul Baroului Bucureşti. Însă o sursă care a dorit să-şi păs­tre­ze anonimatul ne-a şoptit că "domnul Pîrvu este jurist, profesor de drept şi este, se pare, rudă prin alianţă cu domnul Bartolomeu Finiş". Orice comentariu ar fi de prisos.


"S-A VRUT MOARTEA COMPANIEI"

Directorul general al BTT din perioada februarie 2001- februarie 2002, Gheorghe Bejan, declara pentru Financiarul că în timpul guvernarii CDR -UDMR a început "privatizarea prin divizare", care a constat în asocierea pe active, urmată de vânzarea, obţinută prin hotărâri judecătoresti, către asociaţi. În opinia lui Bejan, lovitura de graţie dată BTT, care a dus societatea pe pierderi, a fost înstrăinarea, în anul 2000, a parcului auto, care avea în dotare nu mai puţin de 200 de autocare. "A fost astfel, conştient şi intenţionat, scos «sângele» din organism, aşteptând pe urmă ca BTT să «moară» în mod natural. Spre deosebire de celelalte societăţi de turism care se chinuiau în acea perioadă să-şi încropească o flotă de transport, ca să poată câştiga din explozia circulaţiei externe, managementul BTT a procedat exact invers. Ţinta managerială a fost, în fapt, moartea companiei, în scopul  preluării ei rapide şi ieftine, pe bucăţele", declara Gheorghe Bejan. Ceea ce, iată, s-a şi întâmplat. (Alexandru Boariu)

×
Subiecte în articol: special