Copilul gasit de Jurnalul National dupa 8 ani de la disparitie si-a revazut, ieri, dupa atata amar timp, tatal. A vorbit la telefon cu mama lui, plecata in Spania la cules de capsuni. Parintele si-a recunoscut baiatul, despre care credea ca a fost rapit si omorat in strainatate, si l-a strans la piept plangand.
Cititi si...Seful IGP se alatura Jurnalului National
Baiatul gasit intr-un centru de plasament de Jurnalul National si-a revazut ieri, dupa 8 ani de la disparitie, tatal.
Dupa ce le-a disparut copilul, in acea zi de 4 septembrie 1997, parintii l-au cautat zi si noapte. Tatal, Neculai Manalau, a batut tara in lung si in lat in cautarea fiului disparut. A fost la Iasi, a fost si la Braila, si la Galati, chiar si la Bucuresti. A batut la usile ziarelor si redactiilor televiziunilor centrale si locale pentru a anunta ca baietelul lui de 7 ani, Andrei Manalau, a disparut de acasa. Dupa 3 ani, parintii si-au ingropat ultima speranta si mai aveau un singur gand negru, un cosmar: baietelul lor a fost rapit si, dupa ce a fost trecut peste granita, a fost omorat pentru a i se vinde organele.
In cealalta parte a tarii, in Centrul de plasament "Ciresarii II", Culita nu a stiut sa spuna anchetatorilor unde locuieste si nici sa dea vreo informatie despre parintii lui. Timpul a trecut, iar singurele amintiri ale baiatului despre familia lui s-au sters incetul cu incetul. Insa Andrei Manalau, devenit la centru Culita, stia un singur lucru: voia acasa!
Iata ca dupa 8 ani, ieri dupa amiaza, tatal lipsit de speranta si-a revazut baiatul la centrul de plasament Ciresarii II. A fost adus de o masina a politiei de la Vaslui impreuna cu bunica lui Culita. Barbatul de 39 de ani, om in toata firea, a inceput sa planga cand a fost dus in una din camerele centrului, la numai o usa distanta de fiul lui. Bunica plangea in hohote, ca la o inmormantare. Insa politistii si cei de la Directia pentru Protectia Copilului Sector 5 erau obligati prin lege sa faca o ancheta inainte de a-l lasa pe tata sa-l vada pe Culita. O ancheta ce-a durat aproape 2 ore. Politistii au mai adus de pe strada alti trei barbati, l-au chemat pe Culita si l-au pus sa spuna pe care dintre acei oameni l-a mai vazut in viata lui. Dar baiatul, care avea la varsta de 7 ani si o usoara intarziere in gandire, nu-si mai aducea aminte de tata si nu a stiut sa aleaga. "L-am vazut, nu s-a schimbat deloc de cand a plecat. Il simt ca e fiul meu", a spus tatal dupa ce a iesit de la proba de recunoastere. O groaza de alte argumente i-au facut pe anchetatori sa creada, in proportie de 99%, ca baiatul Culita este intr-adevar fiul lui Neculai si al Floricai Manalau: hainele cu care a ajuns copilul in centrul din plasament erau aceleasi cu cele cu care disparuse copilul, dupa descrierea parintelui; tatal isi aminteste de cele doua alunite de pe gatul copilului, iar asemanarea dintre tata si fiu e izbitoare: aceiasi ochi, acelasi mers. Insa, numai rezultatul analizelor ADN, care vor fi gata in trei zile, vor alunga orice urma de suspiciune.
Dupa ancheta, in cabinetul medical, Culita si-a intampinat cu zambetul pe buze tatal si bunica. Femeia in varsta a reinceput sa planga. Tatal a inceput sa-i povesteasca despre familia lui numeroasa, ca mai are doua surori, un frate si o mama care e plecata in Spania, la cules capsuni, si care urmeaza sa se intoarca pe 1 decembrie acasa. Mama a sunat toata ziua pe telefonul mobil al bunicii pentru a incerca sa vorbeasca cu fiul ei regasit. Intr-un final, spre seara, mama din Spania i-a spus lui Culita in receptorul telefonului, pentru prima data dupa opt ani, "fiule".
Nota: Intreaga poveste a acestei regasiri emotionante o veti putea citi in editia de maine a Jurnalului National.
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
