21 decembrie 1989, ora 12:00 - 22 decembrie 1989, ora 14:00. 26 de ore dramatice, in care toate fortele militare amplasate in Capitala au avut ordin sa-l apere pe Ceausescu de populatia neinarmata care-i cerea demisia.

OCHI IN OCHI. Cei mai curajosi demonstranti privesc de aproape mecanismul terorii

Un rol deosebit in aceasta "ecuatie" l-au avut si luptatorii USLA.

Efectuate in aceasta ordine, primele interventii, din dupa-amiaza de 21 decembrie, au fost total ineficiente. Au urmat celelalte, care nu au reusit sa impinga demonstrantii decat aproximativ 10 metri. In aceste conditii, in jurul orei 21:00-21:30 in strada au coborat reprezentantii conducerii superioare: Ion Radu, Vasile Milea, Iulian Vlad, Tudor Postelnicu, Ion Dinca, Vasile Barbulescu, Nicolae A. Ceausescu si gen Hortopan. La iesirea din sediul CC, Ion Radu s-a adresat celorlalti spunand: "Trebuie sa facem totul, la nevoie sa murim, pentru o cauza sfanta, pentru comandantul suprem".
Executantii represiunii au fost urmatorii.

Fortele de Ordine si Interventii (FOI). Unul dintre cele mai importante roluri in reprimarea demonstrantilor din zilele de 21/22 decembrie ’89 a fost rezervat Fortelor de Ordine si Interventie (FOI). Aceasta formatiune din subordinea MI era compusa din 250 de angajati: 9 ofiteri, 234 subofiteri, un maistru militar si sase angajati civili. Dintr-o adresa a MI inregistrata sub nr. 0558738/1990 rezulta ca jumatate din efectivele FOI venisera in unitate in luna noiembrie, adusi de la diverse inspectorate judetene de Militie. Subordonata direct si nemijlocit col. Marin Barbulescu, FOI se afla sub comanda mr. Popa Vasile. Detasamentele componente erau conduse de alti sapte ofiteri: lt. col. Vasile Tonciu, cpt. Gheorghe Nedelcu, mr. Lucian Mocanu, mr. Dragomirescu, lt. maj. Stancici, lt. maj. Petrus si lt. maj. Petrache.

Luptatorii FOI aveau in dotare 18 arme de vanatoare cu doua tevi, adaptate pentru a lansa gloante de cauciuc (cu un stoc de 900 de bucati) sau incarcaturi tranchilizante (300 de bucati). Mai existau si 10 pistoale pentru cartuse lacrimogene (cu 1.000 de proiectile) si sase pistoale pentru cartuse cu substante imobilizatoare (pentru care erau alocate 360 de incarcaturi).

TATONARE. Un TAB trece in viteza printre demonstranti

Trupele Ministerului de Interne au fost dotate, printre altele, cu 6 pistoale cu amortizor si 6 pusti cu luneta, calibru 7,62 mm

Cu toate acestea, inzestrarea cu tehnica de lupta a FOI era cu mult mai complexa. Detaliat, situatia se prezenta astfel: cele 250 de cadre ale unitatii aveau in dotare 257 de pistoale, cu un total de 1.285 de cartuse, la care se adaugau 196 de pistoale mitraliera, cu 1.960 de cartuse de lupta, 25 de pusti mitraliera, cu 250 de cartuse, doua mitraliere terestre, cu 20 de cartuse. Daca dotarea cu acest tip de mitraliera (folosita pentru apararea sediului) poate fi inteleasa este mai greu de priceput la ce foloseau sase aruncatoare de grenade antitanc (AG-7) si 6 aruncatoare de grenade calibru 40 mm incluse in planul de inzestrare. Dar cele mai neasteptate arme pe care FOI le avea in dotare au fost 6 pistoale cu amortizor de zgomot, pentru care erau alocate 600 de cartuse, si sase pusti cu luneta, calibru 7,62 mm, ai caror utilizatori dispuneau de 60 de cartuse. Un calcul simplu arata ca fiecare utilizator al pistoalelor cu amortizor a avut asupra sa cate 15 cartuse pe care, mascate sub haine, putea sa le foloseasca fara sa fie auzit de nimeni. Iar cei sase lunetisti, tragatori de mare precizie, ascunsi prin cladirile din zona, puteau sa impuste linistiti 60 de oameni.

Luptatorii Fortelor de Ordine si Interventie au lovit violent manifestantii cu bastoanele, cu scuturile si cu picioarele

In cursul audierilor, efectuate pentru elucidarea evenimentelor din 21/22 decembrie 1989, Florea Pavel, unul dintre martori, a relatat ca, in jurul orei 24, militienii de la FOI au avansat catre Pasajul Universitatii, de unde i-au scos pe manifestantii care se refugiasera acolo dupa "spargerea" baricadei. Cu acea ocazie, ei s-au comportat deosebit de violent. Angajatii statiei de metrou Universitate au aratat ca luptatorii FOI, identificati dupa descrierea echipamentului, au actionat violent asupra manifestantilor, lovindu-i cu bastoanele, cu picioarele si scuturile. Pe 22 decembrie, dupa ora 6, Fortele de Ordine si Interventie au fost retrase la sediu si nu au mai actionat contra manifestantilor.

B) Comandamentul Trupelor de Securitate (CTS). incepand cu data de 18 decembrie, pentru Trupele de Securitate s-a instituit "Starea de necesitate". In Capitala, intre 21 decembrie 1989, ora 13:00, si 22 decembrie, ora 11:00, sarcina indeplinirii acestor ordine a revenit Brigazii 11 de Securitate, aflata sub comanda lt. col. Tudor Cearapin.

EROISM. Una din incercarile de a preveni violenta

Dupa "spargerea" mitingului lui Ceausescu, Piata Palatului a fost evacuata de organele de ordine aflate sub comanda generalului Giani Bucurescu. In jurul orei 14, dispozitivul aflat in "grija" Trupelor de Securitate a fost intarit prin participarea unor unitati ale MApN (soldati si TAB-uri), precum si cu forte USLA si Garzi Patriotice. In toata aceasta perioada, gen. Iulian Vlad a ordonat sa nu se deschida focul, nici macar cel de avertisment. Pe 22 decembrie, in jurul orei 10, vazand amploarea coloanelor care veneau in centrul Capitalei, col. Dumitru Pavelescu ar fi ordonat retragerea trupelor de Securitate in cazarmi.

In cazul in care nu erau dusi la sectii, unde trebuiau sa treaca prin "culoarele" formate de militieni care se inghesuiau sa-i loveasca pe unde apucau, manifestantii ajungeau la Jilava, unde erau anchetati de ofiterii Directiei a VI-a de Securitate. Printre acestia s-au numarat cpt. (r) Ion Guresoaie si cpt. (r) Gheorghe Stefan, despre care mai multi martori au afirmat ulterior ca, in timp ce ii "audiau" pe cei intrati pe mana lor, ii loveau, ii injurau si-i amenintau ca o sa le putrezeasca oasele in puscarie.

Formatiune mai putin cunoscuta din componenta Securitatii Bucuresti, Serviciul 8 Garzi avea, de obicei, sarcina de a amplasa tragatori de elita, dotati cu pusti semiautomate cu luneta, care sa asigure punctele strategice de pe traseele parcurse de Ceausescu.

Alti lunetisti, dotati cu pusti semiautomate cu luneta, faceau parte din Serviciul 8 Garda, aflat in componenta Securitatii Municipiului Bucuresti

IDEALISM. Un tanar incearca sa opreasca un tanc

Fiecare tragator avea in arma un incarcator cu zece cartuse si alte 100, aflate in saculeti de panza, sigilati cu plumb. Pe 21 decembrie, in cateva dintre posturile de lunetisti au fost "plantati" lt. Dan Pintilie, lt. maj. Nicu Vaduva, lt. Viorel Acatrinei si lt. Marcel Paraschiv. O "Nota" a unui serviciu de informatii mentioneaza ca la Serviciul 8 Garda existau trei pusti cu luneta, iar posturile "observatorilor-lunetisti" erau amplasate pe blocul "Generala", blocul turn si pe blocul de pe Strada Boteanu nr. 3.

In Blocul "Generala" exista chiar si un apartament "conspirativ" in care erau "plasati", de obicei, "lunetistii".

Anchetatorii nu au prea reusit sa afle cu ce s-au ocupat, concret, in perioada 21/22 decembrie 1989, lunetistii de la Serviciul 8 Garda si nici angajatii FOI care aveau in dotare astfel de arme de mare precizie. Cert este un singur lucru: in timp ce toate capeteniile militare care au avut putere de decizie in acea perioada afirma ca subalternii lor nu au facut uz de arma, in acea noapte, in Bucuresti au fost ucisi 48 de oameni. Iar multi dintre ei au murit: impuscati cu gloante care au tintit cu o precizie remarcabila, in inima sau in cap, exact intre ochi.

PLAN UNIC

In conformitate cu acest "Plan Unic", in perioada 21/22 decembrie 1989, in Bucuresti au fost angrenate urmatoarele forte militare: Formatiunea de Ordine si Interventii (FOI) Comandamentul Fortelor de Securitate (CTS). In 1990 a fost rebotezat Comandamentul Trupelor de Paza si Ordine Luptatorii USLA Lucratori de Militie de la Sectoare si din cadrul Militiei Capitalei Pompierii Efective ale Scolii Militare de Ofiteri Activi a MI (Baneasa) Efective ale Scolii de Perfectionare a Ofiterilor de Militie - Bucuresti Efective ale Garzilor Patriotice Singurele forte de interventie neincluse in acest plan, care totusi au participat in mod activ la "operatiunile" din 21/22 decembrie 1989, au fost cele ale Ministerului Apararii Nationale. Cu toate ca Romania nu era nicidecum in stare de razboi, Armata si-a scos tancurile si pe strazile Capitalei, iar militarii, inarmati pana in dinti, au intervenit contra civililor care aveau o singura "arma": lozincile anticomuniste si anticeausiste. La aceea vreme nu exista nici o prevedere legala din care sa rezulte ca trupele MApN ar avea misiuni legate de asigurarea ordinii si linistii publice pe timp de pace.

Practica represiunii face victime

RECVIEM. Mama lui Alexandru Radu Ionescu ar vrea sa-l ierte pe asasin

Alexandru Radu Ionescu avea doar 17 ani in decembrie ’89. In acea zi de joi, 21 decembrie, abia venise de la scoala cand mama lui l-a sunat, rugandu-l sa ramana in casa, pentru ca era speriata de ceea ce se intampla in centrul Bucurestiului. I-a promis ca o va astepta cuminte, dar si-a dat seama apoi ca nu putea rata clipa pe care o asteptase atat de mult... A plecat pe strazi la intalnirea cu moartea.

In seara aceea de joi, 21 decembrie, au incercat sa-i ascunda pe cei morti si i-au tarat in crama de la "Dunarea". "Bocancii lui Radu, care fusesera noi, erau dezlipiti din talpa, hainele erau zdrentuite, se cunostea ca baiatul meu fusese tarat pe jos", povesteste mama lui Radu. Nimeni dintre aceia care pot vorbi nu poate spune exact ce s-a intamplat cu trupul acestui copil, dupa ce a fost ucis. "Avea niste semne ciudate pe maini, ca si cand ar fi fost intepat cu sarma ghimpata, isi aminteste sora eroului. Apoi, ceva ce nu inteleg, a fost impuns cu baioneta in stomac... Am inteles ca dupa ce zona a fost eliberata, i-au insirat pe peluza Teatrului National si asa verificau care mai este in viata..." La inmormantare, mijlocul tanarului era incins intr-un brau lat, pentru ca masina grea care trecuse peste el il zdrobise... "Doar hainele lui mi le-au dat, spune mama eroului. In fiecare zi bateam drumul spre morga si de fiecare data ne intorceam fara el. Stiind ce s-a intamplat cu mortii de la Timisoara arsi la crematoriul "Cenusa" imi pierdusem orice speranta... Dar pe 26 decembrie l-am adus acasa si l-am inmormantat. Nu i se facuse nici o autopsie, nu i se eliberase nici un certificat medico-legal. Pe certificatul lui de deces, la cauza mortii, scrie "cazut in Revolutie"". Statul roman inventase atunci o noua boala incurabila..."

TRAGEDIE. Marian Iancu poarta cu el fotografiile Luizei

PRESIMTIRE. Luiza avea atunci 27 de ani. Parca a presimtit ca nu se va mai intoarce acasa. In ziua de 21, inainte de miting, i-a spus sotiei mele: "Eu vreau sa fiu curata la mitingul asta si sufleteste, si trupeste". A facut un dus si a plecat. Noi am luat-o dupa aceea ca pe o premonitie de-a ei. Era o copila foarte ambitioasa, frumoasa, inalta, vesela, avea un cult al muncii deosebit, era un om extraordinar. Era foarte indragostita de sotul ei, care la randul lui o iubea foarte mult.

Cand am ajuns acasa, Petrica a venit si mi-a spus ca a gasit-o pe Luiza. Am mers sa o recunoastem la spital.

Cei care au primit la spital cadavrul ei nu vor sa dea amanunte. Directorul de acolo ne-a spus ca atunci cand a fost adusa, pe 21 seara, a venit o salvare, fara numere de inmatriculare, din care a coborat un cetatean care a spus: "Luati acest cadavru si nu stiti nimic".

Pe 24 sau 25, pe seara, ne-am trezit cu un telefon. Cineva a intrebat daca familia Iancu e acolo. Am luat receptorul si m-a intrebat daca avem nevoie de un cosciug. Nu stiu cine era...

Pagini coordonate de Poliana Mardari

Nu ratati!

Tragicul bilant al sangeroasei nopti de 21-22 decembrie 1989 a fost: 49 de morti, 604 raniti si 684 de arestati. Nu exista autopsii ale victimelor, nici expertize balistice. Ca si la Timisoara, ar fi urmat crematoriul. Despre acest episod, in ziarul nostru de maine.