x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Remember ’89 - 17 decembrie, ziua cea mai fierbinte

Remember ’89 - 17 decembrie, ziua cea mai fierbinte

10 Noi 2004   •   00:00

SPECIAL
Conform evaluarilor "redutabilei" Securitati, la Timisoara "existau cele mai putine indicii ca s-ar putea intampla ceva". O declara chiar Filip Teodorescu, colonel in Directia de contraspionaj roman, in fata parlamentarilor. Dupa ce la Iasi, tentativa de a declansa manifestatii de strada a fost reprimata in fasa, a venit randul Timisoarei. Agitatia creata in jurul casei pastorului reformat Laszlo Tokes a fost suficienta pentru a aprinde scanteia revolutiei. Conform evaluarilor "redutabilei" Securitati, la Timisoara "existau cele mai putine indicii ca s-ar putea intampla ceva". O declara chiar Filip Teodorescu, colonelul in Directia de contraspionaj roman, in fata parlamentarilor. Si totusi, imposibilul s-a petrecut. Publicam astazi, in exclusivitate, extrase din stenograma sedintei de audiere din 14 decembrie 1994. Comisia parlamentara era formata din: Valentin Corneliu Gabrielescu, Sergiu Nicolaescu, Ionel Aichimoaie, Victor Apostolache, Hosszu Zoltan, Ioan Constantin Pop, Gheorghe Raboaca, Serban Sandulescu.

Fostul ofiter al Securitatii e convins ca la Timisoara au actionat si servicii straine de informatii ca sa creeze diversiuni

Click pentru a mari imaginea
EVOLUTIE. La inceput, Armata si-a indeplinit misiunea de a incerca sa reprime miscarea populara

Filip Teodorescu: In toamna anului 1989 am condus controlul de fond al muncii de securitate, deci pe toate liniile de munca, nu numai contraspionaj, la Timisoara. Eu faceam parte dintr-un comandament, reprezentam deci contraspionajul, in care analizam saptamanal informatiile cu privire la actiuni din exterior spre tara, vizand ce? Inlocuirea regimului. Ca asta era la ordinea zilei. Si existau suficiente informatii in acest domeniu. Nu era nici un secret asta. La Timisoara existau cele mai putine indicii ca s-ar putea intampla ceva. 17 decembrie 1989 a fost ziua cea mai fierbinte la Timisoara. Eu am iesit pe strada in jurul orei 9:00 si am mai iesit spre pranz, dupa ce a fost primul val cand au atacat sediul Comitetului judetean si il facusera zob, ii dadusera si foc. Pe la ora doua cred ca a fost ultima mea iesire in oras. De fapt, acela a fost momentul si motivul care au determinat scoaterea tancurilor si blindatelor pe strada si interventia cu ele impotriva celor care devastau. Dupa-amiaza au inceput sa se auda impuscaturile, a fost deci in jurul orei 17:00, cand era deja intuneric. In toata seara de duminica, de 17 decembrie, a fost efectiv stare de razboi. Impuscaturi! Rafale continue, de toate... Manifestantii aveau ciomege, pietre, lanturi, bile si au avut si arme. Primii doi raniti prin impuscare, deci in jurul orei 15:00, duminica, 17 decembrie, au fost doi militari in termen. In 18 decembrie au mai fost actiuni sporadice. Oricum, orasul era controlat de armata. Iar din 19 decembrie incepe ceea ce trebuia sa fie de la inceput. Adica, oamenii care n-aveau nici sa sparga, nici sa omoare pe cineva! Imediat, in 20 decembrie, cand deja era in Piata Operei si a ocupat toate astea, deci nu mai era nici o chestiune, deci sub balconul Operei si pe scarile de la Comitetul Judetean erau civili inarmati. De unde aveau arme? Si nimeni nu i-a intrebat de sanatate. In 19, 20 si in continuare ei s-au numit revolutionari sau revoltati. Iar dupa 22 sau incepand cu 22 decembrie dupa-masa au fost victime, nu eroi! In 22 decembrie, la ora la care eu va spun, ne gaseam intr-un gol de putere total! Trupele de securitate nu mai erau. Trecusera in subordinea armatei. Pana in 22 nu a fost nici o poveste de teroristi, decat incepand cu 22 decembrie seara. Atunci, tot pe linia armatei, noi eram deja retinuti la garnizoana Timisoara, iar cei din esaloanele superioare au spus: "Domnule, gata, vin la ora 18:00 teroristii!". Deci au lansat chestiunea asta cu teroristii si, imediat, seara - ca inca nu ne bagasera la carcera - eram in camera ofiterului de serviciu, unde era un televizor mic si auzeam ce se intampla la Bucuresti. A inceput deja de seara sa se lanseze: securistii-teroristii! Deci, cine a lansat? De aici a pornit, din Bucuresti! Toata aceasta poveste! Pana atunci nimeni nu zicea nimic. N-avea nimeni nimic cu securitatea! Cred ca a fost un concurs de interese. A fost lansata o idee in scop diversionist. Este clar ca a fost si mana straina la mijloc, nu am nici un dubiu. Toata lumea - se stie, e fapt dovedit - Brucan cu cine avea legaturi. Deci, el a lucrat pentru o putere straina. Pentru doua, de fapt. Daca nu, chiar trei, nu? Si unul era asta, si altii ca el. Erau destui, dar erau in pozitii oficiale, nu ca Brucan, care era dat la o parte de mult, nu? Si el voia sa se razbune. Sub orice forma! In primul rand s-a razbunat pe generalul Vlad, din motive pur personale, nu ca il credea pe generalul Vlad ca a facut si a dres! A vrut sa se razbune pe el! Si a facut-o! Si a reusit! Si pe toti ceilalti i-a imbrobodit! Eu cred ca Ion Iliescu a fost dezinformat si s-a lasat dus de val de ceilalti din jur, care erau mult mai experimentati in dedesubturi si erau si instruiti. Dupa lansarea la televiziune a lozincii "teroristii-securistii" au inceput arestarile! Relatiile dintre armata si securitate nu erau dintre cele mai bune. Eu eram printre putinele cadre de conducere care participam la bilanturile anuale ale Directiei a IV-a de contrainformatii militare, din ordinul generalului Vlad. Pe altii nu-i acceptau.

Puterile straine implicate in evenimentele de la Timisoara au reusit sa lase o tara fara aparat informativ si contrainformativ

Sergiu Nicolaescu: Cine avea interes ca in Romania sa fie razboi intre securitate si armata?

Filip Teodorescu: Sunt doua concursuri de interese: cei care se simteau vinovati si cei care voiau efectiv sa dispara aceasta institutie si ceilalti, pentru ca si aia voiau sa dispara, pentru ca multe necazuri le-am facut. Cum sa lasi o tara fara un aparat informativ si contrainformativ? Asta este extraordinar ce au reusit! Au reusit extraordinar, ca ne-au lasat la pamant! Cainele e legat, nu mai misca! Miscam noi! Umblam pe unde vrem! Si au umblat si umbla!

Valentin Gabrielescu: Care era grupul ala din televiziune care era suspectat de dvs.?

Click pentru a mari imaginea
PRIMUL IMBOLD. Manifestantii in fata Comitetului Judetean PCR Timisoara

Filip Teodorescu: Unul din grup era Brates. Era suspectat pentru ca lucra pentru o putere straina. Era pregatit sa faca ce a facut. Numai ca de aici nu mai aveti ce afla de la mine, ca n-am ce. Va spun ca sa nu ne pierdem. Dar va mai dau un capat cu ce s-a intamplat la Televiziune. Deci, dupa ce am iesit, am discutat cu fostul comandant al escadrilei de aviatie a Departamentului Securitatii Statului. Deci, aveau cinci elicoptere din care numai doua-trei puteau sa se ridice de la sol. Atunci, in decembrie, m-a chemat generalul Rus ca sa ridic elicopterele in aer! Asta si-a dat seama ca face o mare tampenie daca le ridica, atunci cand vorbeau ca vin teroristii. De ce voia sa le ridice? Ca sa le doboare, ca sunt teroristi!

Serban Sandulescu: Cine voia, Rus?

Filip Teodorescu: Pai, cine? Si asta a refuzat categoric! "Te impusc! Te arestez!" "Arestati-ma! Impuscati-ma! Eu nu dau ordine sa ridice aceste elicoptere in aer!" Si-i mai punea, daca au insemne pe ele, sa le stearga!

Sergiu Nicolaescu: Asta a fost dispozitia data pe 22, da!

Filip Teodorescu: Pai? Vedeti? Si atunci unde cautam teroristii si de ce-i cautam? Unde sunt?

"Au fost avansati pentru niste servicii, nu pentru merite. I-au mai avansat pe unii ca sa taca! Foarte multi au fost pusi atunci cadre de conducere in SRI"

Ionel Aichimoaie: Avansarile de atunci, imediat dupa, din preajma revolutiei, pentru ca intamplator ajunge un Militaru sau nu stiu care pe postul de general de armata? Pe astia i-a numit cineva!

Filip Teodorescu: Sigur ca au fost avansati! Pentru niste servicii! Nu spun pentru merite! E o nuanta diferita! I-au mai avansat pe unii sa taca! Pe altii nu numai ca i-au avansat in grade, dar si in functii! Foarte multi au fost luati atunci - fie ca erau tanchisti sau tunari - si pusi cadre de conducere in Serviciul Roman de Informatii, cand s-a creat atunci. S-au bagat peste tot. Au fost bagati ca recompensa. La Timisoara au fost numiti cei care sunt nominalizati ca au comandat nu stiu ce, acolo unde s-a tras si unde s-a murit. Si aici in Bucuresti, slava Domnului! Luati-l pe Carp! Din maior a devenit general maior! De ce? A comandat tancurile care au actionat acolo, in Piata Universitatii, nu? Deci, asta e un merit! Si l-a facut ce l-a facut - adjunct de ministru si nu stiu ce! Cat despre teroristi, e clar ca a existat acest interes pentru diversiune si ca s-a potrivit si a fost si mai bine: securisti-teroristi, a fost nemaipomenit! Au existat teroristi in partea initiala, deci de declansare, cel putin la Timisoara, si banuiesc ca au fost si prin alte parti. Pe urma a fost preluata ideea si adaptata la niste interese de moment, ca diversiune. Si a fost! Povestea aia cu combinezoane negre si nu stiu ce, si care nu erau in dotarea securitatii sub nici o forma. Si chiar daca erau. Cine a avut ideea sa-i imbrace in combinezoane negre a fost o idee nastrusnica! Deci, astia au actionat, si-au facut datoria, au declansat, au pus focul, au plecat. S-au dus in alta parte. Acum trebuia valvataia impinsa peste tot. Si a fost! Nu-i nici o intamplare - chiar daca n-am fost aici - ceea ce s-a intamplat aici, in piata asta, cu mitingul ala nefericit! O inspiratie tampita! Sa faci un asemenea miting? Dar poate ca a fost spre bine. Dar putea sa se produca schimbarea si fara acesta.

Serban Sandulescu: In legatura cu acesti teroristi care au fost in tara: se pare ca a fost o armata, fiindca din datele care exista au fost vreo 40.000 de rusi in plus, in decembrie 1989, fata de anii precedenti.

Filip Teodorescu: Asa se pare.

Serban Sandulescu: Ei venisera evident cu o anumita misiune. O asemenea armata cum poate fi comandata? Cand ei erau cu masini? Trebuia sa aiba legatura radio? E posibil sa fi fost si securitatea sa nu fi stiut?

Filip Teodorescu: Astea sunt misiuni de comando. Astia actioneaza in grupuri mici, nu cu o armata, plecam cu frontul si ne ducem toti la gramada. Fiecare isi are misiunea lui pe o zona de. Deci nu este nevoie de o coordonare generala, pentru ca el stie cand a plecat, stie precis ce are de facut. Si astia au fost. Si nu erau toti numai cu misiuni, erau si turisti. Eu sunt convins ca nici jumatate nu erau cu sarcini intre ei. De unde dracu’ sa trimita asa de multi? Or fi ei multi acolo, dar nu cred ca merita si nu cred ca asta era misiunea, sa duca ei lupte aici. Ei trebuia doar sa incite, sa creeze situatii, focare! Nu?

Povestile cu cei 67.000 de turisti sovietici raman doar o speculatie. Nu are nimeni informatii certe in aceasta chestiune

Valentin Gabrielescu: Le trebuia 30.000 pentru asta?

Filip Teodorescu: Nuuu! Poate trebuia numai 10.000 sau numai 1.000.

Valentin Gabrielescu: Cum va explicati ca au venit 67.000?

Filip Teodorescu: De aici se poate trage doar o concluzie, prin extrapolare, domnule, deci anul trecut, intr-o perioada similara erau numai atatia! Diferenta asta s-ar putea sa fie din categoria astalalta! Deci, numai atat! Informatii nu are nimeni! Este o speculatie!

Valentin Gabrielescu: Domnule colonel, vi se pare logic ca aia au marit numarul de turisti ca sa poata sa bage spionii printre ei, sau cum?

Filip Teodorescu: Da. Oricum, au fost mai multi decat in mod obisnuit.

Valentin Gabrielescu: Adica, puterea sovietica a provocat 70.000 de turisti ca sa-i bage pe aia 70 pe teritoriu? Filip Teodorescu: Dar nu trebuia sa provoace. Le dadea drumul. Domnule, mai slabeste putin si da-le drumul sa se duca! Pe mine ma intereseaza mai putin numarul. Nu cred ca are o prea mare importanta. Dar iti poate atrage atentia ca ceva se intampla. Problema nu este cati au fost, pentru ca au fost sigur. Nu conteaza numarul. Conteaza ca au fost!

Ceausescu stia exact ce este la Timisoara

Generalul (r) Gheorghe Diaconescu, fostul procuror general adjunct al Romaniei, a fost si primul tradator al acelor zile crancene. Singura lui vina: a informat conducerea de la Bucuresti la 17 decembrie ’89 ca populatia Timisoarei se revoltase impotriva lui Ceausescu.

Click pentru a mari imaginea
TINTA. Coloana de muncitori, in drum spre Piata Operei

Jurnalul National: In 17 decembrie ’89 duminica la pranz s-au produs evenimente care sa schimbe situatia de conflict din oras?
Gh. Diaconescu: In jurul pranzului m-am intors la Inspectorat. Aveam nevoie de informatii, deoarece realitatea perceputa de mine (lipsa actelor, numarul mare al copiilor, identificarea doar a 29 de infractori) nu corespundea cu situatia din oras, cu devastarea vizibila, violenta si cu agresiunea asupra fortelor de ordine. Problema numarul 1 era ca nu aveam informatii; nimeni nu ne informa asupra legaturii cauzale intre cei retinuti si fapte. Atunci am dat acel ordin, care a fost invocat si amintit de toti procurorii audiati in legatura cu evenimentele de la Timisoara, cele 10 porunci. Prima era sa se aplice procedurile ca la carte, fara sa se omita nici macar o virgula de la Codul de Procedura Penala.

Printre protestatari erau multi copii

Ati simtit ca ceva nu este in regula.
Bineinteles. Am cerut acest lucru si militienilor. Atunci am aflat ca s-ar fi reluat miscarile si ca se cauta patrunderea in forta in cladirea CJP, desi era inconjurata cu trupele de militie-securitate ale generalului Ghita.

Erau neinarmate. Doar cu niste bate de lemn.
Asta am aflat-o ulterior. Au fost spulberati, s-a intrat din nou in sediu, au dat foc, au urmat distrugeri si acte de vandalism. Iar am fost informat ca erau foarte multi copii. Chestia asta era de neinteles pentru mine. Se vorbea de spulberarea fortelor de ordine si in acelasi timp de copii! Era ceva incredibil! Multi elevi. Au fost contactate cadrele didactice de la scoli si licee sa vina sa-si ia elevii. Spre surprinderea mea s-au prezentat foarte putini. O adevarata babilonie birocratica. Aceasta este si principala cauza pentru care copiii nu au fost pusi in libertate imediat. Din informatiile ulterioare am aflat ca, de fapt, chestiunea a ajuns pana la Elena Ceausescu. Cineva - Coman sau Balan - a pus aceasta problema mai tarziu prin telefon la Bucuresti si Elena Ceausescu i-a raspuns: "Ce, astia sunt copii sa intre cu boata in cladirea partidului si voi ii puneti in libertate? Ce copii sunt astia?".

"Este o manifestatie impotriva lui Ceausescu"

Sa intre cu boata!? Ce inseamna?
Nu stiu, dar si eu si ceilalti am retinut interventia exact, datorita pitorescului ei. In timp ce ne aflam acolo apare Radu Balan. Agitat, sarise pe o fereastra din cladire, ceva de genul asta. Ne-a povestit (lui Popescu, Macri, Mihalea, Diaconescu, aflati in incapere - n.a.) ca in momentul in care manifestantii au ajuns in fata sediului a coborat si a discutat cu ei. Balan s-a prezentat. Manifestantii n-au avut nici un fel de gesturi si cuvinte nepotrivite fata de el. Au aflat cine este si oamenii i-au spus ca nu au nimic cu partidul, dar de ce nu ne dati lapte, carne... revendicari economice (Este o confirmare a scenei relatate si de revolutionari - n.a.). A incercat sa le explice, sa promita, insa la un moment dat un grup violent a atacat din nou cladirea, fara nici o legatura cu cei cu care discuta. In acest moment, aproximativ orele 14:00-15:00, in ziua de 17 decembrie, am sunat pe TO la Popovici. Nu puteam sa-i vorbesc in clar, dar i-am spus: "Aici este altceva...". "Ce altceva?" - m-a intrebat. "Eh, este o nemultumire de alta natura". Am folosit un limbaj voalat ca sa inteleaga ca era vorba de o manifestatie politica. Popovici tot nu intelege si imi spune: "Trebuie sa stiu ce e acolo". Atunci i-am raspuns: "Nu exista temei pentru treaba noastra, e politic...". Popovici a lasat un moment de tacere, iar eu, crezand ca nici acum nu a inteles exact, am revenit: "Este o manifestatie impotriva tovarasului Ceausescu". Procurorul general nu a avut nici o reactie, motiv pentru care am si crezut ca nu mai este la telefon. Am inchis telefonul, insa dupa aproximativ 30 de minute…

Numai putin! Care era in opinia dumneavoastra sensul acelor cuvinte, in opinia dumneavoastra ca inalt magistrat?
Ca nu este vorba de o actiune a unor forte dusmane impotriva statului si ca actele de distrugere se petrecusera in timpul unei miscari politice indreptate impotriva sefului partidului si statului. Cauza era evident economica. Sa revin!

Va rog.
Dupa aproximativ 30 de minute am fost chemat de generalul Macri, care mi-a comunicat ca mi s-a repartizat un birou separat si nu mai particip la discutiile colectivului. Am fost foarte mirat si chiar ofensat.

"Diaconescu e tradator!"

Sa reamintim ca erati procurorul-sef adjunct al tarii si, nu numai prin puterile conferite de lege, ofiterii de orice grad trebuiau sa fie foarte atenti.
Eu asa cred. M-am dus sa vad biroul; era, mi se pare, al loctiitorului sefului Securitatii. Toate telefoanele erau deconectate, inclusiv telefonul interior. Asta m-a facut sa cred ca s-a schimbat atitudinea fata de mine. Ulterior am aflat ca telefonul lui Popovici era ascultat si ca Elena Ceausescu a fost informata asupra discutiei mele cu Popovici. Ea l-a sunat pe Postelnicu si i-a spus: "Diaconescu este tradator!". Nu am ramas in acel birou, dar nici nu stiam ce sa fac, plus ca eram, firesc, ingrijorat. Nu trec cateva minute si ma suna chiar Postelnicu, acesta anuntandu-ma ca Elena Ceausescu m-a declarat tradator.

DECLARATIA UNUI SECURIST
Este interesant ca tocmai Securitatea confirma aceasta situatie. Lt. col. Gheorghe Carasca, de la Directia VI, trimis la Timisoara, declara in calitate de martor: "Misiunea pe care am primit-o de la generalul in rezerva Macri Emil a fost aceea de a stabili prin cercetari cine sunt capii evenimentelor din Timisoara, precum si daca ar exista legaturi cu elemente ostile din afara. Ofiterii de securitate au efectuat cercetari pe linia problemelor mentionate mai sus, audiind circa 100 persoane, iar cadrele de Militie au efectuat cercetari pe probleme specifice muncii de Militie (furturi, distrugeri). Mentionez ca din cercetarile efectuate, care au avut loc in Penitenciarul Timisoara, nu au rezultat aspecte care sa intereseze organul de securitate". Reamintim ca diversionistii de la Timisoara erau romani, fusesera instruiti in taberele din Ungaria, revenisera in tara. Majoritatea nu provenea din Timisoara, ci din alte localitati (Miercurea-Ciuc, Cugir, Caransebes, Zalau etc.). Asadar, ancheta Securitatii nu putea afla decat ceea ce stia deja inca din octombrie. In timp ce revolutionarii vor afirma la infinit ca altii sunt autorii violentelor si instigatorii deschiderii focului, Securitatea nu va inceta sa le dea dreptate. Este un alt paradox romanesc.

Nu ratati!
In seara zilei de 17 decembrie era evident ca, la Timisoara, situatia scapase de sub control. Reprezentantii autoritatilor comuniste sovaiau sa treaca la masuri radicale impotriva demonstrantilor. Insufletiti de gustul libertatii, timisorenii au continuat sa ramana in strada cerand si altor orase sa li se alature. Pe 18 decembrie au ajuns la fata locului trupele speciale ale Batalionului 404 Cercetare. Despre acest episod, in ziarul nostru de maine.
×