Aventuri de pe front

Recent, editura Vitruviu a publicat volumul memorialistic "9 ani medic pe front. Spania-China (1937-1945)". Trecut de la bisturiu la pana scriitorului, David Iancu istoriseşte drama războiului din partea "roşie" a baricadei.

La sfârşitul deceniului opt, la 69 de ani, David Iancu a aşternut pe hârtie istoria vieţii sale. Puţini români se pot lăuda cu atâtea aventuri. În tinereţe fusese condamnat la 8 luni închisoare, pentru convingeri comuniste. Apoi a luptat ca voluntar în războiul civil spaniol şi în conflictul sino-japonez. De fiecare dată, de partea camarazilor săi "roşii".

MEDICUL LUI ROMAN ŞI AL LUI TISMĂNEANU
Datorită pregătirii (era absolvent al Facultăţii de Medicină din Iaşi, oraşul natal), a devenit medic pe front. A salvat numeroase vieţi, iar pe a sa a protejat-o Cel de Sus. În două rânduri a scăpat de tifos exantematic, în copilărie, în România, şi la maturitate, în China. Printre combatanţii pe care i-a îngrijit s-a numărat şi Valter Roman (Neuländer), tatăl fostului prim-ministru Petre Roman.

"El era comandantul grupului român de artilerie şi în cursul ofensivei ajunsese la Quinto; deşi localitatea fusese cucerită, un grup de fascişti se închisese în biserica din centrul localităţii şi domina împrejurimile cu foc de mitralieră. Valter Roman a adus tunurile în apropierea bisericii şi, prin foc direct, a reuşit să-i nimicească pe fascişti. În cursul acestei lupte a fost totuşi lovit de focul mitralierelor fasciste şi adus la spitalul din Azaila, după ce sângerase abundent.

L-am găsit cu o plagă toracică; un glonţ traversase toracele stâng în apropierea pericardului (fără să-l lezeze) şi produsese, prin ruperea pleurei, un pneumo şi hemotorax." Cu ajutorul tonicardiacelor şi lichidelor, Iancu l-a pus repede pe picioare pe rănit.

În Spania, i-a cunoscut şi pe Petre Borilă, Gheorghe Stoica, Constantin Doncea, figuri cunoscute ale mişcării comuniste din România. O prietenie deosebită l-a legat de soţii Tismăneanu (Tismeniţki), părinţii politologului Vladimir Tismăneanu. Pe Leonte l-a tratat pe front, iar cu Hermina a fost coleg la spitalul din Vich.

LA VERIFICĂRI
În 1939, cu aprobarea Cominternului, Iancu a traversat mapamondul, până în Extremul Orient, unde se înfruntau chinezii (conduşi de comunistul Mao şi naţionalistul Cian Kai Şek) cu japonezii. A fost medic de unitate în provinciile Hubei, Yunnan, în India şi Burma (acum Myanmar).

La sfârşitul războiului, după 6 ani, s-a întors în România, fiind angajat ofiţer activ la Ministerul Forţelor Armate. De două ori a trebuit să-şi demonstreze loialitatea faţă de mişcarea comunistă. Prima oară, între 1952-1954, când "spaniolii" (aşa erau numiţi combatanţii în războiul civil iberic) au fost verificaţi la sânge. Apoi, când vigilenţii activişti ai partidului au "investigat" activitatea "aventurieriştilor" pe frontul asiatic.

Nu cumva luptase împotriva armatei lui Mao?, s-au întrebat unii. Doar atestatul de "revoluţionar" primit de la Zhou Enlai, înalt demnitar chinez, pe care l-a cunoscut personal, l-a păstrat în rândurile partidului. Despre ultimele pătimiri ale medicului, de data aceasta în înfruntarea cu cerberii PCR, aflăm amănunte din anexele cărţii. Cine ar fi îndrăznit să le relateze, fie şi în manuscris, în 1979?