"Bă, ce muşchi are Storc ăsta, ce-o fi tras la fiare!"

Parcul Carol, zi de vacanta, ora pran­zului. Lume putina. Angajatele firmei de salubritate trasesera la umbra. Doua vorbeau la mobil, alta spunea cat usturoi pune la mancare. Tinerii din garda Mausoleului vorbeau pe blat, din coltul gurii, privind tinta in fata, de ca si cum....

Viata era ceva mai animata la statui – poze, pareri. Doi baieti si o fata, bermude – tenisi, se hlizeau la statuia Gigantul, cum intri, pe aleea din stanga: "Ba, ce muschi are Storc asta, ce-o fi tras la fiare!". "Da ala de dincolo, tot cu muschi, unul Patrimoniu, te-ai prins ce scula are..." Baietii mimau bascalia, s-o faca pulbere pe piti care pipaia muschii statuii, acolo unde ajungea si ea.

La ce sunt bune statuile?
Sa-ti faci poze cu... Sa te imprietenesti cu ele. Sa fii intim cu personajul, sa-l vopsesti idiot, sa te mulezi erotic pe el, sa mimezi sexul acolo unde se poate. Sa faci bancuri cu statuia (statu ia).

Dar si: sa afli cine e personajul, de ce are statuie, ce-a facut in viata, ma rog, cui i-o pasa. Sa te filmezi tu cu ala micu’, nevasta si neamurile venite de la... pe care-i duci in parc ca e mai ieftin.

In Bucuresti sunt peste trei sute cincizeci de statui, sculpturi, ansambluri etc. Unele sunt anonime, altele sterse, multe sunt prietenoase, destule neinteresante. Cei mai multi habar n-au ce-i cu ele, cine sunt, ce re­pre­zin­ta. Cel mai simplu e cu statuia lui Caragiale din fata Teatrului National. Fiindca suntem in plina zodie Caragiale. Au auzit de Caragiale si cei care nu i-au vazut o piesa, nu i-au citit un rand. Sau cu statuia genistilor de la Leu, fiindca e in Dealul Cotrocenilor, pe unde se intra cu memoriile la Base. Statuia lui Eminescu e importanta ca principiu. Eminescu e un mare poet, desi multora nu le e clar la ce echipa a jucat, gluma favorita a restantierilor la Bac.

Tablite si pentru Piti
Specialistilor de la Patrimoniu nici prin cap nu le trece sa te ajute. Pe ta­blita scorojita scria ceva in stilul Nu calcati pe iarba!: "Gigant. Fre­deric Storc. Acest monument apar­tine Pa­tri­moniului Cultural al Bu­cu­restiului". Mai era un rand, dar s-a sters. Las’ ca sta culturistul despuiat, si deci expus, dar nici nu esti corect fata de istoria lui. E mare lucru ca ta­blita sa fie mai generoasa cu persona­jul? Sa scrii ca Frederic Storck (se scrie cu ck) este sculptor, ca sa nu creda viitorul patriei ca e culturist? Ca sa nu se urce restantiera Piti la poalele statuii crezand ca-i pentru uz personal.

Vizavi, "Gigantul" lui Paciurea are un mic avantaj: "Gigantul. Di­mitri Paciurea. Acest monument apartine Patrimoniului Cultural... Va rugam protejati-l!". E altceva. Iubiti florile! Nicaieri in Parcul Carol nu gasesti istoria Gigantilor, care e un fel de telenovela, deci e la zi, si face rating. E drept, si timpurile au fost vitrege. Din celebrul ansamblu de la Grota fermecata, comunistii au luat-o pe "Frumoasa adormita", sculptata de Filip Marin, si, pentru ca era goala pusca, au plantat-o intre ierburi, sa nu i se distinga detaliile anatomice, tocmai in Herastrau. Pe "culturisti" i-au lasat locului, dar i-au separat cu o alee. Sa nu comploteze. Sau sa nu ravneasca din nou la mana fetei din Herastrau. Grota, se stie, a devenit mausoleu.

Fara un mic CV: numele perso­najului, cand a trait, ce merite are si cine l-a sculptat, toate statuile sunt la fel. Pot fi un Ionescu, Popescu, o ca­prioara... apropo, ati observat cat de delicata este caprioara din Herastrau, bibelou, nu alta, doar ca paste pietre, la iarba din jur n-ajunge si nici n-o intereseaza.

Scandalul fixeaza cunostintele
Busturile din Gradina Botanica sau Cismigiu sunt impecabile ca informatie, in schimb autorul bustului lui Nichita Stanescu de pe Bdul Dacia va ramane pe veci necunoscut. Nu ca ar spune multora ceva, dar vorba aia, mai cunosti lumea, cine scrie, picteaza, sculpteaza.

Numele sculptorului Alexandru Ghildus este de larga notorietate si pentru ca ansamblul sau Memorialul Renasterii a produs scandal (aspect si amplasament) fiind poreclit cu simpatie Teapa din Piata Revolutiei, Teapa si cartoful, Piramida lui Ghildus, Cartoful Revolutiei.

Dar lumea s-a obisnuit cu obeliscul, chiar si cu inghesuiala de sculpturi din buricul Bucurestiului, una fiind a lui Corneliu Coposu, modelat de Mihai Buculei. Autorul conteaza, intre altele contribuie la fixarea cunostintelor.

Statuia ecvestra a lui Carol I, sculptata de Florin Codre a avut oarecum aceeasi soarta. Polemica din jurul statuii s-a do­vedit benefica, intrucat, iata, ul­ti­mele generatii de liceeni care au prins intrari la privat isi dau intalnire la "ala cu calu’", unde se tin concertele, vi­zavi de "cartof".

Nu trageti in Cuza si De Gaulle!
Intrate astfel in constiinta multimii, sunt posibile in viitor si statuia bikerului anonim (propunere pe blog), o compozitie numita "Maternitate", cu Moni si Iri, un grup sta­tuar cu "Cruduta si Simona Senzual" etc. Insa pentru unii, statuile sunt inutile.

Vorbind de Herastrau, un tip comenta pe forum astfel: "Dom’le, e parc. Nu vreau sa-i vad pe fondatorul UE, pe De Gaulle, Pe Cuza. Vreau iarba, pomisori, alei curate, cosuri de gunoi, gardieni eficienti, aer curat, liniste...". Ei nu su­porta statuile. Ii calca pe nervi. Vor doar iarba si pomisori, sa-si li­nis­teasca nervii, sa nu scoata pe alei pistoalele cu gloante de cauciuc sa traga in De Gaulle, in Cuza sau in fondatorul UE.

Statuile ar trebui sa aiba un inteles
In Parcul Carol in cine sa tragi? Ca nu-i stii. Bust, Al. Sahia. Ei si? Cine e Sahia? A fost un studio de film, unde era regizor Adrian Sarbu, care a facut Pro TV-ul.... aaa, ala cu Pro TV-ul...

Familia Casimcea – tata, mama, copil, socri dinspre mama – si-a facut poze la poalele impunatoarei statui a dr Ctin I. Istrati. De ce acolo? Fiindca e mare si vechi. Si cine e? Ce conteaza. Pai poate conta daca aflau ce e cu statuia asta, care va fi restaurata de sculptorul Ionel Stoicescu, artistul care a dat redat stralucirea si statuii Spatarului Mihail Cantacuzino, la Coltea. Ati vazut ce grozav arata Coltea acum!

Pe spatele statuii dr Istrati, la mare inaltime, abia deslusesti: Expozitia Generala a Romaniei din Parcul Carol, parca si anul 1906. Intr-adevar, dr C.I. Istrati, doctor in chimie si me­dicina la Paris, ministru, a fost comisarul general al expozitiei din 1906, care omagia intre altele si cei 40 de ani de domnie ai lui Carol I.

Sta­tuia a fost facuta de sculptorul Oscar Spathe. Altfel, o exceptionala poveste de istorie. Toate statuile im­portante au in spate intamplari extraordinare. Simplu ar fi ca specialistii de la Patrimoniu sa-ti starneasca putin curiozitatea.