Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
E necesar sa ni-l readucem aproape pe marele sculptor Constantin Brancusi. Mai ales acum, cand pe 19 februarie se implinesc 140 de ani de la nastere. Artistul este nemuritor prin operele sale, insa poate am dori sa il admiram asa cum era viu, ca noi toti, sa vedem ce face si cum se misca un geniu ca el.
Recurgem, prin urmare, la imaginile si cuvintele ce ne-au ramas. Iata cateva fragmente din corespondenta purtata de cunoscutii sai cu acesta. Un prieten roman al sculptorul isi aminteste (ca prin vis) de o vizita efectuata acasa la Brancusi: “Undeva la o fereastra se vedea lumina si am batut la usa. Da, da, mi se raspunde, imediat, si usa se deschise larg. Aceeasi voce calda, cu duh in ea, ma invita sa pasesc pragul. Am luat loc pe un trunchi de lemn, privind in jarul focului. Ia un gin Teodorescule, ca stiu ca-ti place, fara Perrier, mai tare, sa te incalzesti! Si a aparut o gaina fripta si varza murata, ciuperci si multe ale bunatati. Si mi-ati vorbit de viata, de arta. Ce fericit eram. Paharele se goleau, sticlele se schimbau. Ati plus placi (discuri - n. red.) din toata lumea si mi-ati facut istoricul doinei. Tarziu, dupa miezul noptii, am jucat sarba, ca la noi, si mucegaita, a aparut o sticla de sampanie. Cum vreti maestre sa va uit, cand cu un an in urma, imi vorbeati cu atata insufletire despre bine, cand vedeam ca este intr-adevar cineva care imi doreste binele”.
Un alt cunoscut scria: “Cu dragoste, Colomba si eu, ne amintim de admirabila seara petrecuta la dvs. Ce pacat ca nu mai putem veni atat de curand sa mancam muschiulet uns cu usturoi, sa bem zeama de muraturi, sa stam de snoave si de claca”. Apropo de mesele luate cu prietenii, Stefan Georgescu-Gorjan, cel care detine multe dintre imaginile cu Brancusi din vremea cand lucra la Coloana Infinitului, spune ca de fapt Masa tacerii, celebra sa sculptura s-ar fi putut intitula foarte bine si “masa flamanzilor”.
El a spus ca detine “de la insusi Brancusi” unica explicare autentica a denumirii Mesei de pe malul Jiului, pe scaunele careia ar fi poposit amandoi in 1937, in drum spre determinarea locului unde urma sa fie amplasata Coloana. “Hai sa stam la masa flamanzilor”, mi-a spus Brancusi, povestea Gorjan. “In conceptia lui era masa taraneasca, masa traditional rotunda, in jurul careia se aduna toti ai casei care, la fel de osteniti de munca, sunt la fel de infometati. In jurul acestei mese se intrunesc plugarii, veniti de la munca trudnica a campului sau porniti pe petrecere, la sarbatorile familiei, la praznice sau nunti”, mai spunea Stefan Georgescu-Gorjan.
Filmul
Acum aproape un an, a aparut si un film inedit cu Brancusi. Ca sa-ti dai seama cum era sculptorul ca om trebuie sa-i studiezi gesturile. Pentru ca, inafara operelor sale, pe Brancusi il avem si intr-un asemenea splendid film, de aproape o ora. Multi poate nu au rabdarea sa il vada, insa aici trebuie surprins esentialul, trebuie citita “poezia” de dincolo de gesturile sale.
Gasim astfel un Brancusi relevant, ca si cum am vrea sa-l portretizam, prin limbajul gesturilor - este o interesanta amprenta a personalitatii sale. Un film care aduna la un loc numeroase fragmente de pelicula ale sale. Filmul contine imagini de mare valoare istorica: Brancusi la lucru, de asemenea pot fi zarite unele dintre capodoperele sale aflate in diferite stadii de lucru.
CLICK PE POZA, PENTRU GALERIA FOTO
Foto: Sorana Georgescu-Gorjan si Centrul Brancusi (Tg. Jiu)
Artistul poate fi vazut amestecand lutul, taind cu ferestraul sau primind vizita de la numeroase personalitati; de asemenea exista imagini foarte pretioase de la montarea Coloanei Infinitului si alte piese ce fac parte din ansamblul sculptural de la Tg. Jiu. Porneste pelicula…Il vedem pe Brancusi cu tigara in gura. Apoi, cu gesturi energice, arunca bucati dintr-un viitor mulaj al operei sale cu forta, le uneste, le bate cu pumnul. Intr-o alta secventa da ocol Coloanei in miniatura din gradina casei, dand indicatii unui tanar care s-a urcat pe scara (pus de sculptor) si care leeaga ceva la sculptura cu sarma…
Ceva mai incolo, Brancusi intinde paharul pe masa, asteptandu-l pe Man Ray, il asaza pe masa, cand raspunde si Man Ray, il apuca din noi si il intinde sa ciocneasca. Bea jumatate din el si ciuguleste cu gesturi rapide ceva de pe masa. La min 10.30 se vede cum asaza singur aparatul de filmare pentru a se filma pe sine…Mai departe, vedeti intregul document video atasat mai jos.
Plangea cand se despartea de operele sale
Celebra si bogata familie Guggenheim, care are si cunoscutul muzeu cu acelasi nume, prin vocea lui Peggy Guggenhaim, isi aminteste de Brancusi: “Era un om fermecator, dar cand era vorba sa vanda lucrarile sale, de-a dreptul imposibil….De multi ani doream sa am un bronz de Brancusi, dar nu mi-am putut permite sa-l cumpar. Luni de-a randul am tratat cu artistul pentru a perfecta aceasta achizitie.
Neputand probabil sa se desparta de a sa Pasare in spatiu, mi-a cerut un asemenea pret pe ea, incat sa ma sileasca sa renunt. Am renuntat…am disparut din viata lui Brancusi pentru cateva luni, timp in care am reusit sa cumpar alta Pasare, realizata de scumptor mai de mult (Maiastra din 1912). Am cumparat-o de la sora lui Paul Poiret. Tanjeam insa dupa Pasarea in spatiu. Am mers din nou in atelierul sau si am reinceput discutia. De data aceasta Brancusi s-a induplecat. Saptamani la randul a lucrat apoi la lustruirea Pasarii in spatiu.
Nimeni nu-l intrecea in finisarea operelor. Cand a terminat-o, fascistii erau aproape de Paris. Inainte de a pleca spre New York, m-am dus in atelier sa-mi ridic lucrarea. Pe obrajii lui Brancusi curgeau lacrimi. Nu am stiut niciodata de ce. Am presupus insa ca fiindca se despartea de pasarea favorite”, spunea Peggy Guggenheim intr-un interviu acordat lui Mircea Deac.
VIDEO: http://www.trilulilu.ro/video-film/imagini-in-premiera-cu-constantin-brancusi
