Calatorie imparateasca in Transilvania

Imparatul Iosif al II-lea, conducatorul care a dorit emanciparea romanilor de sub jugul unguresc din secolul al XVIII-lea, descrie in termeni elogiosi, in urma experientei sale, lumea transilvaneana.

Imparatul Iosif al II-lea a ramas in memoria transilvanenilor drept conducatorul care a dorit emanciparea romanilor de sub jugul unguresc din secolul al XVIII-lea. O mare parte a jurnalului de calatorie al imparatului prin Ungaria, Banat, Transilvania si Maramures din anul 1773 se afla sub forma de microfilm la Directia Arhivelor Nationale Istorice Centrale (DANIC), in Colectia Microfilme Austria.

Cu noua trasuri trase de 54 de cai, pe drumurile hartopite ale Transilvaniei, Iosif al II-lea a cercetat bucuriile si mai ales necazurile romanilor vaduviti de drepturi, uneori si de libertate, de grofii unguri, stapanii locurilor. In Jurnalul de calatorie al lui Iosif al II-lea, dictat si scris la persoana intai, vedem lumea transilvaneana a secolului al XVIII-lea in intreaga sa candoare si mizerie umana.

TRASEU IMPARATESC. La 6 mai 1773, Iosif al II-lea a plecat din Viena, a strabatut Ungaria de Sud si Banatul si a ajuns in localitatea transilvaneana de granita Vulcan. Calatoria a continuat in Hateg, Hunedoara, Deva si Orastie pana la Alba-Iulia. Dupa vizitarea domeniului fiscal Zlatna, din Muntii Apuseni, si a Regimentului I valah de granita, el a ajuns, la 29 mai, de Rusalii, la Sibiu. Intre 31 mai si 30 iunie a vizitat Mediasul si Sighisoara, Fagarasul, Brasovul si scaunele secuiesti, Bistrita si Tinutul Rodnei. La Nasaud s-a oprit doua zile - 23 si 24 iunie - si a inspectat Regimentul II valah de granita. Preocupat pana la 11 iulie, la Sibiu, cu inspectia administratiei tarii, imparatul a parasit la 13 iulie 1773 tara, trecand prin Bistrita si Nasaud, spre a-si continua calatoria spre Galitia.

MULTUMIRI SI NEMULTUMIRI. Despre granicerii romani din Hateg, Iosif are numai cuvinte de lauda. Performantele lor in exercitiile militare sunt apreciate, jurnalul relatand inca din prima zi ca "scolarii din Hateg invata sa citeasca si sa scrie in nemteste, iar unii dintre ei au profitat deja destul de mult". "In localitatea saseasca Reghin, imparatul si-a notat plangerile valahilor in legatura cu autoritatile sasesti: «Acestia ii privesc ca pe niste sclavi, care trebuie sa execute singuri aproape toate muncile publice». Comportamentul stapanilor de pamant unguri fata de iobagi a provocat nemultumirea lui Iosif. Incartiruit la Sighisoara, el isi nota in jurnal plangerile supusilor comitelui, contele Haller", povesteste Codruta Mihailovici, inspector asistent la DANIC.

"SCULATI-VA! SCULATI-VA!". Despre imaginea imparatului si mai precis despre evenimente petrecute in timpul calatoriei sale in Transilvania exista si exemple literare, care sunt concludente pentru locul extraordinar al lui Iosif al II-lea in constiinta romanilor si pot fi documentate de la primii reprezentanti ai iluminismului romanesc din Transilvania si pana la autorii reputati ai istoriografiei romane contemporane. Intr-o categorie oarecum speciala se constituie acele opere literare referitoare la imparatul calator, care au circulat prin viu grai, fiind in cele din urma asezate pe hartie prin grija unor persoane mai mult sau mai putin cunoscute, sau cele care apartin unor autori care nu au lasat un adanc ecou in epoca. Prin viu grai, s-au pastrat secole de-a randul poezii si cantece despre cel in fata caruia
"...muntii s-au aplecat
Padurile au ingenuncheat
Poporul s-a inchinat."
"Imparatul n-a ramas nici el dator, el invatase chiar o serie de cuvinte in limba romana, acesta adresandu-se celor care se inchinau in calea lui cu formula: «Sculati-va! Sculati-va!»", spune Codruta Mihailovici.

MARTURII POPULARE. "Faptul ca Iosif al II-lea a fost primit cu mare bucurie in Transilvania nu este un lucru necunoscut, fiecare purta in suflet respectul pentru bunavointa de care imparatul dadea dovada. Marturii literare in acest sens avem suficiente, printre care si un colaj de poezii ocazionale depistate intr-un volum in-cvarto al colectiei de manuscrise apartinand Baronului von Brukenthal, cu titlul Sinngedichte auf Joseph der Zweiten, Römischen Kaiser und dessen Reisen in Siebenbürgen vsont dsiesest Jsahrt aus Hermannstadt (Epigrame despre Iosif al II-lea, imparat roman si calatoria in Transilvania din acest an la Sibiu)", spune Codruta Mihailovici. Aceste versuri au circulat liber foarte multa vreme si au fost extrem de cunoscute in literatura orala, pastrandu-se in final in cea scrisa. Aflam ca era celebru si a dainuit pe buzele poporului raspunsul cu mult talc al preotului orasului Sibiu, Daniel Filtsch, dat imparatului, referitor la o padure: "Ist dies der junge Wald / Mit so viel alten Eichen?". Iar raspunsul a fost: "Ja, ja Monarch / Dir ist er zu vergleichen: / An Jahren bist du Jung / An Weisheit aber alt". Dupa traducerea obtinuta de la inspectorul DANIC, textul ar suna cam asa: "Este aceasta o padure tanara / Cu atat de multi stejari batrani? / Da, imparate". "Se poate compara cu: La ani tanar/ Dar la intelepciune batran."

Poezii cu capete Incoronate. "Nici un cap incoronat al monarhiei nu a generat vreodata atatea legende si versuri, nu a reunit intr-o masura atat de considerabila simpatiile intregului popor, nici unuia nu i-a reusit sa ancoreze atat de durabil imaginea imparatului binevoitor, salvator al maselor populare. Nu fara motiv, cu putin timp inainte de a muri, s-a raspandit in Imperiu, inclusiv in Transilvania, cuvantul volant: «Der Bauern Gott, de Bürger Not, des Adel Spott» («Dumnezeul taranilor, stramtoarea Cetatenilor, batjocura nobililor»", afirma Codruta.

COASOCIEREA LA DOMNIE

Din septembrie 1765, in locul sotului imperial Francisc de Lotaringia, care prefera afacerile particulare si placerile sentimentale treburilor statului, a fost coasociat la domnie, luand parte in mod activ la lucrarile Consiliului de Stat, care adesea avea greaua sarcina sa impace cele doua tendinte contradictorii ale politicii imperiale, fiul cel mai mare al Mariei Tereza, imparatul Iosif al II-lea. In istoria raporturilor politice intre Viena si romanii Transilvaniei, lui Iosif al II-lea, ii revine rolul unei figuri epocale.

METODE DE DOMNIE

Pentru a-si intelege supusii, Iosif al II-lea prefera sa-i primeasca si sa-i asculte personal pe cei nevoiasi. Asa a procedat si in Transilvania, in prima sa calatorie din anul 1773, strabatand tinutul in lung si in lat, cercetand cu deosebita atentie si culegand numeroase informatii in primul rand despre starea taranimii, dar si despre situatia miniera, administrativ-teritoriala, demografica a tarii, luand la plecare 19.000 de petitii spre a le rezolva la Viena. Experientele personale, Iosif al II-lea comunicat Consiliului de Stat, prin rapoarte amanuntite care, pastrate la Viena, pot servi ca pretioase marturii istorice despre situatia transilvaneana a secolului al XVIII-lea. Aceste rapoarte se gasesc in Arhivele de Stat ale Casei - si Curtii din Viena, Arhiva familiei Habsburg-Lotaringia. Calatorii (Haus-, Hof-und Staatsarchiv. Wien. Das Habsburg-Lotaringische Famillienarchiv. Hofreisen), unde intalnim informatii despre toate calatoriile facute de Iosif intreprinse intre anii 1766 si 1788.

Proiect realizat in colaborare cu Directia Arhivelor Nationale Istorice Centrale