Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Antisemitismul este încă un reflex în Moldova”, susţin membri comunităţii evreieşti de peste Prut. Evreii din Moldova vorbesc, într-un reportaj AFP, despre pierderea culturii lor universale. Decimată la începutul secolului XX, comunitatea evreiască din Moldova încă se teme de faptul că actualul regim urmăreşte dispariţia ei în totalitate.
„Antisemitismul este încă un reflex în Moldova”, susţin membri comunităţii evreieşti de peste Prut. Evreii din Moldova vorbesc, într-un reportaj AFP, despre pierderea culturii lor universale. Decimată la începutul secolului XX, comunitatea evreiască din Moldova încă se teme de faptul că actualul regim urmăreşte dispariţia ei în totalitate.
DRAMA COMUNITĂŢII. La 71 de ani, Mottel este unul dintre puţinii membri ai comunităţii evreieşti din Chişinău. De sabat bătrînul se uită cu disperare la băncile goale din singura sinagogă a capitalei, de pe strada Habab Lubavia, în inima fostului ghetto. "În această ţară evreii sînt o specie pe cale de dispariţie. Cînd m-am născut, în 1937, oraşul avea 70 de sinagogi aparţinînd diverselor bresle", povesteşte bătrînul, ai cărui copii şi nepoţi vorbesc în rusă şi iudaică. "Pentru ei, idişul, limba milioanelor de evrei din Europa de Est, este depăşit. A-ţi abandona limba, cultura, este o formă de sinucidere", subliniază Mottel. În Republica Moldova, ca şi în alte ţări apărute după prăbuşirea URSS, această conunitate, a cărei prezenţă datează din era romană, a fost decimată de progromurile ţariste de la începutul secolului XX, apoi de Holocaust, înainte de antisemitismul din perioada stalinistă. În 1900, circa 300.000 de evrei trăiau în Republica Moldova, dar acum sunt mai puţin de 30.000, majoritatea în capitală. Pentru evreii din această regiune, care au trăit succesiv sub dominaţia română, otomană şi rusă, "catastrofa a început în 1903 cu progromul din Chişinău. În acel an a început să circule un zvon, alimentat de presa antisemită, privitor la pretinsa sacrificare a unui copil creştin de către evrei. Violenţele produse la Chişinău (49 evrei omorîţi, 500 răniţi, 1.500 case şi magazine vandalizate) au fost imortalizate în "oraşul masacrului", rechizitoriu şi apel la rezistenţă al marelui poet Şaim-Nahman Bialik. Progromul, urmat de un al doilea în 1905, a provocat un val de emigrări spre Palestina. În 1941, cînd trupele romîne şi germane s-au aliat pentru a ataca URSS, mii de evrei din R. Moldova au fost deportaţi la Auschwitz, unde au murit şi părinţii şi unchii lui Mottel.
VÎNAŢI!? Dintre cei 65.000 de evrei care locuiau la Chişinău înainte de război, în 1945 nu mai rămăseseră decît cîteva mii, persecutaţi de regimul sovietic. După independenţa Republicii Moldova în 1991 şi prăbuşirea sa economică, Mottel a fugit de mizerie, de discriminarea profesională şi de războiul civil cu Transnistria şi s-a dus în Israel: "Ca mulţi imigranţi evrei, am revenit, zece ani mai tîrziu. Pămîntul meu este aici!". Mottel se teme însă să nu moară "într-o ţară în care antisemitismul este un reflex pe care ororile istoriei nu l-au eradicat". Teama sa este împărtăşită de Comisia împotriva rasismului şi intoleranţei a Consiliului Europei, care a denunţat în aprilie declaraţiile unor responsabili ai Republicii Moldova, precum şi atitudinea presei. "Se proferează insulte la adresa evreilor, apar şi articole care ne pîngăresc. Iar mormintele nostre sunt profanate, este ca şi cum morţii noştri ar fi ucişi pentru a doua oară", spune Mottel.
