Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Oameni de știință din Germania au venit în România să studieze un fenomen unic pe tot globul: pofta de construit catedrale care a cuprins țara noastră în ultimii 25 de ani. Şi de alte clădiri megalomanice. După Casa Poporului, Catedrala Mântuirii Neamului și alte peste 20 de catedrale răsărite în alte orașe din țară au determinat statul german să finanțeze un studiu privind cauzele care îi fac pe români să tot construiască lăcașuri de cult.
29 noiembrie 2007. Casa Poporului strălucește într-o zi însorită de toamnă. În fața ei, pe un teren liber de construcții, zeci de jurnaliști, de enoriași și de preoți stau adunați ciorchine, se împing unii în alții, ca și cum ar fi niște bolduri atrase de un magnet. Iar magnetul e în mijlocul lor, un om îmbrăcat în alb, cu trei cruci aurite la gât. E Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, venit să sfințească piatra de temelie a Catedralei Mântuirii Neamului. „Va arăta catedrala nici prea mare, dar nici prea mică”, zice Patriarhul, stârnind hohote de râs în mulțime. „O construcție care să nu sperie lumea prin gigantismul ei, ci să atragă lumea, o catedrală care să nu strivească, ci trebuie să înalțe, și din acest punct de vedere noi dorim să fie o construcție cu o capacitate de 5-6 mii de oameni”. O jurnalistă pune o întrebare: „De unde veți face rost de bani?”. Iar Patriarhul pare că se abate puțin de la calmul său și dă un răspuns evaziv: „Auziți? De la dumneavoastră - credincioșii, de la noi preoții - fiecare mai dăm din salariul nostru câte ceva - și, după, ne rugăm ca Dumnezeu să ne trimită sponsori, mai întâi români, și nu refuzăm nici de la străini dacă vor să ne ajute”. Ce nu se spunea direct lângă acea piatră de temelie proaspăt sfințită era că lăcașul de cult gigantic urma să fie plătit în cea mai mare parte din taxele și impozitele românilor. Fie că vor, fie că nu vor.
Cum a devenit catedrala obiect de studiu sociologic în străinătate
După acel moment, de la Guvern și de la Primăria Capitalei, de la consilii locale de sector și consilii județene de peste tot au început să curgă zeci de milioane de euro, lucru care nu a plăcut tuturor contribuabililor. Și așa a început scandalul care durează deja de zece ani și care a trecut granițele țării, ajungând până în orașul Halle din Germania. Acolo, profesorii de la Institutul „Max Planck”, unul dintre cele mai mari centre de antropologie socială din lume, au decis să trimită un cercetător în România, care, timp de trei ani, să analizeze din punct de vedere sociologic această construcție care a stârnit un adevărat război. Își propuneau să afle și ce anume îi face pe români să construiască obiective religioase atât de multe și mai ales atât de mari. Căci nicăieri în lume nu mai există o națiune atât de mică, dar care să ridice într-un interval atât de scurt de timp, una lângă alta, două construcții gigant: Casa Poporului, a doua cea mai mare clădire din lume, și Catedrala Mântuirii Neamului, cea mai înaltă construcție religioasă ortodoxă de pe planetă.
Curiozitatea a început de la italieni
Cel care a propus subiectul e un tânăr cercetător italian, Giuseppe Tateo, absolvent al unui masterat în Sociologie în Germania. A dat peste povestea Catedralei din București urmărind presa din România, fiind legat de țara noastră încă din adolescență. În 2007 a venit la Sighetu Marmației, într-o acțiune de voluntariat pentru copiii defavorizați. Preoții iezuiți din școala pe care o urma în Italia l-au adus acolo și i-a plăcut atât de mult experiența, încât a ales să-și petreacă fiecare vară în România. Așa a învățat limba noastră aproape la perfecție și așa a putut să citească direct de la sursă cum românii s-au apucat să ridice Catedrala Mântuirii Neamului și cum această inițiativă a nemulțumit tocmai neamul căruia îi e dedicată. A scris un proiect de doctorat și s-a dus în Germania să le propună subiectul profesorilor de la Max Planck. „Profesorii au rămas cu gura căscată. Nu se întâmplă prea des ca cineva să ridice cea mai înaltă catedrală ortodoxă din lume la câteva sute de metri de cea mai mare clădire din fostul bloc comunist. Din punctul de vedere al unui cercetător, această catedrală, lângă Casa Poporului, e ceva ce ne povestește foarte bine despre cum se schimbă paradigmele istorice din timpul comunismului în postcomunism”. Teza lui de doctorat a fost acceptată imediat, iar Giuseppe Tateo a devenit angajatul institutului special pentru a termina această lucrare. Statul german îi oferă timp de trei ani salariu și i-a susținut cheltuielile deplasării pentru un an în România, pentru a analiza fenomenul la cald. „Am cunoscut foarte mulți preoți ortodocși, am încercat să trăiesc viața bisericească, să o înțeleg, nu am stat atât de mult în biserici în toată viața mea, cât am stat în acel an”, recunoaște Giuseppe, care, deși a crescut într-o școală catolică, se declară mai degrabă agnostic. „Dar dacă nu intri în biserică, dacă nu vorbești cu enoriașii, cu donatorii, nu ai cum să înțelegi motivațiile lor, nu ai cum să înțelegi importanța bisericii în România, care, oricum, e foarte relevantă, chiar dacă statisticile arată că în România a scăzut cam brusc credința oamenilor în instituția bisericească”.
Enoriaşii nu sunt foarte entuziasmaţi
A realizat sute de ore de interviuri, a vorbit cu preoți, cu teologi, cu arhitecți și cu enoriași și a încercat să trateze subiectul științific și obiectiv. Așa că, în scurt timp, a ajuns să creioneze și câteva concluzii. „Dacă se construiește atât de mult, nu trebuie să credem că e vorba de o renaștere religioasă, e vorba și de asta, dar nu numai de asta. E normal ca, atunci când construiești mult, să devină și o industrie întreagă, cu interese importante ale constructorilor care câștigă fonduri publice. Faptul că se construiește mult nu e neapărat vorba de dorința și de cererile enoriașilor. E un cadru foarte complicat, care trebuie analizat fără prejudecăți”.
Tateo a făcut comparații și cu alte țări din fostul bloc comunist unde s-au ridicat catedrale după 1990. Și nu a găsit nicăieri o construcție de acest tip, care să consume atâtea fonduri publice. Nici măcar în țări mult mai potente financiar, cum e cazul Federației Ruse sau Poloniei. La Lichen, Polonia, s-a înălțat după 1990 o catedrală catolică uriașă, dar acolo au fost folosiți exclusiv banii creștinilor care au donat de bună voie. La Moscova, în cazul Catedralei Ortodoxe „Hristos Mântuitorul”, tot banii donatorilor au fost cei care au finanțat grosul lucrărilor. E drept că s-au alocat și bani publici acolo, dar într-un procent mult mai mic decât în România și doar folosindu-se argumentul că acolo e vorba de o reconstruire a unei clădiri de patrimoniu, ceea ce nu e valabil la București. Și poate pentru că nu s-au cheltuit în altă parte atâtea fonduri publice e explicația pentru care în niciuna din țările din lumea ortodoxă construirea unui lăcaș de cult nu a stârnit atâtea controverse. „Proiectul acesta mi se pare că nu a făcut foarte bine imaginii bisericii, nu am găsit mulți enoriași care să se bucure de acest proiect. Oamenii și-au dat seama că ar fi fost mai corect ca și Biserica Ortodoxă Română să participe cu banii săi, dar procentul donațiilor e mult mai puțin relevant decât banii care vin din fonduri publice”.
Pe lângă Catedrala Mântuirii Neamului, în România s-au deschis alte peste 20 de șantiere ale unor catedrale în toate colțurile patriei. Fie în orașe reședință de județ, cum s-a întâmplat la Bacău, Constanța, Focșani, Oradea, Brăila, fie în orășele mici și uneori prea sărace să-și permită din propriul buget o construcție grandioasă: Pașcani, Fălticeni, Gura Humorului sau Făgăraș. Costul unei asemenea construcții sare uneori de şapte milioane de euro.
3 miliarde de euro este estimarea din 2006 pentru investiţia în Casa Poporului. Estimare aproape dublă faţă de cea din 1989. Șantierul propriu-zis a început în anii 80, cu demolarea a peste 7 km pătraţi din vechiul centru al Capitalei și relocarea a peste 40.000 de oameni din această zonă. Palatul Parlamentului este a doua cea mai mare clădire administrativă pentru uz civil, ca suprafață, din lume, şi cea mai scumpă clădire administrativă din lume, și cea mai grea clădire din lume.
200 de milioane de euro este costul estimat pentru Catedrala Mântuirii Neamului. Costul lucrărilor este astăzi estimat la 100 milioane de dolari „la roşu” şi probabil încă 100 milioane de dolari pentru finisaje, adică un cost total de 4.500-5.000 de dolari/mp.
„Nu se întâmplă prea des ca cineva să ridice cea mai înaltă catedrală ortodoxă din lume la câteva sute de metri de cea mai mare clădire din fostul bloc comunist. Din punctul de vedere al unui cercetător, această catedrală, lângă Casa Poporului, e ceva ce ne povestește foarte bine despre cum se schimbă paradigmele istorice din timpul comunismului în postcomunism”, Giuseppe Tateo
