"Dacă ar fi ţinute moaştele o lună de zile, oamenii tot ar continua să vină!”

Pelerinii înfruntă frigul şi oboseala, convinşi că singura noastră scăpare este rugăciunea către sfinţi
Picăturile de ploaie măruntă şi deasă i s-au aşezat pe broboada groasă de pe cap, ca nişte bobiţe de rouă. Din când în când îşi strânge mai tare haina pe lângă trupul uscăţiv şi firav, iar mâinile subţiri îi tremură uşor, scuturând parcă amorţeala frigului. Tanti Păuna are 76 de ani. Cine ar fi crezut, văzându-i chipul luminos şi vioi, că femeia n-a închis un ochi, după ce toată noaptea a călătorit dinspre Prahova spre Bucureşti, cu gândul puternic de a nu se abate de la calea moaştelor. A salvat-o Dumnezeu de la moarte acum trei ani de zile şi pentru ea mai mare minune nu există. ”Şi medicii au rămas uimiţi, când au văzut că încep să îmi revin. Aveam hemoglobina 4, eram deja plecată pe lumea cealaltă, dar credinţa şi rugăciunea neîncetată m-au salvat. De când mă ştiu merg la biserică şi trec pe la moaşte. Credinţa adevărată este cel mai tămăduitor medicament”, spune femeia şi strânge la piept sacoşa în care a pus de acasă câteva lucruşoare ale nepoţilor şi ale strănepotului de 9 ani. A venit des să se roage la sfântul Dimitrie cel Nou dar, când a auzit că moaştele sfântului Nectarie au fost aduse pe dealul Mitropoliei, a simţit că trebuie să înfrunte totul. "Este ştiut că Sfântul Nectarie are mari puteri în a vindeca boli grave, cancer. Cine are credinţa nestrămutată şi trece pe la el, nu are cum să nu reuşească”, spune tanti Păuna cu convingere. Acum, că a reuşit să sărute mâna dreaptă a sfântului vindecător de boli, că le-a adus mulţumiri sfântului Dimitrie şi sfinţilor Constantin şi Elena se simte, în sfârşit, uşurată. S-a aşezat pe-un colţ de piatră şi zâmbeşte. Parcă n-ar mai pleca. "Cred într-unul Dumnezeu Tatăl Atotţiitorul, Făcătorului cerului şi al pământului”, se aude dintr-o dată în megafoane, iar clopotele încep să răsune în zare, fiind parcă cea mai sfântă chemare la rugăciune. Tanti Păuna şopteşte fiecare vorbă sfântă cu ochii închişi. Porneşte apoi agale, coborând dealul Mitropoliei, ca-ntr-un ritual purificator, an de an, din vreme de demult, de când mama sa o purta în pelerinaje, pe drumuri lungi, în vreme ce-i spunea rugăciuni şi cântări bisericeşti.  

Coada de o zi şi-o noapte
N-a avut stare de când moaştele celor trei sfinţi au fost aşezate pe un piedestal îmbogăţit cu flori, candele aprinse şi mir izbăvitor. A venit în fiecare seară cu gândul să ajungă la Sfinţi, să se închine şi să îşi pună cele mai arzătoare dorinţe. Cozile imense de 3-4 kilometri au dat-o mereu înapoi. Şi de fiecare dată pleca îngândurată, cu inima strânsă, ca şi cum şi-ar fi abandonat credinţa. "Am avut noroc astăzi. Coada a mers repede, s-a înaintat bine. În celelalte zile erau cozile până la Mărăşeşti. Enorm de lungi. Trebuia să stai cam 24 - 25 de ore. Dar atâta m-am rugat să mă ajute Domnul şi pe mine să pot sta la coadă, ca uite că am reuşit. Am plecat de acasă de pe la 4:30 dimineaţa şi în vreo 2 ore cred că sunt sus, în vârful Dealului”, spune fericită Alexandra Velcea, după vreo 3 ore de aşteptare. Are un vas plesnit la cap, inima îi face mari probleme, dar nu astea sunt grijile ei. Fiica sa, studentă acum la Litere, a făcut-o să treacă prin cele mai grele clipe. Vreme bună a fost nevoită să o vadă cum se chinuie măcinată de gânduri negre, cum "parcă necuratul intrase în ea. Era de nerecunoscut. Dintr-un copil eminent ajunsese să mă sperie modul în care gândea şi acţiona. Am mers la maslu, am chemat preoţi acasă, m-am rugat neîncetat şi văd că acum lucrurile s-au îmbunătăţit”, povesteşte femeia care nu a pregetat să înfrunte şi ploi şi ninsori şi 12 ore de stat în picioare în anii în care a tot mers pe la moaşte.

Pe Dealul Mitropoliei, oamenii par buni şi milostivi. Cumpără buchete de tufănele, dau bani ţigăncilor cu copii în braţe şi fac colecţie de iconiţe cumpărate la suprapreţ. Nu se ceartă, nu se târguiesc. Aşteaptă cuminţi întâlnirea cu cele sfinte, cu credinţa că binecuvântarea se va pogori asupra lor şi binele le va intra în case.

Lui Marian, unul dintre jandarmii care păzeşte mulţimile, nimic nu-i este străin şi demult nu mai crede în inocenţa oamenilor. De miercuri, de când a început pelerinajul la sfintele moaşte, a prins două ture, fiecare a câte 15 ore de stat în picioare. A văzut tineri căţăraţi pe garduri cu băutura în mână şi vorbind urât, fete şi băieţi călare unii pe alţii, un bărbat care a pretins că este călugăr, doar ca să scoată nişte bani din mirul pe care îl împărţea, persoane care se băgau în faţă, în vreme ce alţii aşteptau la coadă şi câte 16-17 ore. "Nopţile trecute au fost extrem ce grele. Puhoi de lume, aglomeraţie, bişniţari. Trebuie să ai inima tare, când vezi băbuţe care abia se ţin pe picioare şi care vor să ajungă şi ele mai în faţă, dar cum să le laşi, când cei mai tineri ţipă şi îţi sar în cap? E adevărat că au fost zeci de mii de oameni care au stat la rând o zi şi o noapte. Misiune grea, ce să zic. Îmbulzeală foarte mare probabil că o să mai fie mâine dimineaţă, când vor fi luate moaştele şi unii nu au apucat să le atingă. Că la români, dacă laşi o lună moaştele scoase, o lună vin pe aici”, spune bărbatul şi se mişcă de pe un picior pe altul, în încercarea de a păcăli gerul dimineţii.

"Poarta rămâne deschisă pentru copii”
Maria a venit cu fiul ei de numai un an şi 3 luni, tocmai din Satu Mare. A plecat de acasă ieri, pe la amiază, şi abia ce a ajuns pe Dealul Mitropoliei după aproape 20 de ore de mers. La 7:00 seara are din nou tren spre casă şi tare îi este că nu o să poată ajunge la timp la gară. Se apropie timid de jandarmul îmbrăcat cu geacă groasă, albastră şi cu ochi rugători îşi spune dorinţa. Bărbatul dă grilajul la o parte, iar femeia porneşte pe drumul la care nu visa să ajungă aşa uşor. În spatele ei, mămicile cu copii în braţe au făcut coadă. "Poarta rămâne deschisă pentru copii”, s-a auzit vocea puternică a jandarmului. În timpul acesta, de după grilajele din fier, femeile care nu au putut să stea la coadă întind rugătoare mâinile pline cu hăinuţe, flori sau iconiţe, către cei aflaţi pe punctul de a săruta moaştele, doar-doar cineva se va milostivi să atingă şi pachetele lor de cele sfinte. Ploaia se înteţeşte. Nimeni nu iese din rând. Se bagă şi mai mult unii în alţii, îşi suflă în palme, dar nu renunţă. Repetând rugăciunile auzite în megafon, înfruntând frigul, strângând în mână iconiţele din hârtie cu chipul sfântului Nectarie şi Dimitrie cel Nou, doar aşa simt că micul lor sacrificiu va conta în ochii Celui de Sus.

Hoţi, cerşetori şi propovăduitori ai sfârşitului lumii
De-a lungul celor 6 zile de când raclele cu cei trei sfinţi au fost scoase afară, Poliţia Locală a Municipiului Bucureşti (PLMB) a trebuit să facă faţă incidentelor de tot felul. Nu au lipsit hoţii de obiecte de cult (icoane, metanii, cruciuliţe), copiii puşi să cerşească, vânzători fără autorizaţie, precum şi un bărbat care propovăduia apocalipsa, împărţind manifeste pe care scria: <>”. Bărbatul a fost amendat pentru tulburarea liniştii şi ordinei publice. "Am prins un copil de 14 ani care dădea târcoale standului Mănăstirii Sihăstria Putnei, cu ochii la icoanele sfinţite. El trebuia să distragă atenţia călugărilor, în timp ce unchiul său, în vârstă de 52 ani, fura obiectele de cult. Au fost prinşi de o echipă a patrulei călare. La fel s-a întâmplat şi cu alţi patru copii, care furaseră zeci de obiecte de cult. Ca să îi iertăm, i-am obligat să meargă la fiecare stand să înapoieze ce au furat şi să îşi ceară iertare. Următorul pas pe care vrem să îl facem este să anunţăm Protecţia Copilului. Alte trei persoane au fost văzute când tăiau corturile în care se aflau standurile a patru mănăstiri. Acestea au încercat să fugă, fiind prinse de Patrula Călare, care a plecat în urmărirea lor. La unul dintre hoţi, în vârstă de 12 ani, au fost găsite 12 icoane furate”, ne-a declarat Răzvan Popa, purtătorul de cuvânt al Poliţiei Locale a Municipiului Bucureşti. Agenţii PLMB au dat peste 50 de amenzi celor care vindeau porumb fiert sau covrigi, ciorapi, seminţe, inele sau mărgele. Valoarea unei amenzi a fost între 200 şi 500 de lei.