Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În 2009 s-a decis ca elevii din gimnaziu să nu mai fie primiţi în şcolile profesionale. După ani de subfinanţare şi de batjocură la nivel înalt, învăţământul de profil primea lovitura de graţie întrerupându-i-se fluxul de elevi. Mulţi consideră acea mutare un adevărat sabotaj cu efect întârziat al economiei naţionale.
„Știe doamna Andronescu ce crimă a făcut? A fost genocid! Dumneaei nu îşi dă seama că nici bomba de la Hiroshima nu a făcut atâtea ravagii cât a făcut închiderea şcolilor profesionale. Am ajuns o ţară care nu mai are absolut niciun viitor ”, ţipă întreprinzătorul braşovean Vasile Pescaru în hala lui de producţie goală de angajaţi, dar plină de utilaje. Lucrează de ani de zile cu un pensionar, domnul Lucică, care face naveta de la Bran pentru că în tot Braşovul nu ar mai găsi niciun strungar. Cauza e în opinia industriaşului Pescaru legată de faptului că de pe băncile şcolilor profesionale nu mai ies profesionişti. „În Braşov, care a fost centru industrial, nu mai găseşti un prelucrător prin aşchiere, un sudor, un lăcătuş, un vopsitor. Înainte era furnicar aici, aveam 26 de mii de angajaţi la Steagul, 16 mii la Rulmentul, aveam mulţi meseriaşi, toată lumea ştia să lucreze ceva”. Concurenţii lui Vasile Pescaru pe piaţa românească sunt polonezii care, spre deosebire de români, au înţeles repede importanţa învăţământului profesional pentru ţara lor. Am mers la unul din aceşti producători, lângă Cracovia, şi am constatat cu stupoare că în vreme ce românul Vasile lucrează cu un singur strungar pensionat, polonezul are 300 de angajaţi, majoritatea tineri, mulţi între 20-25 de ani. Se numeşte Kazimierz Anioł şi ne spune că an de an îşi împrospătează echipă de muncitori: „Noi ne alegem angajaţii din tinerii care vin în practică de la şcoala profesională. În momentul acesta avem 44 de elevi, 16 termină în acest an. Angajăm dintre ei pentru că sunt instruiţi deja la firma noastră şi au experienţă de lucru în toate secţiile. În momentul de faţă nu am locuri vacante pe care să angajez pe cineva”, se mândreşte Anioł. La 500 de kilometri depărtare, braşoveanul Pescaru suspină: „În hala mea am atâtea utilaje că ar putea lucra 16 oameni lejer. Dar unde să îi găsesc? Dacă domnul Lucică nu mai poate veni de mâine, o întreb pe doamna Andronescu ce să fac. Îi cer o soluţie!”
Andronescu: „Am vrut să reformez”
Vasile Pescar face referire la o decizie extrem de contestată a fostului ministru al Educaţiei Ecaterina Andronescu care în anul 2009, în plină criză de meseriaşi, a hotărât să nu mai înfiinţeze clase în şcolile profesionale. Elevii de clasa a VIII-a erau nevoiţi astfel să meargă direct la liceu, să urmeze cursul de şcolarizare de 4 ani, chiar dacă unii ar fi dorit să facă doar o şcoală profesională de 2-3 ani, să înveţe o meserie şi să se angajeze cât mai repede pentru a se putea întreţine. Ce a însemnat decizia fostului ministru s-a văzut pe cifre: numărul elevilor din şcolile profesionale a scăzut brusc de la 115.000 în 2009 la jumătate (54000) în doar 12 luni. Am contactat-o pe doamna Andronescu pentru a o întreba ce a avut de gând şi ne-a spus că nici vorbă să îşi fi propus să distrugă şcolile profesionale aşa cum a fost deseori acuzată. Ci dorea doar să le reformeze din temelie. „ Când m-am întors în 2009 la minister, o analiză destul de uşor de făcut m-a pus în situaţia să constat că între 95% şi 98% dintre absolvenţii şcolilor de arte şi meserii terminau liceul pe ruta progresivă”, ne spune Andronescu făcând referire la faptul că oricum elevii de şcoli profesionale voiau să termine liceul. ”Concluzia pe care am tras-o atunci a fost că specializările în care şcolile profesionale îi pregăteau nu erau de natură să le permită să identifice un loc de muncă. Drept consecinţă familiile lor înţelegeau să îi susţină un an în plus pe ruta progresivă, să finalizeze liceul. şi atunci am decis ca un an de zile să nu dăm cifră de şcolarizare ca să putem racorda şcoala profesională la ceea ce cere piaţa munci în mileniul XXI”, se justifică fostul ministru. şi întrebăm imeiat dacă pentru această reformare chiar era nevoie de oprirea fluxului de elevi care veneau spre acest timp de învăţământ. „Un singur an nu însemna că fluxul era oprit că am avut anul 2 şi anul 3 al şcolii profesionale”. Decizia de atunci a fost criticată ulterior chiar de membrii ai Guvernului Victor Ponta, coleg de partid cu Andronescu. În 2014, în Strategia naţională pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului elaborată de Ministerul Muncii se arată că „desfiinţarea şcolilor de Arte şi Meserii (…) a reprezentant o important[ provocare în ceea ce privește dreptul la educaţie al copiilor care finalizează opt clase de studiu şi care doreau să urmeze un parcurs de profesionalizare de 2-3 ani care să îi ajute să înveţe o meserie. Desfiinţarea a condus la necontinuarea studiilor a cel puţin 10% dintre elevii care terminau clasa a VIII-a, în principal din cauza faptului că familiile nu pot să acopere costurile a 4 ani de şcolarizare. Acest fenomen a fost vizibil în special în cazul elevilor din mediul rural în condiţiile în care reţeaua liceelor este mult mai slab dezvoltată aici în comparaţie cu mediul urban”.
„Pisica”, aruncată de la un minstru la altu
În replică Ecaterina Andronescu neagă că decizia ei ar fi dus la creşterea abandonului şcolar şi crede că o vină a scăderii numărului de elevi în şcolile profesionale a avut-o ministrul care a succedat-o, Daniel Funeriu, care ar fi trebuit să reînfiinţeze şcoala profesională în anul următor. „Ministrul care m-a urmat, ministrul Funeriu, doi ani de zile nu a dat cifra de şcolarizare!”, exclamă Andronescu. Iniţial Funeriu a refuzat să răspundă acuzaţiilor lui Andronescu. Apoi, printr-o postare pe Facebook, a susţinut că ar fi fost sabotat de PSD pentru a nu reînfiinţa cât mai repede învăţământul profesional, blocându-i-se legea educaţiei. „M-am săturat până peste cap de minciuni şi prostii referitoare la învăţământul profesional din România. Să fie clar pentru toată lumea: madam Minciunescu a desfiinţat învăţământul profesional în 2009 şi eu l-am reînfiinţat în 2012 prin ordinul 3168/2012. Toate modelele de succes funcţionează acum graţie acelui ordin (ex. scoala Kronstadt de la Brasov)”. Ordinul la care face referire Funeriu semnat în februarie 2012 aproba metodologia de organizare şi funcţionare a învăţământul profesional cu durata de doi ani şi stabilea printre altele că „cifra de şcolarizare se stabileşte anual pe baza nevoilor pieţei muncii”.
54.000 de locuri la şcoala profesională sunt disponibile pentru anul şcolar 2017 -2018
Citat cu foto Vasile Pescaru: „În Braşov, care a fost centru industrial, nu mai găseşti un prelucrător prin aşchiere, un sudor, un lăcătuş, un vopsitor. Înainte era furnicar aici, aveam 26 de mii de angajaţi la Steagul, 16 mii la Rulmentul, aveam mulţi meseriaşi, toată lumea ştia să lucreze ceva”
