Elicopter SMURD prabusit in Republica Moldova. Cu moartea pre viata salvand

In curtea Spitalul Sf. Spiridon din Iasi nu se mai aud sirenele. De aproape o zi parca totul a amutit. Doar clopotele bisericii din curte mai bat cand in cand, ca si cum ar puncta viata ce merge mai departe. Pentru salvatorii care au ramas la Unitatea de Primire Urgente de la Iasi, pierderea celor patru colegi aflati pe elicopterul SMURD prabusit a avut un efect devastator. Sunt cu totii ravasiti, evita sa vorbeasca, iar cand o fac, scot doar cate o replica scurta. Ar dori parca mai degraba sa se roage, ori sa-si faca semnul crucii -cu inima si sufletul.”E o pierdere incomensurabila. N-ar fi trebuit sa se intample”, sopteste un ambulantier. Masinile rosii lucesc udate de ploaia ce nu mai conteneste. Sunt parcate aproape de poarta, in asteptarea grupului de cadre medicale care pleaca in Republica Moldova dupa colegii ce s-au inaltat la cer. Doi bolnavi cu pijamalele cernite aprind cate o lumanare la micul altar aflat la intrare, nu departe de masinile ce fornaie infundat inainte de plecare. “Sa aiba lumina doamna doctor, acolo sus, unde a ajuns odata cu elicopterul”, spune pacientul care spune ca o cunoaste foarte bine pe “raposata, doamna doctor Dumea”. Pe usa de la UPU iese cineva cu cateva umerase pe care atarna haine, haine ce nu vor mai fi folosite in misiune niciodata. Soferi, asistente, trec in liniste printre ziaristi. Siroaie lungi li se scurg pe obraji, pe frunte, nu stii daca e de la ploaie sau sunt lacrimi. In fruntea grupului de colegi care merg dupa cei disparuti se afla medicul Diana Cimpoesu, cea care a facut acelasi lucru si acum zece ani, atunci cand o alta colega de-a sa, insotita de echipajul de atunci, au pierit intr-un accident identic, petrecut la Iasi.

“Eroii nu mor niciodata”, scrie pe parbrizul masinilor SMURD ce urmeaza sa plece sa-i aduca acasa pe “confratii pieriti la datorie”. “Eroi fara voie”, pieriti pe un front al nesigurantei si neprevazutului, in lupta cu moartea, in brate cu viata, cu moartea pre viata salvand.

Doua ore si o eternitate pana la intalnirea cu colegii disparuti

Un buchet de trandafiri ingramadit in grilajul gardului s-a rasturnat intr-o parte, lumanarile palpaie nesigure. Oamenii trec, oamenii pleaca. Pe cerul Iasiului doar pasarile zboara hai-hui, murate de ploaia care nu se mai opreste. Dimineata s-a auzit huietul avionului de Bucuresti. Insa elicoptere, elicoptere nu se vor mai auzi o perioada pe acum pe cer. Oamenii vor trebui insa sa fie salvati in acelasi ritm. Soarta alege - moarte sau viata, doua notiuni atat de relative, cel putin in acest punct al orasului. Semnalele luminoase ale ambulantelor au pornit. Soferii conduc prudent, asistentele si medicii din cabine au fetele posomorate. “Cine e, ce s-a intamplat, de ce pleaca atatea ambulante odata?”, intreaba un iesean care inca nu a aflat de accident. “Vai, Doamne”, spune el dupa ce se dumireste ce s-a intamplat. La intoarcerea masinilor, sicriele cu trupurile neinsufletite ale medicului Mihaela Dumea, asistentului medical Gabriel Sandu si comandorului Doru Gavril vor fi depuse in Biserica Sf. Spiridon din Iasi, lacas aflat in curtea unitatii medicale, iar cel de-al patrulea, cu trupul copilotului Voicu Socae, va fi dus la Bacau.

In usa spitalului o reporterita intarziata incearca disperata sa-si faca datoria. “Colegii mei au relatat in direct, nu pot sa iau inregistrare de la ei, dna Cimpoesu a plecat, ce ma fac!”. Il implora pe un om imbracat in uniforma SMURD sa scoata cateva cuvinte. Acesta refuza: “nu vreau sa am probleme. Si nici nu-mi vine sa vorbesc!”. Uda learca, a intrat inauntru. Trage cameramanul de fir, printre vii si muribunzi, femeia-reporter isi va face cu siguranta datoria. Ambulantele salvatoare isi fac drum printre masini si ploaie. Pana la intalnirea cu colegii disparuti mai sunt doua ore si-o eternitate!