x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Enigme Watergate

0
18 Iun 2005 - 00:00
Enigme Watergate


Pentru prima data in istoria Americii, un presedinte este silit sa demisioneze, iar consilierii sunt trimisi la inchisoare. Se deschide astfel o cutie a Pandorei plina cu secretele Casei Albe.

Intrebare: "Ce a stiut presedintele... si cand a stiut?" A deveni, probabil, cea mai faimoasa intrebare pusa vreodata in viata publica americana: senatorul de Tennessee, Howard Baker, republicanul cel mai influent din cadrul Comitetului Senatorial de Selectie pentru activitatile din Campania Prezidentiala, a dat glas in acest mod, in 1973, frustrarii intregii natiuni, dupa ce prin fata camerelor de televiziune se perindase o multime de martori care dezvaluisera povestea complicata si tenebroasa a intrigilor, intimidarilor, supravegherilor electronice si mitei de la cel mai inalt nivel guvernamental. Avalansa dezvaluirilor sordide a capatat numele popular de scandalul Watergate, iar investigatiile Congresului, actiunile Justitiei, relatarile presei si cartile dedicate intregii afaceri ar umple o biblioteca.

Dureroasa experienta, pe care presedintele Gerald Ford avea sa o numeasca "lungul cosmar al natiunii", a inceput cu o farsa. La 17 iunie 1972, la ora doua noaptea, cinci barbati au fost surprinsi cotrobaind prin sediul Comitetului Democrat National situat in complexul Watergate din Washington. Avand cu ei camere si echipament electronic de supraveghere, au desfacut panourile tavanului si au umblat prin documentele partidului. S-a dovedit ca toti cei cinci aveau legaturi cu CIA. Richard Nixon, presedintele republican de atunci, parea ca va fi reales fara probleme in fata candidatului democrat, senatorul George McGovern. Relativ la incident, Nixon declara: "Casa Alba nu are nici un amestec". Lawrence F. O’Brien, presedintele Partidului Democrat, califica insa raidul drept "un act flagrant de spionaj politic" si demara un proces de un milion de dolari impotriva CRP. Tot mai multe fire ale cercetarilor conduceau spre Casa Alba si, cu toate acestea, presedintele reusea o uimitoare victorie la alegerile din noiembrie si ramanea la Casa Alba, in timp ce afacerea Watergate devenea obsesie nationala. Curand, presedintele a trebuit sa explice fiecare noua intorsatura ciudata a afacerii.

INSTALATORI. La numai cateva luni dupa ce isi incepuse primul mandat, Nixon s-a infuriat pe The New York Times, care dezvaluia ca SUA bombardeaza in secret bazele nord-vietnameze din Laos si Cambodgia. S-a ordonat ascultarea telefoanelor. Doi ani mai tarziu, acelasi ziar publica extrase din rapoartele confidentiale ale Pentagonului privitor la implicarea tarii in Vietnam. In cele din urma s-a stabilit ca scurgerea de informatii avusese loc prin intermediul lui Daniel Ellsberg, fost ana-list in cadrul Departamentului Apararii. Nixon ii convoaca pe doi dintre colaboratorii cei mai de incredere: H.R. Haldeman - seful personalului de la Casa Alba - si John D. Ehrlichman - consilierul pentru probleme interne. Solutia propusa a fost constituirea unui grup secret care sa "astupe scurgerile". Si-au zis "instalatorii". Prima misiune a grupului esueaza. Sperand sa-l poata compromite pe Ellsberg, ei au angajat cubanezi anticastristi, dar spargatorii n-au fost in stare sa gaseasca fisele de tratament.

PREGATITI. Expertii in sondaje relatau ca, daca alegerile s-ar fi desfasurat cu cateva zile mai tarziu, Nixon ar fi pierdut. Ca sa-si consolideze pozitia politica, el constituie CRP, organism menit sa stranga milioanele de dolari necesare unei campanii impresionante de realegere, in 1972. CRP a avut un succes rasunator, reusind sa stranga pentru viitoarea batalie electorala fonduri uriase de la presedintii de corporatii. Desi era clar ca democratii aveau sa desemneze un candidat fara nici o sansa de victorie, cativa responsabili din cadrul Comitetului au simtit nevoia unor masuri de siguranta mai deosebite. Nu se stie cu precizie nici pana azi ce sperau sa gaseasca hotii la 17 iunie 1972 in sediul democrat. Ca o ironie, spargerea in sine s-a dovedit evenimentul cel mai pagubos pentru campanie, o bomba cu ceas care va exploda in lunile urmatoare.

PERICOLUL. Afacerea Watergate a trecut pentru o vreme in ultimele pagini ale ziarelor, dar Ehrilchman, Haldeman, Mitchell si tanarul avocat John Dean, consilier special al presedintelui, erau pe deplin constienti de potentialul ei exploziv. Se straduisera din rasputeri sa cumpere tacerea lui Hybtm Liddy si a celor cinci spargatori. Tuturor li se promisese ca vor fi amnistiati de presedinte, dar McCord - incoltit de judecatorul districtual John Sirica - a marturisit in martie 1973 ca Dea si Jeb Magruder, fost director adjunct al CRP, fusesera la curent cu spargerea. Cu numai o luna inainte, Senatul SUA initiase o ancheta asupra chestiunii, cu audieri televizate. In cele din urma, Dean a acceptat sa coopereze cu comisia senatoriala, descriind o Casa Alba profund implicata in acoperirea scandalului Watergate. In miezul declaratiei lui Dan statea, asa cum a marturisit el insusi facand referire la intrebarea fundamentala a senatorului Baker, convingerea sa personala ca presedintele mintise publicul american cu privire la implicarea in acest caz. Sustinandu-si depozitia cu calm si stapanire de sine, tanarul avocat l-a acuzat pe Nixon ca stiuse despre manevrele de acoprire cel putin de pe data de 15 septembrie 1972.

Presedintele afirmase ca aflase despre aceste actiuni la 21 martie 1973, cu mai bine de sase luni mai tarziu, si ca ordonase o ancheta pentru aflarea adevarului. Nixon, deloc surprinzator, l-a concediat pe Dean si le-a cerut, cu parere de rau, vechilor consilieri Haldeman si Ehrilchman sa-si dea demisia.

INTERES NATIONAL. Nu mai tarziu de 5 august, Nixon asigura public natiunea ca actiunile sale in cazul Watergatre nu justificau pasul extrem al demisiei. Dar realitatea nu a intarziat sa-l contrazica. Unii dintre cei mai vechi prieteni si sustinatori politici ai lui Nixon, inclusiv senatorul republican cu vederi conservatoare Barry Goldwater, l-au avertizat ca in Camera Reprezentantilor tocmai incepuse sa fie pus sub acuzare. Numai demisia, credeau ei, l-ar fi putut scuti de rusine. Ca urmare, in noaptea de 9 august, Nixon a aparut la televiziune, anuntand ca a doua zi la pranz isi va inainta demisia.

Departe de a se recunoaste vinovat sau de a exprima vreun regret, el a explicat ca decizia este rezultatul lipsei de sustinere politica in Congres. Intr-un rechizitoriu care avea sa duca la condamnarea si arestarea multora dintre oamenii lui de incredere, presedintele a fost calificat drept "complice neincriminabil". Sarcina acuzarii a revenit succesorului sau, dar presedintele Ford a proclamat amnistierea "oricaror delicte impotriva Statelor Unite" pe care le-ar fi comis Nixon in timpul mandatului prezidential.

Exceptionala corectitudine a lui Ford ii adusese repede popularitate la Casa Alba, dar acest act a fost privit cu suspiciune de multi. Desi Ford sperase ca iertarea sa va "inchide definitiv si pentru totdeauna aceasta istorie", a adaugat un nou capitol misterului. Oare Nixon demisionase numai dupa ce i se promisese amnistia? Nu exista nici o dovada ca Ford ar fi incheiat o asemenea tranzactie, dar Watergate a lasat mostenire neincrederea in inaltele oficialitati publice.

PRIMUL PRESEDINTE PUS SUB ACUZARE
Din cauza ca procedura a fost atat de rar utilizata, termenul de punere sub acuzare este inteles gresit. Actele pasibile de punere sub acuzatie sunt descrise in Constitutie cu o lipsa de precizie uimitoare: "Tradare, mita sau alte delicte importante ori conduite gresite". Intr-un exemplu absurd, Andrew Johnson, singurul presedinte pus vreodata sub acuzare si judecat, a fost acuzat ca a fost ireverentios fata de Congres, "ridicand vocea". Procesul lui Johnson s-a incheiat cu achitarea lui, un singur vot lipsind celor doua treimi necesare condamnarii (in 1868). Precesul din Senat ar trebui sa dureze in jur de 6 saptamani, un argument important pentru evitarea procedurii. In plus, cele doua componente ale guvernarii - Casa Alba si Congresul - se infrunta deschis si este posibil sa devina instrument al luptei politice. Unul dintre acuzatorii presedintelui Johnson a marturisit cu franchete: "aceasta procedura are caracter politic... si obiectiv politic!"

DOVEZI
Nixon a dat inapoi, desi n-a furnizat anchetatorilor decat sapte din cele noua benzi solicitate, dintre care una cu o pauza de 18 minute. Secretara presedintelui a sustinut ca stersese portiunea de banda din greseala. Deja exista mult material incriminant care se auzea clar, Nixon fiind inregistrat discutand despre stergerea urmelor la doar sase zile dupa spargere. In iulie 1974, Curtea Suprema a Statelor Unite decide ca toate benzile trebuie ascultate, iar comisia juridica a Camerei Deputatilor emite prima citatie trimisa vreodata unui presedinte. Cand varianta exacta a discutiilor a fost publicata, credibilitatea prezidentiala s-a naruit. Comisia juridica, dupa audieri publice a votat discutarea punerii sub acuzare in baza a trei capete de acuzare: obstructionarea justitiei, abuz de prerogative prezidentiale si tentativa de a impiedica procedura de punere sub acuzare. Alte doua acuzatii au fost respinse.

CAPCANE
Anchetatorii Senatului au descoperit ca Nixon instalase un dispozitiv de ascultare si in Biroul Oval. Imediat au fost declansate demersurile pentru obtinerea dovezilor inregistrate. Invocand prerogativele functiei, Nixon a refuzat sa predea materialele si a incercat sa-l forteze pe Cox sa se retraga. Cox, caruia guvernul ii promisese independenta, a rezistat. Raspunsul lui Nixon nu s-a lasat asteptat: la 20 octombrie 1973 a ordonat destituirea lui. Ca sa nu fie silit sa execute ordinul, ministrul Justitiei, Eliot Richardson a demisionat. Apoi a demisionat si adjunctul lui. Desi actiunea fusese programata pentru sfarsitul de saptamana, ca sa se poata evita reactia opiniei publice, ea a provocat, in termenii folositi de generalul Alexander Haig, noul sef al personalului de la Casa Alba, "un uragan".
Citeşte mai multe despre:   casa,   preşedintele,   martorii,   nixon,   casa alba,   watergate,   alb

 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Poprită într-un dosar de executare silită, o companie deţinută de mama lui Puiu Popoviciu îşi majorează capitalul

Poprită într-un dosar de executare silită, o companie deţinută de mama lui Puiu Popoviciu îşi majorează capitalul
Galerie Foto În timp ce unele dintre companiile pe care omul de afaceri Puiu Popoviciu le mai deţine, încă, în România, prin intermediul mamei sale, în vârstă de 89 de ani, trag oblonul, o altă societate din siajul...

Cum creştem copii generoşi

Cum creştem copii generoşi
Generozitatea şi empatia sunt abilităţi ce pot fi învăţate de copii încă de la vârste fragede. Uneori, dorinţa unui copil de a împărți mâncarea sau o jucărie nu vine natural, însă nu trebuie să vă...

Miza pentru care Lazăr se ține de scaun: pensia de 27.000 de lei pe lună

Miza pentru care Lazăr se ține de scaun: pensia de 27.000 de lei pe lună
Augustin Lazăr alege să-și finalizeze cariera de procuror în cel mai urât mod posibil. Luptându-se să rămână în funcția de procuror general, până în ultima zi a mandatului, deși, încă de acum șase luni...

Radu Găvan: Scriitorii sunt diavoli sau zei, dar și fragili în fața celorlalți

Radu Găvan: Scriitorii sunt diavoli sau zei, dar și fragili în fața celorlalți
Galerie Foto Scriitorul Radu Găvan şi-a cucerit cititorii prin stilul său direct. „Diavoli fragili" este al treilea roman al autorului, un roman întunecat dar din care reiese dragostea pentru literatură. O carte despre fragili...

Lupta cu osteoporoza începe în adolescenţă

Lupta cu osteoporoza începe în adolescenţă
Un bau-bau mai recent sperie lumea: osteoporoza. Adică, prin pierderea de masă osoasă, se şubrezesc oasele şi apar fracturi la căderi banale. Sunt atacate de osteoporoză mai cu seamă femeile, după instalarea...

Piața Obor – raiul strugurilor de aprilie la 2,90 lei/kg

Piața Obor – raiul strugurilor de aprilie la 2,90 lei/kg
Cu două săptămâni înainte de Paște, în Piața Obor, un kilogram de struguri e mai ieftin decât 2 legături de ceapă. Nu e scumpă ceapa, cum s-ar putea crede, ci strugurii sunt cei care au eclipsat verdețurile...

CCR: Recomandările MCV nu sunt obligatorii. Aderarea la UE nu poate afecta supremaţia Constituţiei

CCR: Recomandările MCV nu sunt obligatorii. Aderarea la UE nu poate afecta supremaţia Constituţiei
Galerie Foto Una dintre încercările disperate de a anihila Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, structura de parchet care investighează “unităţile de elită” ale DNA din Ploieşti şi Oradea, care a...

Pe vremea când era primar la Sibiu, Iohannis a vrut să desființeze Consilul Național pentru Soluționarea Contestațiilor

Pe vremea când era primar la Sibiu, Iohannis a vrut să desființeze Consilul Național pentru Soluționarea Contestațiilor
Într-unul dintre multele mandate pe care actualul preşedinte al României, Klaus Werner Iohannis, le-a avut în calitate de primar al Sibiului, acesta a încercat să desfiinţeze reglementările legale care dădeau dr...

Ziua “Z”: CCR decide dacă Înalta Curte a încălcat Constituţia

Ziua “Z”: CCR decide dacă Înalta Curte a încălcat Constituţia
Galerie Foto Curtea Constituţională va decide, astăzi, dacă va admite sau nu sesizarea făcută de vicepreşedintele Camerei Deputaţilor, Florin Iordache, cu privire la existenţa unui conflict juridic de natură...

Dr. Cristian Udroiu: „Te bucură că un pacient, care vine aproape mort, pleacă viu”

Dr. Cristian Udroiu: „Te bucură că un pacient, care vine aproape mort, pleacă viu”
Galerie Foto Dacă până acum un deceniu bolile de inimă şi infarctul miocardic păreau apanajul persoanelor cu vârste mai înaintate, în ultimii ani tot mai mulţi tineri sub 40 de ani ajung pe masa de operație şi chiar mor...

În laparoscopie, chirurgul palpează organele cu vârful instrumentelor, nu cu degetele

În laparoscopie, chirurgul palpează organele cu vârful instrumentelor, nu cu degetele
Un pas important făcut de chirurgie a însemnat extinderea intervenţiilor minim invazive. Nu se mai practică o tăietură mare, cu bisturiul, ca în chirurgia clasică, se fac 2-3 incizii mici, cât butoniera de la c

Torţionarul C.I.-ist Gheorghe Lazăr compromitea deţinuţii. Procurorul Augustin Lazăr se opunea eliberării acestora

Torţionarul C.I.-ist Gheorghe Lazăr compromitea deţinuţii. Procurorul Augustin Lazăr se opunea eliberării acestora
Galerie Foto Dezvăluirile legate de modul în care Comisia de Liberări Condiţionate de la Penitenciarul Aiud, din perioada 1985-1986, condusă de actualul procuror general Augustin Lazăr, a refuzat, de două ori, eliberarea...

Clubul celor care se trezesc la 5 dimineața

Clubul celor care se trezesc la 5 dimineața
Galerie Foto Cine ar vrea să se trezească zilnic cu noaptea în cap fără să fie nevoit să o facă? Majoritatea vrem să dormim mai mult, să muncim de pe o plajă și să ne facem siesta la prânz. Doar că alarma sună în...

Generalul Opriș, coleg de serviciu cu un acuzat din dosarul „Realitatea”

Generalul Opriș, coleg de serviciu cu un acuzat din dosarul „Realitatea”
Galerie Foto Fostul director al Serviciului de Telecomunicaţii Speciale (STS), devenit celebru, în timpul mandatelor la Cotroceni ale lui Traian Băsescu, Marcel Opriş, a renunţat, la sfârşitul anului trecut, la calitatea de...

Cătălin Mahu: „Nu cred că într-o generație vom mai auzi de ștevie, de borș de urzici”

Cătălin Mahu: „Nu cred că într-o generație vom mai auzi de ștevie, de borș de urzici”
După o experiență de peste 20 de ani în lumea restaurantelor, antreprenorul Cătălin Mahu s-a pus la birou și și-a scris toate amintirile legate de mâncărurile din copilările, deschiderea primelor restaurante...
Serviciul de email marketing furnizat de