Exclusiv - Culoarea e viata ei

Pe la 9 ani, cand a vizitat muzeul din Los Angeles, a exclamat privind picturile lui Picasso: "Uite, mama, picteaza la fel ca mine!". La 12 ani, picturile Alex-andrei Nechita erau ase-zate in rand cu cele ale celebrilor Picasso, Matisse, Chagall. Corespondenta in SUA a Jurnalului National, Mihaela Biliovschi, a avut ocazia de a o vedea pe "minu-nea din Vaslui" la vernisajul expozitiei sale de la Penta-gon City, Arlington.

Corespondenta din Washington

Pe cand avea 8 ani, un profesor le-a propus parintilor sa arate lucrarile Alexandrei in cadrul unei expozitii. Vreo 60 de tablouri de diferite dimensiuni in uleiuri pe panza au fost expuse in cadrul scolii la care Alexandra era eleva. Astazi, scoala ii poarta numele. In Romania, trei scoli poarta nume de personalitati contemporane: "Ilie Nastase", "Nadia Comaneci" si "Alexandra Nechita".

Pe la 9 ani, cand a vizitat muzeul din Los Angeles, a exclamat privind picturile lui Picasso: "Uite, mama, picteaza la fel ca mine!" La varsta de 12 ani, picturile Nechitei erau asezate in rand cu ale celebrilor Picasso, Matisse, Chagall. La 14 ani a fost selectata de Federatia Mondiala a Natiunilor Unite sa conduca Initiativa Artelor Mondiale, cu peste 100 de natiuni incluse. Astfel, Nechita va fi recunoscuta ca o influenta globala prin spritul artei secolului al XXI-lea. Si-a definit stilul prin "Expresionism". Astazi, criticii "se tem" ca succesul comercial ii afecteaza negativ evolutia ca artist. Nechita spune ca nu-i pasa. Nu picteaza pentru bani. Ci pentru ca asta isi doreste sa faca. Asta a facut de la 2 ani si asta va face de-aici incolo.

CONTRACT CU GALERIA. Am intalnit-o in Pentagon City, Arlington, la o expozitie personala. La 20 de ani nu mai tine minte cate a avut. Dar o obosesc. A semnat contract cu galeria si trebuie sa ajute agentii sa vanda tablourile. Nu ca ar fi greu. Se dau ca painea calda. Si vorbim de preturi de la 10.000 de dolari o replica a originalului, cu semnatura, pana la cateva sute de mii un original. Horia Roman Patapievici, presedintele Institutului Cultural Roman, si Mircea Mihaies, vicepresedintele, au fost prezenti la vernisajul galeriei. Maretia lor paleste in fata operelor de arta semnate Nechita.

ROLUL AGENTULUI. Te opresti in fata unei picturi si privesti. Fiecare detaliu, fiecare forma si culoare spun cate o poveste. Stai acolo, in fata picturii, minute in sir pana uiti de tine. Nu trebuie sa fii expert, sa te uiti dintr-o parte, sa analizezi ca sa intelegi mesajul. E acolo, e vizibil, e clar pentru toata lumea. Tu si tabloul, acolo se creeaza legatura. Pana te trezeste brusc din admiratie un agent care vrea sa te convinga sa cumperi. Nu ca le-ar pasa mai mult decat sa adune comisionul. Imi zambeste tamp si-i barfeste pe romani. Femeia nici nu banuieste ca si eu sunt romanca. "I-am intalnit, nu stiu, poate ca nu-s toti asa. Dar sunt reci, sunt superficiali, ca si germanii", zice. Ii spun ca americanii sunt la fel. Ca-mi place tabloul cu pisica. Ia o carte de vizita si-mi scrie imediat numarul tabloului, in caz ca ma gandesc sa-l cumpar. Ii spun: "Am aflat ca pisica a murit". Un sentiment pe cat de fals, pe atat de patetic se lungeste pe chipul negresei. "Vai de mine, n-am stiut! Pe cuvant ca n-am stiu ca pisica a murit. Imi pare rau!".

Cand a avut o dorinta, Alexandra a pandit curcubeiele sa le-o sopteasca. A insfacat pensula si le-a intins pe panza, sub diferite forme. Cam tot ce era in sufletul ei s-a imbibat in uleiuri si panza. Oamenii le-au vazut, s-au regasit acolo si-au platit sa le aiba in case.

REGAL VIZUAL. Mircea Mihaies, admirand opera si autorul

SANSA. Ar fi avut aceea-si oportunitate daca ar fi ramas in Romania? Spune ca nu. Ii place s-o viziteze, se duce acolo cand i se face dor de vinul rosu pe care doar il miroase. "La mine a fost un noroc extraordinar, spune. Ce s-a-ntamplat a fost intr-un fel un accident, o serie de evenimente care s-au lipit". La fel ca si imaginile din tablourile ei. Vorbeste jumatate englezeste, jumatate romaneste. Ambele, cu accent perfect. Moldoveneasca se imbina in engleza la fel de lin, natural, linistit, curat ca si culorile din picturile semnate, de-acum cu nume consacrat, "Nechita". Pe urma, mass-media a luat-o la ochi si-a poreclit-o "Micuta Picasso". Larry King, cel mai celebru talk-show-man din Sua, a invitat-o la el in emisiune.

"VARA EUROPEANA". Cel mai mare pret pus pe o pictura a fost de 350.000 de dolari. "Vara europeana" a ramas insa acasa la ea. N-a dat-o si spune ca n-o va da. Va fi, probabil, lupta din urma a colectionarilor. "Vara europeana" s-a nascut pe panza in urma unei vizite pe care Alexandra a facut-o in Vaslui, la varsta de 8 ani. Si-a vizitat bunicii. "Imi amintesc imaginea. Bunica era pe-afara si bunicul in casa. Si m-a luat in poala si-a-nceput sa-mi povesteasca si tinea un pahar de vin rosu intre degete. Si a fost prima data cand m-a luat bunicul in brate", povesteste Alexandra.

Nu-si poate explica de ce oamenii platesc sute de mii de dolari ca sa-i cumpere operele. Si nici nu si le poate aprecia. "E ceva creat de mine, fiecare pictura e un moment, o traire din viata mea. Pentru mine e nepretuita. E a mea. E o relatie pe care eu o stabilesc cu pictura aceea, dar oamenii se regasesc in aceste imagini, vad o stare sufleteasca, o imagine, o amintire care ii poarta intr-un spatiu mult dorit". Viata pe centimetru patrat. "Cred ca asta e puterea mea de artist, aici ajung eu sa pun ce-i in interiorul meu pe panza, incat fiecare se regaseste", spune ea.

EXPERIMENT. O intreb, daca ar fi de cealalta baricada a admiratorilor, ce ar da ca sa aiba in casa unul dintre tablourile expuse aici. "Aaaa... nu stiu... nu stiu cum sa pun valoare...". Si-o intreb atunci, daca ar fi sa renunte la o culoare, sa nu o mai foloseasca niciodata in picturile ei, pe care ar da-o? Se uita la mine, se uita la tablouri, iar la mine, iar la tablouri, pune palma in dreptul inimii, respira adanc, tace. Pret de zece secunde ochii ei se invart de jur-imprejur la tablouri, se intristeaza. Trage aer adanc in piept si raspunde: "N-as da. Nu. Nu pot. Nici o culoare. Wow! Nu stiu, nu stiu. Toate sunt aici. Nu stiu ce sa zic, nici macar la nuanta de negru nu pot renunta". Si tresare, zambeste din nou, de parca ar fi gasit solutia. "Mi-as da un deget. Dau un deget pentru o culoare!"

CENTRUL ATENTIEI. Asaltata de admiratori

DARUIRE TOTALA. Cand picteaza, spune, se inchide. Inima i se lungeste afara din piept, pe coada pensulei se zbenguie prin culori si apoi le danseaza in panza. "Dau totul. Tot din mine se asterne pe panza. Sentimente, imagini, dorinte, gelozie, iubire, liniste, cantec, poezie".

Curcubeiele au pandit-o mereu de dupa coltul unui nor scaldat in soare. Acum, rareori se mai intalneste cu minunea din inalturi. Dar culorile acelea vii care vorbesc despre viata, in toate ipostazele ei, se regasesc in picturi. Ai crede chiar, la prima vedere, ca tablourile sunt pline de optimism, traire, sentimente bune, dragoste, pace. "Nu. Exprim deseori sentimente de pesimism, de durere, lacrimi. Dar le pun in culori vii ca sa le imbunez. Deci, tot ce fac e despre mine. Sunt egoista in lucrarile mele". Primele amintiri despre ea le are de la 6-7 ani. Mai inainte de perioada asta nu prea stie decat ceea ce-i povestesc parintii sau bunica. Si tablourile pe care le-a pastrat.

Iubeste Romania ca pe jumatate din viata ei. Se duce deseori in vizita, dar nu s-a gandit niciodata ca ar putea locui definitiv acolo. Ar fi o schimbare "ennnooormaaa". N-ar putea niciodata sa dea Los Angelesul pentru Vaslui.

PLANURI DE VIITOR. Vrea sa faca scoala aici, desi mai are un an la UCLA, cea mai renumita scoala de arte plastice. Dar nu se opreste acolo, vrea musai sa ajunga la YALE, in Connecticut. Oricat de celebre sunt aceste universitati, prestigiul lor a crescut si mai mult o data ce Alexandra le-a fost studenta. Pe viitor? "Sa dorm si sa pictez si sa dorm iar cat vreau si sa ma trezesc in atelier si sa pictez cat vreau. Nu ma gandesc nici la casatorie, la sot sau sa am copii, astea vin firesc in viata, daca e. Se-ntampla, se-ntampla, asta e".

TRAIRI "E ceva creat de mine, fiecare pictura e un moment, o traire din viata mea. Pentru mine e nepretuita. E a mea. E o relatie pe care eu o stabilesc cu pictura aceea, dar oamenii se regasesc in aceste imagini, vad o stare sufleteasca, o imagine, o amintire care ii poarta intr-un spatiu mult dorit" Alexandra Nechita

DIN SUFLET "N-as da. Nu. Nu pot. Nici o culoare. Wow! Nu stiu, nu stiu. Toate sunt aici. Nu stiu ce sa zic, nici macar la nuanta de negru nu pot renunta" Alexandra Nechita