Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După dicţionar, "orizont" inseamnă linia imaginară unde cerul şi pămăntul se-ntălnesc. Recent am stat de vorbă cu Mirela şi Mugur Moldoveanu. Catalogaţi drept "capital uman supracalificat", au trăit in Romănia experienţe umilitoare.
După dicţionar, "orizont" inseamnă linia imaginară unde cerul şi pămăntul se-ntălnesc. Recent am stat de vorbă cu Mirela şi Mugur Moldoveanu. Catalogaţi drept "capital uman supracalificat", au trăit in Romănia experienţe umilitoare. Ca să găsească alte orizonturi, n-a fost nevoie să plece la capătul pămăntului. Doar pănă la Praga.
Mirela a absolvit Academia de Studii Economice din Bucureşti in septembrie 2001, iar peste căteva luni incepea un doctorat in ştiinţe economice la Praga. In cei trei ani căt au durat studiile doctorale, statul romăn ii oferea o bursă in valoare de o sută de dolari lunar. In acelaşi timp, statul-gazdă acorda bursierilor străini 250 de dolari, cu condiţia să studieze in limba cehă. In calitate de doctorand avea dreptul să lucreze doar in limita a o sută de ore pe an. "Pentru suplimentarea veniturilor, in cele o sută de ore am făcut fel şi fel de munci necalificate, de la impachetat margarină pănă la casieriţă in supermarket", işi aminteşte ea astăzi prima etapă a şederii sale la Praga.
Doctorat cu ghinion. La capătul anilor de doctorat s-a intors acasă, in speranţa că specializarea inaltă, dobăndită intre timp, o va ajuta in obţinerea unei slujbe decente. Intălnirile cu potenţialii angajatori din patria-mamă aveau să-i risipească toate iluziile. "La unul dintre interviuri am fost intrebată de ce n-am venit machiată, rememorează astăzi primele contacte cu ţara de origine, şi că ar fi bine să revin după ce voi fi citit o carte unde scrie cum trebuie să te prezinţi la un interviu pentru angajare. Peste tot problema era că nu aveam experienţă. «Impresionant, mi se spunea, dar nu in sensul bun». Voiau să spună că am prea multă şcoală. Am fost refuzată chiar şi pentru postul de secretară, deoarece eram catalogată drept «capital uman supracalificat»".
Un an au durat tentativele de a se face utilă in ţara care investise anterior timp de alţi 16 ani in educaţia sa. A lucrat la Agenţia Naţională pentru Tineret trei săptămăni şi cam tot atăta la o firmă de recrutare. La aceasta din urmă a aflat, după multe insistenţe, că de fapt lucrează "la negru" - patronul nu se obosise să ii facă un contract de muncă. Răspunsul businessmanului de Dămboviţa a fost de-a dreptul stupefiant pentru tănără şcolită intr-ale economiei: obligaţia de a face şi inregistra contractele de muncă nu ii revine lui, ci angajaţilor! A urmat o perioadă in care a trăit făcănd traduceri din limba cehă. "După acel an am realizat că nu-mi ieşea nimic, povesteşte in continuare, că nu am nici o şansă in Romănia. Am decis să mă intorc in Cehia". Şi-a depus CV-ul la mai multe firme şi in scurtă vreme a fost contactată de trei companii multinaţionale. In prezent lucrea-ză intr-una dintre cele mai mari firme de curierat rapid, ca manager de proiect. La Praga se află centrul IT pe Europa al respectivei companii, in care se realizează acele programele informatice care ajută ca o carte poştală trimisă, bunăoară, din Grecia să ajungă in cel mai scurt timp in Suedia.
Mugur a absolvit Institutul de Marină Civilă din Constanţa. După promovarea examenului de brevet - atestatul că un absolvent deţine cunoştinţele şi competenţele cerute unui ofiţer de marină - a stat o vreme "la uscat". "Flota Romăniei era terminată, nu mai exista practic, explică el, noi terminam 60 de oameni intr-o promoţie, şi cu incă 40 la Academia Navală, in total o sută de ofiţeri pe an pentru care nu existau locuri de muncă. Cum cererea era mai mare ca oferta, armatorii făceau legea: voiai să prinzi un contract şi să pleci pe mare, trebuia să dai şpagă agenţiilor. Am refuzat in mod constant, astfel că o vreme n-am lucrat nimic.
Pănă la urmă soluţia a fost să plec cu un contract de cadet, un post intermediar intre marinar şi ofiţer, deci inferior pregătirii mele, care, in plus, dura şi foarte mult, zece luni. Asta pentru că nu am vrut sub nici o formă să dau bani. In primul voiaj a fost groaznic, eram un nimeni". De la primul voiaj au trecut opt ani, intre timp şi-a dat examenele şi a urcat in ierahia profesională pănă la gradul de prim-ofiţer - şeful departamentului punte pe o navă, a doua funcţie după comandant - , desemnat in limbajul comun cu numele de căpitan de vas. Meserie bine plătită, dar care presupune multe riscuri şi privaţiuni. "Intenţionez să mă retrag, işi mărturiseşte mai departe planurile de viitor, dar există o cutumă care spune că trebuie să te retragi in glorie, adică după ce ai obţinut brevetul de comandant. Chiar dacă n-ai lucrat deloc pe această funcţie, important e să il ai, după care poţi renunţa". De căţiva ani s-a stabilit la Praga, alături de soţia sa, Mirela.
După Institutul de Marină a absolvit Facultatea de Drept. Ca să-şi susţină examenele din ultimii ani, făcea naveta Praga-Bucureşti. In opinia sa, imbinănd cele două specializări, ar putea deveni un bun consultant pe probleme de drept maritim. In alte părţi, spune o persoană care a văzut toate continentele, specialiştii in astfel de probleme sunt foarte apreciaţi. Nu şi in Romănia, unde a aplicat la toate firmele de recrutare posibile şi imposibile. Deşi nu mai are flotă, ţara noastră are totuşi circulaţie maritimă şi fluvială. Specialiştii de inaltă calificare nu interesează pe nimeni in ţara unde nimic nu pare să fie luat in serios. Ascultănd povestea celor doi tineri plecaţi din Romănia in căutarea normalităţii, concluzia - mai mult decăt dureroasă - , e de-a dreptul tristă: pentru romănii din ziua de azi, chiar şi in fostele state comuniste e mai bine decăt in ţara natală.
Nădejdea revenirii
Dincolo de ferestrele cafenelei unde Mirela şi Mugur şi-au depănat povestea despărţirii de Romănia, Praga oferă priveliştea unui oraş de vis. "V-aţi mai intoarce?", i-am intrebat, realizănd imediat că in atmosfera "oraşului de aur" intrebarea insăşi poate trece ca deplasată. "De ce m-aş intoarce, ca să fac cafele?", vine răspunsul prompt al Mirelei. Aici ştiu că mă ocup cu ce am invăţat. Pentru mine, Romănia este ultima opţiune". "Deşi după ce am terminat facultatea am trăit un şoc cănd am realizat că nimeni nu dă doi bani pe mine, spune Mugur, eu m-aş intoarce. Părinţii mei, prietenii, amintirile mă vor lega intotdeauna de Romănia. M-aş intoarce imediat dacă aş vedea o schimbare la oameni, la lideri. Aş fi mulţumit şi dacă aş căştiga o mie de euro, care oricum e mult mai puţin decăt obţin acum ca ofiţer de marină, nu banii sunt principala problemă".
