Fiarele din Bronx

Aşa cum se spune că dacă nu ai văzut Colosseumul nu ai văzut Roma sau dacă nu ai trecut prin Prater nu te poţi lăuda că ai fost în Viena, tot aşa o escapadă în New York parcă nu e completă fără un drum în Bronx. Şi nu neapărat pentru "băieţii răi" a căror faimă înfierbântă adrenalina amatorilor de senzaţii tari, cât, în special, a "fiarelor" dinăuntrul, dar şi din afara gardului ce înconjoară grădina zoologică.

SUA, PĂMÂNT ROMÂNESC!
Aveam să mă conving de adevărul afirmaţiei de mai sus încă din primele momente când am pus piciorul pe pământ american, în lungul şi şerpuitorul traseu pe care îl parcurgi pentru a obţine permisul de intrare în ţara tuturor posibilităţilor. Oricâtă experienţă ai avea şi oricât de "bazat" ai fi pe actele şi pe răspunsurile pe care le prezinţi la ghişeu, este imposibil să nu simţi o strângere de inimă în faţa ofiţerului de la imigrări, a camerei de luat vederi care îţi înregistrează retina sau a aparatului prin care amprentele degetelor se transformă într-o fişă computerizată în arhiva Justiţiei americane. De aceea încerci pe ultima sută de metri să nimereşti ori la o femeie ofiţer, ori la un funcţionar pe care îl bănuieşti mai prietenos.

De data aceasta nu am avut norocul ăsta! Dus de "val" şi de indicaţiile personalului administrativ, am nimerit nu numai la ghişeul 13 (!), dar şi la cel mai "fioros" ofiţer din câţi erau în acel schimb. Înalt, solid, mustăcios, încrezător în sine, tipic american. După obişnuitul schimb de cuvinte referitoare la scopul şi durata vizitei, mă trezesc abordat în cel mai neaoş grai românesc "Sper să ai o şedere plăcută la noi!". Omul era, după cum s-a prezentat cu umor, "Romanian part time", fiind însurat de mai mulţi ani cu o moldoveancă din Bacău. Restul interviului l-am petrecut discutând despre Bucureşti, mămăliguţă cu brânză, sarmale şi mititei, abia la acest din urmă cuvânt redescoperindu(-şi) accentul americănesc. Următorul român, de data asta... "full time", aveam să îl întâlnesc după numai câteva minute la banda de bagaje manevrând cu dexteritate geamantanele, astfel că şoferul de taxi mi l-am ales în funcţie de autenticitatea turbanului pakistanez aşezat regulamentar pe creştet!

Pe cel de-al treilea român întâlnit întâmplator aveam să îl găsesc câteva ore mai târziu, în poarta Grădinii Zoologice Bronx. Îl cheamă David, este din Banatul Sârbesc şi lucrează de câţiva ani aici. Pare rupt complet de ţară, dar "i se pare" că a auzit de Jurnalul Naţional şi de Tucă. De aceea mă ajută să mă descurc în hăţişul pentru care plătesc o grămadă de bani pentru "Total Experience ticket", iar faptul că sunt ziarist nu îmi oferă nici o reducere. Doar posibilitatea de a filma şi fotografia nestingherit.

RIVER TREASURE
Aventura vizitării grădinii zoologice începe încă din mijlocul de transport ce te duce spre "una dintre comorile râului Bronx", aşa cum îi spun cu mândrie localnicii. În cazul meu, aventura a început încă de pe peronul metroului, căutând cu harta în mână trenul care mă poate duce în zona dorită. După cinci încercări nereuşite de a afla de la ceilalţi călători newyorkezi, mă las pe mâna unui turist asiatic, plin de aparatură foto/video ca pomul de Crăciun şi nu greşesc. Indicaţiile pe cât de scurte, pe atât de precise mă duc imediat la peronul dorit. Staţia pentru Zoo Bronx, precum şi câteva înaintea sa sunt supraterane, aşa că poţi admira, de la înălţime, cel mai controversat cartier al oraşului care nu doarme niciodată. Intrarea în atmosferă se petrece şi ea cu câteva staţii mai devreme, o dată cu apariţia piercingurilor, pantalonilor lăsaţi mult pe şolduri, lanţurilor groase cu medalioane uriaşe, ţintelor şi a şepcilor puse oricum, dar numai cu cozorocul în faţă nu! De aceea, deplasarea de la staţia de metrou (şi ea extrem de reprezentativă.... cu graffiti cât cuprinde, telefoane publice carbonizate şi grilaje sudate) se face de regulă în grup, probabil mai mult din cauza prejudecăţilor decât a pericolelor reale care te pot pândi pe parcursul celor aproximativ 400 m care te despart de Zoo.

PARADISUL ANIMALELOR
Deschisă 365 de zile pe an, Bronx Zoo este una dintre cele mai importante instituţii de profil din lume, cele peste 4.000 de animale găzduite într-un mediu cu adevărat natural atrăgând anual sute de mii de vizitatori. Pentru cine nu vrea să plătească biletul suplimentar pentru trenuleţele care leagă diversele secţiuni ale parcului situat pe malul râului Bronx, pentru monoraiul necesar "vizitei-instant" sau a trenului suspendat, parcurgerea cap-coadă a grădinii zoologice constituie un adevărat tur de forţă pentru care, adesea, o zi este insuficientă. Structurate pe continente şi pe animale înrudite, traseele te duc pe rând în lumea maimuţelor gălăgioase, a elefanţilor greoi, a focilor îndrăgostite, a crocodililor înspăimântători, a puilor de leu semănând încă a pisici de casă, a tigrilor pe care dacă ai noroc să iasă din pădure îi vezi, dacă nu, nu! Mai departe găseşti bizonii - emblema Americii -, păsări cât nu credeai că există, antilope şi căprioare păscând liniştite la câţiva metri şi un gard electrificat probabil distanţă de sălaşul leilor.

Şi pentru că ne aflăm în America, nu este colţ de unde să nu poţi cumpăra un hamburg, un covrig uriaş, o pizza sau un pahar cu suc.
Şi pentru că suntem în Bronx şi fiarele nu sunt numai înăuntrul grădinii zoologice, o dată cu lăsatul întunericului, parcul se goleşte brusc şi grupuri-grupuri străbat compact cele câteva sute de metri ce le despart de staţia de metrou şi proverbul "paza bună trece primejdia grea" pare dintr-o dată universal valabil...