Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu ma pricep cine stie ce la fotbal, cu toate ca atunci cand eram pusti am jucat in echipa Soimii Sibiului. Inca de atunci, la noi fotbalul se resimtea ca o lupta pe viata si pe moarte, o chestie de impatimire dusa la extrem. Chiar ieri a iesit bataie atat pe teren cat si in tribune, la meciul dintre CFR si U. Cluj. Studiind spaniolii care au venit sa vada finala Europa League la Bucuresti mi-am dat seama ca el poate fin gandit ca o afacere de tip "family", care i se poate adresa oricui.
Mergand in Centrul Vechi cand era inca lumina, m-a socat diversitatea suporterilor spanioli. Am vazut oameni cu aer de functionari de banca, femei bortoase, pensionari, ochelaristi, derbedei, baba tarandu-se in baston, fermier, copii. Nici unul nu era in "civil", fiecare purta un tricou, o tichie sau macar un fular cu insemnele clubului favorit. Grupuri de fani ai clubului din Bilbao se intersectau si se salutau cu madrileni de la Atletico. Cum culorile tricourilor celor doua grupari sunt aceleasi, alb-rosu, mi-a luat ceva timp sa ma dumiresc care de unde e. M-am gandit ce razboi civil ar fi iesit pe Selari sau Smardan ar fi interactionat galeria Stelei cu ce a Rapidului.
Baba si mingea
Mai intai, am vazut ca oamenii de afaceri romani sunt hrapareti si nu gandesc in perspectiva. O bere la pahar de plastic, pana ieri facea 4 lei. Pretul a crescut brusc la 7 cand au aparut spaniolii. Mi-a placut un reporter "istet" de la o televiziune, care voia sa-i faca neaparat pe unii spanioli sa zbiere sau sa se dea cu curul de pamant: "pliz, sing, dans, pliz". Nu-l baga nimeni in seama, chiar daca agita un fular al Atlectico Madrid.
Pe o terasa de langa Banca Nationala, am zarit o pereche el-ea, de vreo 80 de ani. Doamna avea si un baston langa scaun. Cum nu vad prea bine la distanta, am crezut initial ca are in brate un caine de talie mica. Din apropiere, am vazut ca era o minge de fotbal cu sigla clubului din Bilbao pe ea.
"Pisneli!"
Erau agasanti angajatii teraselor, care sareau pe oricine, indiferent de rasa, nationalitate sau sex cu zambete false si cateva cuvinte stalcite: "Holla! Para comer! Servezza! Pur favor, ma!"
Pana la urma, in toata viermuiala, am gasit si eu o masa libera, eram insetat. In timp ce turnam bere in mine, un spaniol cu aer de punker batran, la 55 de ani dar plin de tatuaje si belciuge, slabut, mi-a aruncat pe masa mai multe invitatii la masaj erotic facute ghemotoc. S-a sculat tarata in mine si am zbierat amenintator: "Ce pizda ma-tii crezi ca-i masa mea?! Cos de gunoi? Strange imediat!". Mi-am dat seama ca am facut o greseala strategica si am facut ciocul mic atunci cand s-a intrupat langa el un cetatean brunet, plin de muschi si cu o mutra "prietenoasa".
Dupa lasarea serii fiindca se mai pilisera fanii spanioli, din toate partile centrului vechi au inceput sa rasune si sa susure cantece-behaituri, unele dintre ele in spaniola, altele, ale celor din Bilbao, in limba basca. Dealtfel, unul dintre suporteri, chiar mi-a dat sa semnez o petitie pe care scrie "Si payz vasc!". Am scris pe foaie Traian Basescu-Bucuresti si cine stie, poate l-am transformat pe dl presedinte in separatist basc sau, mai rau, in membru al miscarii teroriste ETA.
Pe Lipscani, coltul dinspre BNR, se straseseram o suta si ceva de madrileni, care zbierau in cor "Atleti! Atleti!". Un maturator de strada, tare de urechi, m-a intrebat: "Unde joaca Pisneli asta pe care-l striga?".
Proxenet amator
Mai departe, pe Lipscani, am vazut o fata-sorcova care incerca sa agate un spaniol pilit, cu aer de om de afaceri mediu. Ii facea "fiki-fiki, cucu-cucu", doar sa priceapa omul ca i se ofera sansa sa se joace cu sunculitele ei de Bucuresti. Cum ma uitam distrat la scena, domnisoara m-a solicitat sa o ajut. Cum n-am mai fost pana acum proxenet, m-am aruncat "A priti garl, senior?...Cat vrei, fa?, 50?...Fifti iuros...Nu vrea, la Madrid cica e 30..." M-am plictisit si i-am lasat sa negocieze singuri. Se facuse tarziu si ametisem de la atata multime. M-am hotarat sa plec spre casa. Langa Pasajul Villacrosse o domnisoara in tricou alb-rosu vomita langa un stalp, in timp ce alta o tinea de cap si zbiera in acelasi timp "Atleti!"
Pe drum, m-am gandit ca m-am intalnit cu o massa de oameni, majoritatea simpatici si pasnici, pusi doar pe distractii benigne, pe care ar fi bine sa-i avem pe aici si cu alte ocazii, nu doar pentru o finala Europa League. Totul ar fi sa stim sa-i atragem.
