x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Frăţia întru suferinţă. Românii se poartă omeneşte unii cu alţii doar când ajung pe un pat de spital

5
Autor: Cristinel C. Popa 08 Apr 2013 - 09:21
Frăţia întru suferinţă. Românii se poartă omeneşte unii cu alţii doar când ajung pe un pat de spital
Vezi galeria foto


Durerea fizică şi patimile atrase de boli dau naştere la prietenii mai trainice decât în viaţa obişnuită.

Dimineaţa la 6.00, o forfotă neobişnuită cuprinde curtea largă a Spitalului Sf. Spiridon din Iaşi. Medici stagiari, tineri studenţi, bolnavi conduşi de rude către clinicile aglomerate. Maşini ce parchează în spaţiul din spatele bisericii, în ograda largă a marii unităţii spitaliceşti universitare. Întârziaţi care-şi termină ţigările pe bancă, băutori de cafea somnoroşi. O lume aparte, cu hainele impregnate de mirosul specific, steril, de spital. Bolnavii cu afecţiuni cardio-vasculare trebuie  să urce musai la etaj pentru a ajunge la clinica de specialitate. Scările lucioase şi vechi conduc paşii micşoraţi de suferinţă către nivelul tămăduitor. La intrare te aşteaptă o domnişoară drăguţă şi tare serviabilă. Îl anunţăm pe domnul profesor. “Va veni imediat cineva să vă primească”. Mâini întinse, pline de politeţe, de peste tot. Bolnavii se amestecă cu “civilii”, într-un tot unitar, ca-ntr-o societate ideală. “Poftiţi”. “Vă rog”. “Ajutăţi-mă… Cum să nu”. O scenă parcă ireală, cu totul diferită de cea de dincolo de zidurile spitalului. Acolo unde şoferii şi portarii te îmbrâncesc, ţiganii te scuipă şi ţăranii te împing, cerşetorii sunt agresivi, iar claxoanele te aduc în pragul unei crize de isterie. O lume total diferită.

Femeia ce poartă pelerina verde de vizitator plânge mocnit.…Nu îi cunoaşte pe oamenii în pijamale de pe hol, însă simte nevoia să intre în vorbă. Se duce la ei şi cu lacrimi în ochi repetă neîncetat: “a murit mama! Vai, ce mă fac, aseară am adus-o la salon şi trăia, azi dimineaţă a mers cu ea la investigaţii şi a murit. Ce mă fac, oameni buni! A murit mama, care trebuia să moară acasă. Aşa mi-a tot spus în ultimii ani”. Gâtul i se încordează, spatele îi tremură şi lacrimile pocnesc pe cimentul rece ca un cadavru. Din tablouri, chipul venerabilului profesor Constantin Negoiţă (1923-1993) e la fel de mohorât. “Aşa i-a fost să fie!”, încearcă să o consoleze un bolnav în timp ce-şi verifică pulsul. “Două stenturi şi un preinfarct am şi eu, dar încă mai trăiesc”. Paloarea feţei e cenuşiu-roşiatică. “Lasă, mata să fii sănătoasă!”, insistă el. Lângă el un alt pacient, fost şofer de cursă lungă, se uită după fustele asistentelor. “Gata, s-a terminat cu mine, din toate punctele de vedere. Nu mai pot nimic”. Şi el are probleme cu tensiunea şi circulaţia sângelui. Femeia venită de la ţară după maică-sa acum moartă tremură şi repetă. “Doar aseară trăia, iar acum nu mai suflă! Şi vroia atât de mult să moară la ea acasă, să aibă timp să se împărtăşească”, spune ea. “Aşa i-a fost dat”, o consolează străinii de pe hol, unul dintre ei o ia chiar în braţe. Lacrimile ce curg şiroaie îi udă bărbatului pijamaua. Sora femeii aşteaptă la capătul holului. Ea încă nu a aflat că mama lor a murit. “Dacă nu sunteţi în stare, o anunţăm noi pe sora dvs!”. “Vai, ce mă fac, n-o să mă ierte mama că a murit la spital şi nu acasă!”, repetă ea dezorientată de vestea la care nu se aştepta. “Vine o zi când toţi facem pasul acesta”, încearcă să o consoleze un alt pacient.

Apropiere la necaz între oameni necunoscuţi din diferite regiuni ale României

Drumul până la morgă e la fel de cenuşiu pentru toţi cei care îşi găsesc sfârşitul la spital. Bătrâna ce a provocat plânsetul spontan al femeii de pe hol trebuie luată cu un sicriu şi transportantă la Tg. Frumos, de unde a venit. Cardiacă de 80 de ani, fusese adusă de cele două fete să-şi mai peticească un pic sănătatea.

Pe acelaşi hol, alţii oameni, în aceaşi zi, plângeau un alt bolnav. Un tânăr venit tocmai din Dolj, care a murit la salonul opt. Aceeaşi solidaritate în ce priveşte boala îi apropie pe oameni total necunoscuţi din diferite regiuni ale ţării. Cu toţii sunt fraţi întru suferinţă. Se strâng în braţe, se oferă să se ajute unii pe alţii, fără să dorească nimeni niciun avantaj. Rudele decedatului cu oamenii spitalului, cu pacienţii încă în viaţă. Cu vechii şi noii pacienţi parcă se cunosc de când lumea. Prin geamul întredeschis se aud înjurăturile celor de afară.

Fraţi de sânge şi de inimă acolo unde secundele valorează ani şi minutele cântăresc decenii

Însă această solidaritate creşte şi mai mult în salonul de terapie intensivă, acolo unde secundele valorează ani şi minutele cântăresc decenii. Aici viaţa şi moartea se plimbă la braţ, printre paturi. Aici oamenii parcă sunt nişte roboţi, pentru că trăiesc doar cuplaţi la tot felul de aparate de monitorizare. Cu canule la mâini, ace şi fire ieşind din nas sau din braţe. Aici graniţa dintre viaţă şi moarte e practic imperceptibilă.

Şi de aici se simte pe hol aceeaşi forfotă întru solidaritate. În fiecare salon e o cuminţenie şi o curăţenie sufletească şi fizică exemplară. O frăţietate care ajunge până în cele mai intime detalii fizice şi morale. “N-am lingură. Uite, ia lingura asta…N-am cablu de telefon mobil, uite ia-l pe al meu, gratis, doar tu rămâi la spital...N-am farfurie, uite, ia-o pe a mea…N-am cană. Ţi-o dăruiesc pe a nevesti-mii… Mi-e foame. Ia de la mine…Mi-e sete. Poftim, ia sticla toată…Am nevoie de bani. Uite, ia zece lei. Zi bogdaproste şi atât… Mi s-a descărcat telefonul. Ia şi vorbeşte cu al meu cât vrei…Mi-am uitat pixul, serveşte două din trei…N-am o bucată de hârtie. Îţi dau un caiet…  Am uitat să-mi iau o carte de citit. Poftim la alegere, două din trei…Am uitat hârtia igienică acasă. Pune-ţi în dulap două suluri de la mine...Sunt trist. Ridică ochii şi priveşte cerul! Plâng. Mă mângâie cineva pe spate. Şi asta fără ca omul să mă cunoască de undeva… Sunt disperat, nu am nicio şansă să mă vindec… Nu se poate…. Mai am câteva zile de trăit. Dar vai ce zile frumoase şi cât de multe vei avea de aici”. Vă mărtusisesc că  aceste dialoguri sunt reale, nu există niciun cuvânt adăugat. Ele s-au purtat între oameni care nu se cunoşteau pe durata celor câteva zile cât am venit la Spitalul “Sf. Spiridon”.

“România din spital” e de zece ori mai bună decât cea a oamenilor sănătoşi, cea dinafara suferinţei


Cu mâna pe inimă vă spun că “România din spital” este, într-un fel, o Românie ideală. Cu mult diferită faţă de cea nesolidară, rea cu intenţie, în mod gratuit, plină de “sămoarăcapravecinului”. O Românie a răutăţii şi a invidiei, a lipsei de respect, a lăcomiei, a grabei, a furtului şi a indiferenţei. România cea de toate zilele, cea care n-o vedem încă de pe un pat de spital. Dincolo de stetoscopul medicului, bucuria e cu adevărat sinceră. Atunci când analizele sunt bune, când investigaţia medicală nu aduce veşti proste, dar chiar şi atunci. Când tratamentul, când medicul şi vecinul de pat ţi-s la fel de frate ca cel de acasă. “Bravo, ai şanse de vindecare, realmente mă bucur”, se complimentează sincer bolnavii.

Pe holuri, în saloane, oamenii străini vorbesc unii cu alţii. La sala de mese, la baie, în saloane îşi oferă unul altuia câte o porţie de omenie şi sinceritate. O politeţe aparte, cum nu găseşti “afară”. M-am întrebat de unde ar izvorî toate acestea. O omenie pe care “dincolo”, între fiinţele sănătoase încă, nu o găseşti, o solidaritate în suferinţă. O frăţie a calvarului, o tovărăşie a bolii, o caramaderie a afecţiunilor, o alintare a suspinelor. O vecinătate a morţii care te face mai bun şi mai puternic? De ce doar acum? De aceea, poate, aici până şi despărţirile sunt mai dureroase. Oamenii care trăiesc pat lângă pat, sub acelaşi acoperiş zece zile, una sau două săptămâni se despart cu ochii în lacrimi, pentru ca să nu se mai întâlnească niciodată. Şi când te gândeşti că ar trebuie să fie fericiţi că au scăpat vii din ghearele morţii! Au învins în lupta cu boala. Cu toate acestea, la ceas de prânz, la ora externărilor, e o tristeţe iremediabilă. Oamenii se despart ca dintr-o tabără, ca din armată, la rău şi la mai bine au dus mai departe viaţa, cu hrană proastă sau bună, cu lipsuri sau cu tot ce le trebuie, cu doctori excepţionali sau cu veşti triste. Să pleci sănătos acasă de la spital e ca şi cum te-ai despărţi pe un peron de gară de toate rudele deodată. Şi urci într-un tren. E trenul vieţii sau al morţii. Cine ştie, doar Dumnezeu ştie cu siguranţă. Oare de ce n-am putea să fim şi în viaţa de zi  cu zi un pic mai umani, mai buni, mai solidari? Măcar în Postul Paştelui, câteva săptămâni, dacă în rest nu suntem în stare. Doamne, iartă-ne!

Citeşte mai multe despre:   romani ,   pat de spital,   durere fizica,   boala,   prietenie

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Cancerul de tiroidă este vindecabil, dacă se intervine devreme

Cancerul de tiroidă este vindecabil, dacă se intervine devreme
Dacă întrebi zece oameni pe stradă ce ştiu despre glande, toţi se referă doar la tiroidă şi relatează o mulţime de legende care umblă despre această glandă, unele adevărate, altele eronate. Oricum, tiroida...

DNA își actualizează, pentru un sfert de milion de euro, sistemele informatice de filaj și interceptare

DNA își actualizează, pentru un sfert de milion de euro, sistemele informatice de filaj și interceptare
Galerie Foto Direcția Națională Anticorupție a atribuit, la sfârșitul lunii iunie, în plină stare de alertă, mai multe loturi dintr-un contract care vizează achiziția de servicii de actualizare informatică a softurilor...

CCR: Guvernul Orban a încălcat Constituția și principiile statului de drept

CCR: Guvernul Orban a încălcat Constituția și principiile statului de drept
Galerie Foto O nouă motivare devastatoare a Curții Constituționale la adresa Executivului condus de Ludovic Orban stabilește că Guvernul a încălcat normele statului de drept și a încercat să introducă o pârghie...

Parchetul General: Nu se știe unde s-a infectat Vergil Chițac. Dar sigur nu la Bruxelles. Candidatul PNL la Primăria Constanța a scăpat de dosarul penal

Parchetul General: Nu se știe unde s-a infectat Vergil Chițac. Dar sigur nu la Bruxelles. Candidatul PNL la Primăria Constanța a scăpat de dosarul penal
Galerie Foto Senatorul liberal Vergil Chițac, infectat, în luna martie, cu noul coronavirus, din cauza căruia Parlamentul a intrat în carantină, iar proaspătul reînvestit, la acel moment, prim-ministru Ludovic Orban s-a...

Moștenitorii lui Decebal Remeș, așteptați de instanță să intervină în procesul împotriva lui Băsescu

Moștenitorii lui Decebal Remeș, așteptați de instanță să intervină în procesul împotriva lui Băsescu
Fostul președinte Traian Băsescu riscă să nu scape de procesul cu fostul ministru al Agriculturii Decebal Traian Remeș, chiar și după decesul acestuia din urmă. Tribunalul București a decis, la sfârșitul...

Schimbarea balanţei hormonale poate afecta vertebrele

Schimbarea balanţei hormonale poate afecta vertebrele
Cum copiii sunt iubiţi ca ochii din cap de către părinţi, este firesc ca aceştia să se îngrijoreze la orice detaliu în creşterea lor, mai ales în lucrurile observabile la coloana vertebrală, la picioare, la me...

În timp ce încalcă Referendumul pe Justiție, premierul Orban îndeamnă cetățenii să nu respecte deciziile CCR

În timp ce încalcă Referendumul pe Justiție, premierul Orban îndeamnă cetățenii să nu respecte deciziile CCR
Galerie Foto Apropierea alegerilor, după o perioadă de criză sanitară prelungită, ridică, și în 2020, o chestiune referitoare la Justiție. Atacurile, din ultima vreme, venite dinspre Palatul Victoria, către mai multe...

Explicațiile specialistului: de ce Marea Neagră nu e murdară

Explicațiile specialistului: de ce Marea Neagră nu e murdară
Galerie Foto Atrași de imaginile cu apele cristaline ale Mediteranei sau ale altor mări, din zone turistice foarte populare, mulți români sunt convinși că litoralul românesc este de mâna a doua, pentru că apa e mai mereu...

Povești nemuritoare cu măști de protecție pentru persoanele defavorizate, în nouă pași

Povești nemuritoare cu măști de protecție pentru persoanele defavorizate, în nouă pași
Galerie Foto Impusă ca o obligație trasată de la cel mai înalt nivel, purtarea măștilor de protecție pe perioada stării de alertă este în vigoare încă de la mijlocul lunii mai, odată cu expirarea stării de urgență. La...

Despre lipsa autopsiilor, așa-zisele laboratoare ale DSP și alte Bâlbe în vreme de pandemie

Despre lipsa autopsiilor, așa-zisele laboratoare ale DSP și alte Bâlbe în vreme de pandemie
Interviu cu Dr. Ligia Barbarii, medic primar de medicină legală, șef al Laboratorului de Genetică din cadrul Institutului Național de Medicină Legală „Mina Minovici” din București.   - În cazul...

Armata suferă prima pierdere: restaurantul CCA, răpus de Covid

Armata suferă prima pierdere: restaurantul CCA, răpus de Covid
Galerie Foto Chiar în timp ce pregătea amânarea măsurilor de relaxare, care trebuiau implementate cu data de 1 iulie, Cabinetul Orban a decis desființarea Unității de Prestări Servicii și Alimentație a Ministerului...

Ludovic Orban, acuzat de trei asociații de judecători de presiuni asupra Justiției

Ludovic Orban, acuzat de trei asociații de judecători de presiuni asupra Justiției
Galerie Foto Pentru a doua oară, în mai puțin de o lună și jumătate, trei asociații ale judecătorilor din România critică modul în care Guvernul condus de Ludovic Orban, dar și afirmațiile premierului se raportează la...

Dragoș Frumosu: România poate hrăni 80 de milioane de oameni

Dragoș Frumosu: România poate hrăni 80 de milioane de oameni
Dragoș Frumosu, liderul Federației Sindicatelor din Industria Alimentară, a Băuturilor, Tutunului și Ramuri Conexe „SINDALIMENTA”, luptă de două decenii pentru industria alimentară și pentru cei peste...

Emil Lungeanu, autorul romanului ”Jocul”, care apare cu Jurnalul: „Scriitorul îşi câştigă existenţa într-un singur fel: prin posteritate” 

Emil Lungeanu, autorul romanului ”Jocul”, care apare cu Jurnalul: „Scriitorul îşi câştigă existenţa într-un singur fel: prin posteritate” 
Galerie Foto Emil Lungeanu - romancier, eseist, poet, autor de piese de teatru, critic la revista Uniunii Scriitorilor. Conform referințelor, este cel mai versatil scriitor român, manifestându-se în toate genurile și speciile...

După orice extracţie, nu trebuie să rămână loc gol

După orice extracţie, nu trebuie să rămână loc gol
Unii trec sănătatea danturii în categoria a doua, până când o durere de dinţi îi scoate din ţâţâni. Dantura este un organ de o importanţă deosebită, amânarea vizitei la medicul stomatolog duce la...
Serviciul de email marketing furnizat de