x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Reportaje Goana după Alaska (17)

Goana după Alaska (17)

de Cornel Tabacaru    |    14 Ian 2011   •   02:06
Goana după Alaska (17)
Sursa foto: Alina Tăbăcaru/

Tânăr, tânăr în Juneau, dar vreau şi copilărie! Ştiu că vreau cam mul­te, Alaska te face de fapt să vrei multe, precum un copil care nu se mai satură de pomul de Crăciun. Şi acum mi s-a năzărit că îl vreau pe Fram, ursul copilăriei mele!

În Alaska, atracţiile nu se opresc niciodată! Alaska adăposteşte 136 de parcuri, dintre care 15 naţionale, toate surse importante de venit pentru economia ţării: peste un milion de vizitatori ajung aici în fiecare an. Cea mai cunoscută zonă turistică este Prince William Sound, locul unde gheţarii dau naştere unor iceberguri care pot fi şi de mărimea unei case. Este şi locul cel mai aglomerat din Alaska, mai ales vara, când vasele de croazieră împânzesc coasta. Ţinutul alb beneficiază de o organizare ecoturistică de excepţie, de exemplu există presărate peste tot în Indian Valley centre de închiriat biciclete pentru a putea urmări într-o manieră originală balenele Beluga. Pe care le-am pierdut din cauza hoinărelii prin Juneau. Cum am pierdut şi „o şedinţă” de rafting pe Râul Alsek, înconjurat de turnuri de gheţari... Alaska oferă posibilitatea practicării mai multor tipuri de turism, însă cel mai reprezentativ pentru această regiune este „turismul de aventură” şi în arii protejate. Însă din cauza izolării, a vremii instabile, a urşilor şi a altor neajunsuri caracteristice, sunt recomandate excursiile cu ghid.

Există o zonă mai puţin „asediată” de turişti, respectiv Insula Fox – preferata localnicilor. Dincolo de Insula Fox se află Parcul Naţional Katmai – locul cu cea mai mare populaţie de urşi grizzly. „Uraaaa, Alinaaaaa, în sfârşit o să-l văd pe Fram!” Strigătul meu o face pe Alina să îmi arate semnul acela cu degetul „înşurubat” la cap, nu înainte de a mă dăscăli: „Nu fi copil! Pentru aceasta va trebui să plăteşti zborul cu un avion mic...”. „Bine, o să fac asta, dar o să văd urşi?!?” „Da, Cornele, da, o să vezi urşi”, îmi spune Alina pe un ton serios. „Şi încă în habitatul lor natural.”

Cum, necum, ajungem la Katmai. Cunoscut pentru „Valea celor 10.000 de fumuri”. Vulcani  activi (14), animale sălbatice pe cale de dispariţie, mii de specii de păsări, toate tipurile de somoni, şi... şi... cea mai mare populaţie de urşi bruni protejată vreodată de o rezervaţie! Desigur, aceşti urşi nu sunt nici pe departe Fram, dar măcar îmi liniştesc dorul după ursul copilăriei mele. Îi văd cum se hârjonesc prin apă, cum pescuiesc somoni, şi nu îmi vine a crede.

Nu scap de ironiile Alinei: „Şi când mă gândesc că marelui tău urs de pluş de acasă îi este dor de tine...”. Eu nu pot fi atent la ea, deoarece îmi aduc aminte ce scria Robert Marshall, explorator din anii ’30: „Părea că timpul se întorsese în urmă cu un milion de ani şi noi ajunseserăm în timpuri imemoriale”. (Va urma) 

×
Subiecte în articol: exotic jurnalul de duminică