Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În Parcul Național Semenic-Cheile Carașului se află cea mai mare și mai veche pădure seculară din Europa, cu arbori de peste 300 de ani, și până în urmă cu 10 ani nu se mai tăiase un pom de mai bine de un secol. Din păcate, în ultimul deceniu a început să se dea iama și în această rezervație naturală, și nu este vorba că s-ar fi tăiat unul-doi arbori, ci s-a făcut prăpăd. Dezastrul se vede la orizont și, dacă nu se iau măsuri, acest loc unic poate dispărea de pe harta Europei.
Până în anul 2010, Parcul Național Semenic-Cheile Carașului a „trăit” bine. Nu a prezentat un interes pentru cei care defrișau pădurile. „Mafia pădurilor” avea preocupări în zona Moldovei, unde accesul era mai facil, iar autoritățile închideau ochii. În Semenic era mai complicat, drumurile fiind proaste, de cele mai multe ori impracticabile. Până în 2010. Atunci, la Romsilva au început să vină idei legate de Semenic. Probabil se defrișase totul pe Valea Trotușului, județul Bacău, și s-a vrut „o nouă provocare”.
Ținta: Semenicul
Localnicii dau vina pe Sorin Frunzăverde, fost președinte al Consiliului Județean Caraș-Severin, „Primul Secretar”, cum i se spunea. „A fost perioada de glorie a lui Băsescu și a PDL-ului. Bănuiesc că doreau să se înfrupte și ei din resursa asta naturală. Au pus directori noi la Romsilva Caraș care s-au făcut preș în fața lor”, spune un localnic.
Ei bine, în doi ani a fost rasă pădurea de pe Valea Topliței. Peste 60 de hectare de pădure de fag și frasin, veche de peste 140 de ani, au dispărut în camioane ce au luat drumul exportului de cherestea. Mai grav este că ecosistemul a fost grav afectat, Râul Toplița, care până acum 10-15 ani era limpede, acum este tulbure, poluat, un noroi curgător. Au dispărut păstrăvii și lostrița, mândriile locale. A dispărut și priveliștea, s-au împuținat și turiștii.
Mai mult, zona defrișată era habitatul unor specii de animale care sute de ani nu au fost deranjate de nimeni și nici ele nu au deranjat oamenii: pisica sălbatică, râsul, lupul, gaița sau viezurele. „Acum au apărut vulpile și nu este bine. Vulpea este agresivă, coboară în sate, este purtătoare de boli grave. Îți intră în bătătură, îți umbă prin gunoaie, fură găini...”, ne-a spus un localnic din Carasova, județul Caraș-Severin.
S-au depus zeci de memorii atât la Ocolul Silvic Reșița, și la Direcția Silvică Caraș, și la Romsilva, și la Poliție. Răspunsul este sec: „Nu au fost descoperite tăieri ilegale sau alte abateri de la legislația în vigoare”. Mai mult, Romsilva susține că au avut loc „intervenții silvice care au fost desfășurate în etape”.
„Nu a fost defrișare, ci regenerare și reîmpădurire”
Inspectorii Gărzii Forestiere Timișoara au constatat că suprafața de peste 60 de hectare de pădure, care a fost defrișată, „este regenerată în proporție de peste 70%, fiind executate împăduriri în completarea regenerărilor naturale, iar regenerările au fost controlate anual”. Aici este o fractură logică. Regenerarea sau întinerirea unei păduri se face pe suprafețe mici, pe când pe Valea Topliței a fost ras, la propriu, un versant întreg. O pădure cu o vechime de peste 150 de ani nu se poate „regenera” într-un an de zile, așa cum se spune în rapoarte de mediu.
Cum se îngrijește Romsilva de ecosistemul locului și de împăduriri în „intervențiile silvice”? Ne spune un localnic: „După fiecare ploaie se adună sute de kilograme de gunoaie de pe versanți, de la lucrările de sus. Butoaie și bidoane cu ulei ars, de benzină sau de motorină, de la TAF-urile muncitorilor, cauciucuri uzate, sute de sticle de plastic sau de sticlă, pungi și alte mizerii, aduse de ape, care toate ajung în râul Caraș. Nu exista așa ceva până acum 10-15 ani!”.
Partea mai proastă este că pe lângă cele peste 60 de hectare deja defrișate, Romsilva a mai pus ochii pe încă 12 hectare de pădure virgină. Tot „intervenție silvică”. Și se muncește din greu la asta.
Insecte și microorganisme unice în lume
Încă protejată este pădurea seculară de pe platoul Semenicului, Semenic-Cheile Carașului. Este, încă, rezervație naturală, este încă arie protejată. Și asta se datorează mult cercetătorilor de la mai multe universități din lume, care vin în grupuri de studiu și care sunt impresionați că a mai rămas un loc neatins de atâta vreme, la doar câțiva kilometri de dezastrul de pe Valea Topliței. Cândva erau același codru.
Zona încă protejată se află în partea nordică a Rezervației Naturale Semenic și este pădurea cea mai veche, în care, teoretic, nu s-a mai tăiat un arbore de aproape 300 de ani. Aici sunt și pomi bătrâni, dar și trunchiuri aflate în putrefacție de sute de ani. Ei bine, în aceste trunchiuri trăiesc specii de insecte și microorganisme unice în lume. „Vin an de an cercetători și studenți de la mai multe universități din Germania pentru a le studia. Stau cu săptămânile. Ele trăiesc doar în aceste trunchiuri vechi, în lemn prăbușit sau lovit de trăsnet cu zeci sau sute de ani în urmă”, ne-a spus Valentin Balaban, șeful Salvamontului Caraș-Severin.
Dumbrava minunată, la doi pași de pârtiile de schi
Accesul în Pădurea Seculară Semenic-Cheile Carașului se face cel mai ușor de pe platoul Semenic, la circa 30 de minute distanță de zona schiabilă. Apoi, urmează drumul prin perdeaua naturală alcătuită din pădure tânără, formată din arbori cu vârste de la 1-3 ani la alții de zeci de ani, creată în mod natural de însăși pădurea, cu o lățime de la 200 la 600 de metri. O barieră naturală. După această zonă-tampon se ajunge în partea seculară a pădurii, care și ea are zone de alternanță vechi-nou, însă ce e cel mai important este că a rămas deocamdată neatinsă. Mă rog, ca să fim mai preciși, aproape neatinsă, însă nu putem vorbi de ceva la scară largă, de defrișare. Nu, această zonă este, cu mici excepții, încă nelovită de drujbe și topoare. Rangerii păzesc zona și în rarele cazuri în care se mai taie ilegal câte un arbore se aplică amenzi mari. În rest, pădurea este lăsată să-și urmeze ciclul în pace, să crească, să se usuce și să putrezească singură, fără intervenția omului.
Peisajul este feeric, și tocmai această alternanță pe care și-o creează natura singură, cu tot ecosistemul aferent, este minunea acestei zone, unică în Europa.
Plimbarea prin pădure îți amintește de poveștile copilăriei, de „Dumbrava minunată” a lui Mihail Sadoveanu. Poteca este bine „trasată” printre tufe de ferigi de pădure pentru a nu deranja nimic din ce-și face singură pădurea. Traseul scurt durează circa două ore, însă este unul extrem de frumos, deloc greu, o plimbare la pas, fără urcușuri sau pante dificile.
Din când în când se pot auzi tropăituri de cerbi sau căprioare, iar rangerii spun că mai pot apărea și mistreți. Dar... mai rar, pentru că arealul lor a fost mult restrâns de defrișările de pe Valea Topliței, dar și din cauza zgomotului pe care îl fac cei cu „intervențiile silvice”, care „împăduresc” și „controlează regenerarea pădurii” tăind zeci de hectare de pădure.
Uneori mai întâlnești și localnici, pentru că drumul prin pădurea seculară este unul tradițional peste munte, din satele Mehadica, Luncavița, Pârlova sau Lăpușnicel către Văliug și Reșița. Fie că sunt la cules de ciuperci, fie că sunt în trecere, este remarcabilă grija cu care merg prin pădure. „Nici măcar o crenguță nu rupem, nici măcar din greșeală, necum un copac, fie el tânăr sau bătrân. Este suficient cât taie Ocolul Silvic. În loc să protejeze pădurea, ei o taie. Pe vremuri, pe aici vedeam cocoși de munte, bufnițe... sute, domnule, sute. Acum abia dacă mai vezi o căprioară. Păi când era perioada împerecherii la cerbi, se auzeau buhăiturile lor pe toată valea asta, până jos la Anina. Acum... nimic nu se mai aude”, ne spune un localnic din Pârlova, venit la cules de gălbiori și hribi.
Romsilva defrișează „conform legii”
Drama de pe Valea Topliței este acoperită cu hârtii. „Trebuia făcută o împrospătare a pădurii”, însă efectele defrișării au lăsat deja urme: poluare, dispariția peștilor, dispariția unor specii de animale, și este doar începutul. Din păcate, Romsilva este mai preocupată de imaginea instituției și de drepturi la replică cu organizațiile ecologiste care trag semnale de alarmă vizavi de ecosistemul zonei, decât de dereglarea ordinii naturale.
