Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Te priveste serios, cu ochii ei albastri-gri, pana ce simte ca ti-a prins inima in mreje. Dupa care, iti zambeste larg si isi intinde manutele catre tine, de parca ar vrea sa iti spuna cat de mult si-ar dori sa o tii in brate. Sa o iubesti. Are 6 luni. I se spune Fata. Fata Bica, dupa numele mamei, care dupa ce a nascut-o, s-a facut nevazuta. Nu are prenume. Iar in acte, nici macar nu exista. Este doar un suflet rostogolit pe un patut de spital, fericit la fiecare vorba si gest de afectiune al vreunului care se intampla sa treaca prin salonul din spitalul Emilia Irza. E rumena in obraji, cuminte si mereu zambitoare. S-a imbolnavit de rujeola. Si asta, se pare, a fost sansa ca minunea cu chip de papusa sa capete glas prin vocea Malinei Iordache. O tanara de doar 28 de ani, 'fara prieten, fara o casa a mea', dupa cum spune ea, trista la neputinta pe care o incearca: aceea de a o lua acasa pentru totdeauna. Dar cu un suflet poleit in aur, care a deschis pentru Fata mintile, sperantele si bratele a mii de oameni, dornici sa o aiba in casa lor pe cea mica, sa-i dea nume si sa o faca pe veci copila lor.
Responsabilitatea pasata de la unul la altul
Povestea celei mici postata de Malina pe Facebook, o fotografie in care doi ochi ca niste cristale iti sfredelesc inima si a fost suficient. 15.000 de femei si de barbati dornici sa auda din gura unui copil 'mama si tata' au devenit pentru cateva zile parintii ei. I-au adus lapte, imbracaminte, jucarii, au sunat incontinuu la spital pentru a se interesa daca copila este adoptabila. Au primit insa acelasi raspuns: 'Protectia Copilului sector 2 se ocupa'. Impropriu spus, daca stam si ne gandim ca un copil, la varsta ei, abandonat, ar fi trebuit sa fie deja in grija unui asistent maternal, sa aiba un certificat de nastere, sa aiba sansa la o familie iubitoare. Asistenta sociala din spitalul Emilia Irza spune ca a facut demersurile necesare, ca a instiintat Protectia Copilului, dar ca 'sistemul este defect, nu toti isi fac treaba cum trebuie' si ne trimite in acelasi punct de unde am plecat: Protectia Copilului. Si cum era de asteptat, pisica moarta este aruncata mereu, dintr-o curte in alta: 'noi nu am fost informati, nu am primit nici o adresa de la spitalul Irza. Eu nu stiu de acest caz. Urgent, trebuie sa se ia masuri, urgent, sa mearga cineva la spital, si sa se faca formele ca fata sa intre in grija unui asistent maternal' striga primarul Ontanu, in telefon, de parca, dintr-o data ar fi descoperit ca are puterea sa schimbe lucrurile. Si nervozitatea ii creste cand aude ca asemenea Fetei, in spital ar mai fi inca 14, daca nu mai multi copii, la fel de singuri si de abandonati. La celalalt capat al telefonului primarului se afla Isabela Hurjui, director general Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului sector 2, cea care ar fi trebuit, chiar si numai pentru putin timp, sa devina ingerul pazitor al bebelusilor parasiti.
Timp de 10 zile, cat Malina a stat internata in acelasi salon de la spitalul Victor Babes cu cea mica, copila a fost spalata zi de zi, laptele i-a fost cald, iar hainutele pe marimea ei, si 'nu lungi si nepotrivite pentru vremea asta rece. Am stat cu gura pe asistente sa nu o uite acolo, uda si flamanda. Desi personalul medical nu ne lasa sa o luam in brate sau sa ii dam un biscuite, ca nu cumva sa se obisnuiasca cu binele, noi nu ne-am putut abtine. Este un dar de la Dumnezeu. Nu se poate ca un copil de 6 luni nici macar sa nu aiba un nume, sa nu fie botezata. Daca nu intervenim, scrie vinovati si pe noi, caci atunci cand treci pe langa o situatie in care este nevoie de tine, ajutorul tau devine obligatie morala, iar lipsa lui o crima', spune Malina si mangaie duios copila ce se ghemuieste in bratele ei, de parca ar fi fost impreuna dintotdeauna.
Cu musca pe caciula, directoarea schimba tactica
15.000 de perechi de brate ar da orice sa o poata cuprinde pe fetita. Din pacate, cele care au contat, mama si apoi Protectia Copilului s-au facut ca cea mica nu exista. 'Am asteptat sa o gasim pe mama', baiguie Isabela Hurjui, cand intrebam de ce un copil perfect sanatos sta de jumatate de an in spital. 'Mama a parasit-o de la nastere in spitalul Sf. Pantelimon. Copilul a fost transferat la 'Emilia Irza'. Politia a cautat-o pe femeie, a aflat ca lucreaza la spitalul Obregia, dar nu a fost de gasit, nici acasa, nici la serviciu. Pana nu aveam raspuns de la toate inspectoratele de politie din tara cu privire la mama, nu putem sa facem nimic', spune directoarea. Imediat insa, ia pozitia de drepti in fata sefului ei, primarul Ontanu, care recunoaste ca 'asa ceva e inadmisibil, s-au strecurat niste inadvertente, dar promitem ca se rezolva. Nu stiu de ce copii sanatosi sunt tinuti in spital, trebuie sa existe pe undeva un interes, ca sa aiba paturile ocupate, nu stiu…'. La auzul vorbelor edilului, si directoarea isi ia angajamentul ca situatia se va remedia si ca 'maine voi trimite sa se ia copilul de la spital, daca starea de sanatate ii permite, si o sa gasim pentru ea un asistent maternal, ca sa poata primi si certificat de nastere'. Mustruluita de edil si constienta ca musca-i pe caciula sa, directoarea isi schimba optica si, dintr-o data, are o revelatie: 'a trecut destul de mult timp, putem incepe procedurile pentru ca fata sa poata fi adoptata. Noi am asteptat ca mama sa vina sa ia copila, asa acum a zis in august, la o luna de la nastere, cand ne-a dat o declaratie cum ca vrea sa o ia acasa, dar sa o pasuim putin pana isi gaseste o locuinta', spune directoarea, intr-o incercare jalnica de a-si scuza dezinteresul si lipsa de grija pentru niste copii nevinovati, lasati sa zaca luni de zile intr-un spital, in grija poate, a unei singure asistente pe tot etajul. In vreme ce, oameni cu sufletul tremurand de emotie numai la gandul ca ar putea deveni parinti sunt purtati de la Ana la Caiafa, strabat drumuri cu duiumul, la capatul carora primesc doar refuzuri, intocmesc zeci de hartoage pe care la final, ajunge sa se puna aceeasi si aceeasi pecete: 'ne pare rau, mai trebuie sa asteptati!' Pentru Fata s-a gasit o solutie, asistentii maternali o vor lua in grija lor, insa cati copii s-or mai afla in spitale, nestiuti si negabati in seama de cineva, parasiti de mama, ignorati de autoritati?
