Încălziţi cu ţuică şi fasole de ziua lor

Miercuri, 1 Decembrie. Ora 10:00 dimineaţa. La Arcul de Triumf, acolo unde s-a desfăşurat ca în fiecare an parada militară, oamenii încep să se strângă. E drept că, oricât de tare ar urla patriotismul în tine, parcă îţi cam îngheaţă prin vene sângele de român – de la mic la mare – pe o aşa vreme.

Plouă şi pe jos s-a făcut un strat gros de polei. Dacă nu eşti atent, îţi poţi rupe lejer gâtul din doi paşi şi trei mişcări. Pe deasupra, mai bate şi vântul. Cu legitimaţia de jurnalist acreditat pentru Ziua Naţională ţinută la vedere, mă strecor printre mulţime să iau "pulsul" românilor de ziua lor.

Cu ei, printre ei, îi poţi descoperi în toată splendoarea. "Altădată nu mă mai iau eu după tine. Puteam să stăm frumuşel acasă, să ne uităm la televizor. La căldură. Dar înţe­legi tu vreodată?", surprind o discuţie între un domn nemulţumit şi o doamnă. Probabil, soţ şi soţie. Parcă aş fi de acord cu domnul, dar mă abţin de la a interveni în discuţia lor. Meseria e meserie, aşa că îi las şi trec mai departe.

Încet-încet, se umplu rândurile, iar salvele de tun şi onorul militar dat premierului Boc anunţă începutul paradei. Pe la ora 11:00. "Mami, îl văd şi pe Băsescu?", întreabă curios un puşti. Nu am mai apucat să aud răspunsul doamnei, căci m-am trezit în faţă cu un  vânzător de steaguri. Cu tolba plină, omul, pentru care 1 Decembrie înseamnă o zi numai bună să mai facă un negoţ cinstit la ciorap, încearcă să-mi vândă puţin "patriotism". "Vă servesc cu un steag, domnişoară? Haideţi, că toată lumea are. Doar e ziua noastră!" Refuzul meu îl ne­mulţumeşte, aşa că pleacă să-şi găsească un client mai cu obraz.

Mă mai învârt prin mulţime şi mă dau la discuţii cu diverşi despre mândria de a fi român. "Păi sunt mândru. Normal că sunt. Altfel nu aş fi aici pe frigul ăsta!" "Şi, după, vă bagaţi la o porţie de fasole, un pahar cu ţuică?", întreb. "Păi, tot fasole? Nu, sincer, ne-am cam săturat de fasole. Pe un aşa ger preferăm să mergem direct acasă."

Ei bine, stimate domn, nu toţi gândesc la fel. După paradă, mutăm filmul Zilei Naţionale într-o altă locaţie. Ora 13:00. Parcul Obor.   Atenţie! Liber la fasole cu costiţă afumată şi la un păhărel cu ţuică fiartă. Numai bună ca antidot împotriva frigului. Lume multă. Feţe variate. S-au format deja cozi, iar cei prezenţi vor să prindă cel puţin o porţie de fasole. "Fă, fii atentă acolo, să iei mai multe porţii! Cine ştie când mai mâncăm acuma?", îşi îndeamnă o doamnă fiica.

Unii se grăbesc să termine aşa "din picioare" prima porţie, ca să treacă rapid la o doua. Nu e timp de pierdut. Scenariul pare să se repete şi la intrarea în Parcul Moghioroş, unde peste 2.000 de oameni au dat târcoale corturilor încă de dimineaţă, adulmecând mirosul de cârnaţi sfârâinzi de pe grătare şi de fasole la ceaun.

Ţuica şi vinul fiert n-au fost din partea casei, de teamă să nu se încingă spiritele prea tare în colegiul Elenei Udrea. De altfel, blonda de la PDL nu a onorat cu prezenţa mica adunare din parcul în care altădată îşi făcea campanie, lăsându-şi electoratul să-şi mănânce liniştit prânzul de Ziua României. Puţin după ora 12:00 s-a deschis ofi­cial ceremonia de 1 Decembrie în Mo­ghio­roş, dându-se liber la cele peste 2.000 de porţii de fasole cu cârnaţi, pentru care românii, de zi­ua lor, au stat cuminţi la coadă ori s-au prins în hore, să mai uite de frig.