x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Reportaje "Îşi iubesc mai mult ţara cei care sunt lipsiţi de ea"

"Îşi iubesc mai mult ţara cei care sunt lipsiţi de ea"

de Simona Lazar    |    01 Dec 2011   •   10:06
"Îşi iubesc mai mult ţara cei care sunt lipsiţi de ea"

O victorie asupra felului de a fi al romanului, care, indeobste, incepe un lucru si nu-l duce la bun sfarsit. Cea de a cincisprezecea editie a Congresului Spiritualitatii Romanesti este un argument ca romanii "sunt in stare sa produca continuitate", spunea unul dintre participantii la evenimentele care au strans, la Alba Iulia, in preajma Zilei Nationale, reprezentantii comunitatilor romanesti din intreaga lume.

Presedintele Ligii pentru Unitatea Romanilor de Pretutindeni, prof. dr. Victor Craciun, aprecia ca "activitatea Congresului nu trebuie sa se desfasoare numai in ceea ce priveste spiritualitatea romaneasca, dar este semnificativ faptul ca mari personalitati romanesti, de-a lungul vremii, au locuit in strainatate si au creat acolo opere pentru viitorul Romaniei, in contextul universalitatii". A-i avea "acasa" pe romanii de dincolo de granite - fie ca vorbim despre cei stabiliti in strainatate de o generatie sau mai multe, fie ca ne referim la comunitatile romanesti din tarile vecine - este cu atat mai emotionant cu cat asta se intampla in fiecare an pe 30 noiembrie, de hramul Apostolului Andrei, cel care i-a crestinat pe romani, se intampla pe 1 decembrie, de Ziua Marii Uniri. Congresul din acest an - care a fost in pericol sa nu se mai tina - a probat ca avem suficiente resurse nationale "prin care sa producem atat efectele stimulatoare in interiorul romanitatii, cat si anticorpii impotriva a ceea ce se vrea o continua negare si abuzare a spiritului si sufletului romanesc", spune gen. (R) dr Mircea Chelaru.

Am fost de fata, zilele acestea (29 noiembrie - 2 decembrie) la intalnirea celor cateva sute de romani care s-au adunat, la "radacina neamului romanesc", aducand in discutie problemele cu care fiecare comunitate se confrunta, ce poate face tara pentru ei, ce pot ei face de departe pentru tara.

"Toate dramele ni se trag de la asezarea noastra geografica", spunea scriitorul de dincolo de Prut, academicianul Nicolae Dabija. "Basarabia s-a nimerit in drumul expansionist al Rusiei catre Constantinopol. Iar visul Rusiei - pe care inca nu l-a abandonat - ne creeaza probleme in continuare... Nu stiu de ce, dar isi iubesc tara mai mult cei care sunt lipsiti de ea. Se creeaza impresia ca miscarea romaneasca e mai puternica in afara granitelor, decat in tara. Se stie ca ortodocsii pun icoanele cu fata spre Rasarit. Basarabenii isi intorc icoanele cu fata la Apus, pentru ca intr-acolo e Romania. Rasfoiesc unele publicatii bucurestene si ma inspaimant: «Romania e o tara de infractori!»... Asa sa fie? Aceste titluri cultiva in sufletul cititorului un complex pe care l-as numi «rusinea de a fi roman»." In contextul pregatirii evenimentelor ce vor marca, in 2012, implinirea a 200 de ani de la primul mare rapt al Basarabiei de catre Rusia si in contextul unei actiuni care a avut loc zilele acestea chiar in Cetatea Marii Uniri - primarii din Chisinau si din Alba Iulia au semnat un protocol de cooperare - Nicolae Dabija remarca: "Au avut loc poduri de flori, de cantec, de verb, de teatru. Dar cele mai importante sunt cele de carte si cele de rugaciune. Cand spunem aceleasi rugaciuni si cand citim aceleasi carti nu se poate sa nu invingem".

Au venit la Alba Iulia, cu chestiuni la fel de arzatoare, comunitatile de romani (vlahi) din Bulgaria si din Serbia. Au venit aromanii din Albania. Basarabenii. Nord-bucovinenii... O lume romaneasca unde se incearca pastrarea traditiilor, a limbii, in nuce. "Noi suntem pastratorii limbii romane batrane" - imi spunea un vlah de pe langa Vidin, dupa care si-a dus la gura ocarina si a inceput sa doineasca. "Romanii au viitor", avea sa ne spuna si Ion Cismas, reprezentantul comunitatii romanesti din Serbia. "De multe ori ne aflam in genunchi, insa gasim puterea sa rezolvam cu intelepciune romaneasca ce trebuie. Sa fim romani 365 de zile intr-un an. Asta este ceea ce trebuie sa facem. Unitatea este puterea noastra. Rog Romania sa ne sprijine pentru unificarea fortelor noastre". Si ei, romanii din jurul granitelor, sunt o parte a Romaniei noastre "din suflet" si unde altundeva ai fi putut sa intelegi mai bine asta daca nu la Alba Iulia, acolo unde, cu 93 de ani in urma, venira delegatiile din toate provinciile romanesti.

Azi, la Congres, vin delegatii nu doar din aceste provincii, ci si de peste mari si tari. Printre ei l-am aflat zilele acestea si pe Timotei Ursu, regizor stabilit in Statele Unite si vicepresedinte al Congresului, ca si pe poeta Ionela Flood, care astazi locuieste in Marea Britanie, unde conduce Societatea "Romanca". A infiintat postul Radio-TV Unirea, care emite in limba romana 24 de ore pe zi, si unde abordeaza frecvent problema discriminarii romanilor care vor sa munceasca in Marea Britanie. Dar cum stau lucrurile peste Ocean? "In comunitatea romaneasca din Statele Unite ale Americii exista multe personalitati necunoscute sau uitate in Romania. De exemplu: preotul Theodor Damian, poet si profesor universitar; Carmen Firan - poeta care scrie in 14 reviste culturale din SUA. Si sa nu uitam congresele de dacologie ale profesorului Napoleon Slavescu... La New York se afla un roman a carui semnatura se gaseste la baza a 114 zgaraie-nori - e inginer constructor al unuia dintre cele mai mari edificii din New York, dar semnatura lui se gaseste si la baza celei mai inalte constructii din lume, aflata la Abu Dhabi. Numele lui este necunoscut romanilor: Silvian Marcus. In New York traieste si Luminita Cuna, originara din Cluj, si care a facut in primavara a cincea expeditie personala in Matto Grosso. Peste trei luni ea va pleca din nou si va pune drapelul Romaniei in jungla. E iubita acolo pentru ca a salvat copilul unui sef de trib care era pe cale sa-si piarda un ochi". Sunt doar cateva exemple de "romani de isprava" din cei peste un milion care traiesc in Statele Unite. Sunt doar cateva exemple de romani care ne fac cinste in lume. Uneori aflam despre ei, din intamplare, iar Congesul Spiritualitatii Romanesti are tocmai aceasta menire de a pune proiectoarele pe faptele lor.

New York-Alba Iulia si retur

Nicolae Popa este un roman din... New York. Este inginer, specialist in tehnica nucleara. "Cand ajung in Romania ma simt acasa", spune el, adaugand: "Noi avem doua patrii: una nativa si alta adoptiva". Il intrebam cum se vede Romania de dincolo de Ocean? "Romania a crescut dupa '89, dar acum exista o noua tendinta de prabusire, din cauza crizei. Ma deranjeaza faptul ca in Romania nu se munceste suficient. E adevarat ca nici nu exista multe oferte pentru locuri de munca si asta explica exodul spre vest. Dar daca nici in Vest nu este de lucru? Trebuie demarate in tara programe care sa ofere locuri de munca. Din nefericire, e prea multa politica in acest domeniu. Noi am putea oferi consultanta. De exemplu, pentru cele doua proiecte de hidrocentrale pe Dunare. Romania ar putea sa exporte energie electrica, iar asta i-ar aduce venituri, pentru ca energia este scumpa".

Romanii din Finlanda

Liviu Petrila, delegatul romanilor din Finlanda la Congres, ne informa ca in aceasta tara nordica locuiesc 800 de romani, 48 de basarabeni si doi cernauteni. Dintre acestia, un sfert lucreaza la Nokia si multi au o pozitie apreciata. "Ne-am castigat respectul finlandezilor prin munca si prin demnitate, dar, dupa 2007, din cauza catorva zeci de etnici romi, imaginea Romaniei sufera. Sigur, problema cersetorilor romi a fost supralicitata de presa finlandeza. Pentru 25 de periute de dinti furate dintr-un magazin, am ajuns sa fim numiti mari infractori". Liviu Petrila crede ca romanii au o problema de demnitate si la ei acasa. "In Finlanda, copiilor li se spune la gradinita: propria ta tara e ca o capsuna, celelalte tari sunt matraguna"; daca de la gradinita, in Romania, s-ar implanta dragostea de patrie, daca la radio si televiziune stirile despre Romania ar fi pozitive (cum se intampla in Finlanda), am avea poate mai multa incredere in noi..."

"Rugaciunea" lui Brancusi

Sub pamant, intr-o statie de metrou din Paris, se gaseste de cateva decenii o sculptura purtand o semnatura celebra si draga romanilor, e vorba despre "Rugaciunea" lui Constantin Brancusi (o copie cu valoare de original). De faldurile de piatra se reazama calatorii obositi, langa soclul statuii se arunca doze de bere si chistoace de tigari. Congresul Spiritualitatii Romanesti a trimis autoritatilor franceze un mesaj prin care se cere, intre altele, scoaterea de sub pamant a acestui monument si asezarea "Rugaciunii" in fata Catedralei Bisericii Ortodoxe Romane din Paris (acolo unde sculptorul era, cateodata, tarcovnic si unde s-a oficiat slujba la inmormantarea lui). S-a mai cerut, de asemenea, reorganizarea Mormantului lui Brancusi, precum si infiintarea, la Dieuze (localitate infratita cu Congresul Spiritualitatii Romanesti si unde se afla cel mai insemnat cimitir al militarilor romani, din Franta) a unui Centru International Brancusi.

×