La băi, la Mamaia

Mamaia, mai aproape de in­ce­puturile timpului… Dune de nisip inalte de 6-7 metri, cate o barca ce se lasa purtata de valuri, pescari saraci, dar atat de norocosi pentru ca au doar marea la picioare si cerul deasupra capului, cateva case mici, mici, ce abia se mai vad de sub acoperisul de stuf. Liniste, poate prea multa liniste. Sau nu? In 1906 primii turisti veneau la bai, unii dintre ei dupa o calatorie obositoare de o ora si jumatate cu trenul intre Constanta si Mamaia. Cei mai pu­dici se bucurau de mare doar in gheretele mobile, 35 pentru femei si 45 pentru barbati. Nici un centimetru de piele expusa la in­tamplare. Curajosii intrau in apa in rochii si pantaloni lungi, inclusiv botine. Nu lipseau umbrelutele si privirile dezaprobatoare ale ma­rilor doamne ce nu priveau cu ochi buni 'desfraul' tinerei generatii.

Peisajul de atunci ar fi starnit cu siguranta ocheade ironice in coltul gurii domnilor nostri ce stau pe sezlonguri. Sunt frumosii ani ’20, iar privirile lor s-au desfatat din plin cu ceea ce ar fi fost scandalos cu ceva vreme in urma: doamne cu siluete zvelte imbracate in costume de baie unisex, ce lasau picioarele la vederea oricarui domn sosit la bai. La Mamaia, atat preturile, cat si societatea erau extravagante. O saptamana petrecuta la unul dintre hotelurile de aici sau din Constanta – Carol I, Hotel d’Angleterre, Boulevard sau Gambetta – echivala cel putin salariul pe o luna. Dar ce saptamana…!

O viata de om comprimata in doar sapte zile. In vechea cladire a Cazinoului din Constanta veneau cele mai mari orchestre din tara pentru a anima petrecerile si balurile la care luau parte elitele societatii iar la lasarea serii fe­linarele creau un cadru romantic pentru cuplurile ce-si rosteau cuvinte de amor la malul marii. Intr-adevar, la Mamaia se vindecau amintirile si ranile razboiului, dar se si planuia viitorul. In mai putin de zece ani, Palatul Regal al Reginei Maria, constructia solitara de la malul marii, urma sa fie inconjurata de vile moderne, precum cea cu minaret a Printului Barbu Stirbey, iar Grand Hotel Rex, construit in stilul hotelurilor de pe Riviera franceza, avea sa fie unul dintre cele mai luxoase din Romania.

Si, totusi, cei doi domni sunt usor nostalgici, desi timpul in care traiesc este la fel de efervescent precum sampania. Sa fie de vina inceputul toamnei, urmele unei iubiri pierdute? Poate nu vom sti niciodata...