La mila "autonomilor"

Ori de cate ori raman fara nimic de lucru, romanii din Coslada se aduna in locul pe care l-au numit "parcul romanilor", in speranta ca vreun patron vine si le da de munca. Se intampla sa treaca saptamani pana-i baga cineva in seama. Dar, in lipsa cunostintelor sau a anunturilor din ziare, romanii nu au alternativa decat sa stea la mana norocului...

FOTOREPORTAJ - Click pe imagine

OF. Romanii se plang ca "angajatorii nu vor sa le faca contract. Daca vine un control, spun ca suntem in proba si scapa repede"

Ori de cate ori raman fara nimic de lucru, romanii din Coslada se aduna in locul pe care l-au numit "parcul romanilor", in speranta ca vreun patron vine si le da de munca. Se intampla sa treaca saptamani pana-i baga cineva in seama. Dar, in lipsa cunostintelor sau a anunturilor din ziare, romanii nu au alternativa decat sa stea la mana norocului...

E sapte dimineata si frigul, neobisnuit de intepator pentru clima Spaniei, ii face pe oamenii stransi laolalta sa se miste de pe un picior pe altul si sa-si traga mai bine caciulile pe urechi. Zeci de barbati, sa tot fie peste 50, s-au adunat in locul ce poarta de pe acum numele de "Piata romanilor". Spera ca astfel vor reusi sa nu se mai intoarca acasa, unde vor trandavi inca o zi, in vreme ce traiul este asigurat de nevestele lor care deretica de dimineata pana seara prin casele spaniolilor.

"PAPELES, PAPELES". Florin Budurea nici nu mai stie de cate ori a venit in piata, in cautare de lucru. Nu face nazuri la nici un fel de treaba, dar are pretentia sa i se plateasca dupa fiecare zi de munca. Caci, zice el, "multe tepe am mai luat. Lucram ca un sclav si cate 12 ore pe zi, pe santier, ca seara, cand veneam acasa, nu mi se vedeau decat ochii la cat praf era pe mine. Patronul se jura ca-mi da banii maine, ba maine ca mi-i da poimaine si tot asa o saptamana. Nici acu’ nu mi-am mai vazut cei 100 si ceva de euro pe care mi-i datora", povesteste barbatul de 52 de ani si-si freaca mainile crapate, ca sa si le incalzeasca putin. Este incaltat in tenisi si are rucsacul pregatit cu haine de schimb, in cazul in care vreunul il ia la munca. Nea Florin lucreaza in Spania de vreo cinci ani de zile si tot fara acte l-a gasit si cel de-al saselea an. Clatina capul intr-o parte si alta, semn ca mai mult n-a putut face si spera ca, o data ce Romania a intrat in UE, "s-or mai schimba lucrurile in bine si pentru noi, ca destul am suferit. Fata de anul trecut, nu e nici o schimbare". A auzit el de la televizor acum ceva vreme ca, in tari precum Spania, pentru a munci nu-ti trebuie cine stie ce hartii la mana. Mai multe nu stie sa zica. Dar tare mult i-ar placea sa munceasca si el cu contract si sa nu mai aiba grija fiecarei zile de lucru, ca si cum ar fi ultima pe acel santier. "Toti care vin aici sa aleaga oameni cer «papeles, papeles», pe romaneste acte. Ridicam din umeri. Unii nici nu se uita la noi cand aud ca suntem pe dinafara, altii prefera sa ne munceasca la negru, ca sa nu mai plateasca taxe si impozite pentru noi".

TICALOSII INTRE ROMANI. Pentru Gircan Romeo ziua a fost pierduta. A intarziat cateva minute si nu a mai reusit sa prinda dubita care il ducea la locul de munca, aflat la vreo 200 de kilometri de Coslada. "Lucrez la un roman in constructii. E tare siret. Nu stie cum sa faca treaba mai repede si mai bine cu romani, dar cand e vorba de rasplata, sa arunci dupa el, nu alta!", se vaita tanarul de 30 de ani si continua sa-si spuna pasul: "Astazi nu prea era cine stie ce munca. Vazand ca am intarziat doua minute, patronul a zis bogdaproste ca s-a intamplat asa, ca sa aiba scuza pentru ce nu m-a mai luat la munca". Pentru ca nu este "oficial", cum le zic spaniolii mesterilor, Romeo daca ia intr-o zi, in cele mai fericite cazuri, 30-35 de euro. Doar mesterii se pot lauda cu o plata zilnica de vreo 45 de euro. Iar cei care ii pot intrece sunt angajatii cu contract de munca, unii ajungand sa ia pe luna si pana la 1.400-1.500 de euro. Pentru romanii care traiesc in Coslada, a avea acte este o raritate. Majoritatea se chinuie de pe o zi pe alta cu un loc de munca nesigur. Romeo nu-si permite sa piarda banii pe care i-ar fi putut incasa azi, daca ajungea la lucru. A venit in Piata sperand ca ii va recupera, daca cineva il va lua cu ziua. N-a fost sa fie. In cazul lui Constantin Balan, un alt "trabajador" (n.r. - muncitor), au fost perioade cand muncea cate o saptamana pe santier, pana ce lucrarile se terminau, iar apoi statea pe tusa alte doua. Asa ca nu de putine ori a ajuns in Parcul romanilor, astepand si trei, patru ceasuri un cautator de muncitori.

IN PIATA. Sambata dimineata doar un roman a fost luat la lucru

REORIENTARE. In Piata romanilor din Coslada s-au facut grupulete-grupulete de romani. Au trecut mai bine de doua ore si n-a aparut nimeni cu vreo oferta. De angajat nici nu se pune problema, explica Ilie, venit cu nepotul pentru a-i gasi de lucru. "Ai sanse sa te angajeze numai daca ai acte". Nea Ilie este unul dintre romanii "care a reusit": are contract de munca. Bucuria insa nu a durat prea mult si acum tare il bate gandul sa se intoarca in Romania sau sa-si ia calabalacul si sa-si incerce puterile in alta tara. De vreo saptamana a intrat in somaj si se vede treaba ca "vremuri bune nu ne asteapta. Uitati-va cata lume este aici. Stam diminetile cu sufletul la gura ca poate vine cineva sa ne puna la lucru, zilele trec si nu facem nimic, mai mult cheltuim, ca deh, stomacul cere de mancare si chiria tre’ platita, ca altfel te azvarle in strada". Tot ca sa puna bani la ciorap, majoritatea romanilor nu face nazuri atunci cand vine vorba sa invete ceva nou. Anton Stelian are 50 de ani si in tara a lucrat in constructii. O data sosit pe meleagurile spaniole a trebuit sa invete un alt fel de zidarie caci, zice el, "aici se construieste «visto». Am ciulit ochii si urechile si am priceput in cele din urma".

LA NOROC... Pe romanii din Coslada e imposibil sa nu-i recunosti. Au mainile aspre, cu unghiile pline de var. Ochii rosii de oboseala, iar vorba celor care stau aici de mai bine de 5 ani a capatat accente de strainatate. Cand vin in parc, sunt asemenea lupilor la panda. Cu ochii in toate partile, ca nu cumva vreun "autonom", cum le spun celor care si-au incropit cate o firma si cauta oameni cu ziua, sa fie acoperit de multime si sa nu-l vada. "Cateodata, nici nu stii cand a sosit si cand a plecat «autonomul», asa de repede se misca", ne explica cum stau lucrurile Ionel din Slatina. Abia apuca sa-si termine vorba, ca puhoiul de lume se strange gramada, asemenea unui roi de albine, in jurul unui om. Norocul insa a dat, pentru moment, peste un sudor, de care patronul avea nevoie. "Aici e pe viata si pe moarte. Tre’ sa te bagi in fata", este de parere Valentin. Bagaretul spune ca cei care lucreaza la patroni romani "imposibil sa nu fie fraieriti. Imi doresc sa muncesc la patron spaniol. Cei mai in varsta sunt tare seriosi si cinstiti. Sefii mai tineri s-au luat dupa romani si au devenit mai hoti, mai sarlatani", spune Valentin si cei care s-au strans in jurul sau dau din cap aprobator.

S-a facut ora 11:00. Piata romanilor aproape ca s-a golit. Au mai ramas doar doi, trei oameni care inca mai spera ca poate mai vine cineva care sa-i "arvuneasca" pentru a doua zi. Cu totii stiu insa ca n-au incotro si ca maine vor fi tot aici, luand-o de la capat.

Foto: Marin Raica