x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Lindenfeld, satul părăsit și încremenit în timp

0
Autor: Cristina Hadâmbu 31 Oct 2018 - 12:50
Lindenfeld, satul părăsit și încremenit în timp
Vezi galeria foto


Am vizitat satul Lindenfeld de două ori, la o distanță de trei ani. Prima oară din curiozitate, pentru că auzisem de pitorescul acestui sat abandonat până la ultimul lui locuitor, un sat-fantomă părăsit de aproape 30 de ani. Am revizitat satul după trei ani dintr-o altă curiozitate: să văd dacă s-a schimbat ceva, dacă s-a mai prăbușit vreo casă, vreun acoperiș sau vreun gard. Ei bine... nu. Timpul s-a oprit, a înghețat și a conservat acest loc. De asemenea, nici turiștii care l-au vizitat nu au deranjat cu nimic locul. Eram foarte curios de o casă, în care am intrat și în urmă cu trei ani, dacă mai există acea carpetă roșie cu buline albe, prinsă în perete cu trei cuișoare. Și, da!, era tot acolo. La locul lor erau și pantalonii lăsați, la plecare,

Satul Lindenfeld a fost fondat în anul 1828 de 38 de familii de germani veniți din Boemia. Era granița militară a Imperiului Austriac, iar împăratul austriac a dorit consolidarea frontierei. Așa au fost trimiși la Lindenfeld coloniști. Care coloniști s-au pus pe organizat satul după rigori germane: case sănătoase, fântâni, școală, biserică, piață, drumuri. Din păcate, locuitorii nu au primit sprijin imperial pentru dezvoltare și în decurs de numai cinci ani niciuna dintre cele 36 de familii venite din Boemia nu mai locuia în satul fondat chiar de ele. Dar au venit alte familii de germani care au reușit să se acomodeze în această zonă izolată. În plus, noii coloniști s-au mutat în casele construite deja de vechii coloniști. Satul nu a avut niciodată mai mult de 300 de locuitori. Însă, aproape 100 de ani, au fost statornici până în 1924, când mai multe familii au plecat în Germania. Mulți dintre cei rămași au avut însă de suferit după Al Doilea Război Mondial, când jumătate dintre ei au fost deportați în Siberia pe motiv că... sunt germani! Supraviețuitorii au rămas, au mai venit familii 
în locul celor plecați, satul 
s-a repopulat aproape integral, și, timp de 60 de ani, Lindenfeld era doar un sat german izolat în Munții Semenic. Când Ceaușescu a considerat că poate da la export etnicii germani, în anii ,80, satul a început ușor-ușor să se golească, iar după revoluție a mai rămas un singur locuitor, Paul Schwirzenbeck, care a decedat în 1998, la Caransebeș, într-un accident de mașină, la 83 de ani, în timp ce ducea la poștă o scrisoare pentru rudele din Germania.

De atunci, nimeni nu a mai locuit nici măcar o noapte în Lindenfeld. Casele au început să se degradeze sub povara iernilor grele, însă se vede că aceste case au fost construite să dăinuiască în timp. Desigur, acum nu se mai poate sta în niciuna din ele, dar sunt totuși case solide.

Unicul „locuitor”, ciobanul zonei

Nea Gheorghe, sau nea Costel, sau nea Schmitt, este singurul care mai calcă prin sat. Este ciobanul zonei și își mai face drum cu oile prin sat. Nici el nu știe exact cum îl cheamă. „Nu am avut niciodată acte, n-am coborât niciodată la oraș. Nu știu carte. Nu știu dacă sunt neamț sau român. Habar nu am. Dar vorbesc bine și nemțește, și românește. Chiar și ungurește știu. Nu mi-am cunoscut părinții, am crescut la stână. Asta este toată viața mea: oile și stâna”. El este omul care, într-un fel, este paznicul și polițistul acestui loc.

În urmă cu câțiva ani, un urmaș al unui localnic plecat în 1988 în Germania și-a făcut pe locul grădinii străbunicilor o casă de vacanță, unde mai vine din când în când. „Vine rar pe aici. Cam pe la 2-3 ani. Îmi aduce conserve, îmi mai dă și bani... Atâta treabă am: să am un pic de grijă. Să nu se spargă vreun geam de la zăpadă, că sunt ierni grele aici”, spune ciobanul.

„Ați cunoscut locuitorii satului înainte de plecarea lor în Ger-
mania?”, întreb. „Da, de vreo 10-15 chiar îmi mai aduc aminte. Erau buni gospodari. Foarte buni gospodari. Nu le prea intram eu în casă, dar se vedea că era curățenie. Intram doar prin curte când le mai aduceam lapte sau brânză de la stână. Pe ultimul îl știu cel mai bine, Paul și nu mai știu cum îl chema. Nume nemțesc în orice caz. Cu el vorbeam doar în nemțește. A murit săracul la Caransebeș. Mergea o dată pe lună la poștă să trimită scrisori rudelor din Germania. A trăit singur în sat aproape 6 ani. Nu a vrut să plece în Germania cu copiii pentru că soția lui murise aici. A vrut să moară lângă ea. Dar el a murit la Caransebeș. Cică l-ar fi lovit o mașină. Dar era în forță la 80 și ceva de ani cât avea. Pleca pe jos, sau cu căruța, de dimineață la Caransebeș până la poștă, și seara era înapoi acasă. Nu avea nevoie de nimic de la oraș. Totul îi era la îndemână în curte și în cămară. Făcea pâine, făcea pastramă, cârnați... Și mai făcea un rachiu... Mare păcat că a murit. Prindea suta de ani, vă zic eu. Era sănătos-tun. Ținea singur toată gospodăria și înainte să-i moară soția, care în ultimii ei ani era și bolnavă, săraca de ea, la pat”, povestește nea Gheorghe.

„De ce Nea Gheorghe, Costel sau Schmitt? De unde numele astea?”, îl întreb. „Păi... eu nu știu care este numele meu. Mi-au zis așa unii sau alții. La stână mi se zice Gheorghe. Alții m-au strigat Costel vreo trei ani. Mai de mult, Paul, ăsta, ultimul locuitor al satului, îmi spunea Schmitt. Zicea el că știe că așa mă cheamă. De unde? Nu știu”.

Lindenfeld înseamnă în germană „Câmpul cu tei”. „Nu știu de unde vine numele ăsta, zice nea Gheorghe, pentru că aici nu prea sunt tei. Poate vreo 10 în tot satul. Dar sunt noi, mititei, nu de pe vremuri. Eu cred că numele e de la primii nemți care au venit aici acu’ 200 de ani. Poate ei veneau dintr-un câmp cu tei. Că aici nu merge teiul. E prea sus pentru tei.”

Se poate face turism

Zona este superbă și ar avea un potențial turistic mare. Din păcate, nu este simplu. Primarul comunei Buchin, Gheorghe Coilă, de care aparține și satul Lindenfeld, spune că tot ce este la Lindenfeld este proprietate privată: „Sunt registre ținute nemțește, de pe vremuri. Totul este măsurat la centimetru. Totu-i precis. Se știe exact cine-s proprietarii, ce suprafață, câte fântâni, câte garduri, grajduri, câte beciuri... tot. Dar proprietarii și urmașii lor sunt în Germania. Eu nu am ce face. Sunt casele și terenurile lor. În 2012 am avut câteva zeci de cereri pentru terenurile de acolo. Dar dacă cineva vrea să cumpere teren acolo trebuie să vorbească cu moștenitorii din Germania. Am făcut și drum de la Poiana până la Lindenfeld ca să fie mai atractivă zona chiar și pentru moștenitori. Unii au zis că ar vrea să se întoarcă, să refacă casa bătrânească. Însă unul singur a făcut într-adevăr ceva. Cel care a refăcut și biserica din sat. Dar vine și el foarte rar. Nu locuiește acolo”.

Teoretic, s-ar putea face turism la Lindenfeld. Chiar și în starea lui din acest moment este o atracție. Casele, obiectele, tablourile, pozele, hainele și mobila sunt la locul lor exact ca în momentul în care au fost părăsite. Desigur, lemnăria și geamurile au cedat la intemperii iar zăpada și ploaia au pătruns. Dar nu mutat nimic din loc.

Cel mai mult vizitează satul pasionații de off-road. Aceștia au stabilit câteva trasee prin pădure, fie de la Văliug, fie de la Gărâna, fie de la Brebu Nou.

Cum se ajunge la „Câmpul cu tei”

Sunt două căi de acces. Prima, cea mai simplă, cu mașina: Caransebeș-Buchin-Poiana-Lindenfeld. Cea de-a doua este o drumeție, din partea cealaltă a versantului, de la Gărâna (care este și el un vechi sat nemțesc din Semenic, care și el al fost părăsit de localnici cu destinația Germania). Ei bine, acest traseu prin pădurea virgină Gărâna-Lindenfeld este feeric, o „dumbravă minunată”. Departe de drujbele mafiei lemnului, zona este neatinsă de civilizație. Traseul durează aproximativ patru ore și, cu puțin noroc, te poți întâlni cu cerbi, căprioare și, mai ales, sute de veverițe. Mai mult. În perioada zmeurei și a fragilor, „poți aduna vagoane”, după cum spunea un coleg de drumeție.

Lindenfeld se află la o altitudine de 1.120 de metri și este situat în zona nord-estică a Munților Semenic. În cei aproape 200 de ani cât a fost locuit, nu a avut niciodată un drum de legătură cu alte sate. Abia după anul 2000 s-a construit un drum dinspre satul Poiana pentru a atrage oameni interesați să investească în potențialul turistic al zonei.

Vin aici în sat când văd de pe deal că vin turiști. Treaba mea este să le zic că nu strice nimic și să nu lase mizerie.

Nea Gheorghe

Citeşte mai multe despre:   Lindenfeld

 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Dr. Anca Vereanu, despre „Dinți într-o zi” și industria implanturilor

Dr. Anca Vereanu, despre „Dinți într-o zi” și industria implanturilor
Galerie Foto Românii sunt europenii cu dinţii cei mai prost îngrijiţi. Teama de durere, lipsa banilor şi, de foarte multe ori, lipsa educaţiei sanitare se numără printre motivele amânării vizitelor la stomatolog. Cei mai mu...

Sarah Perry: Credem că romanele sunt superioare televiziunii, dar sunt tot poveşti

Sarah Perry: Credem că romanele sunt superioare televiziunii, dar sunt tot poveşti
Galerie Foto Sarah Perry şi-a cucerit fanii cu romanele sale scrise în stil gotic şi cu poveşti care te ţin cu sufletul la gură. Şi-a publicat primul roman la vârsta de 34 de ani şi a cunoscut succesul abia după a doua...

STS avansează un general la gradul de milionar

STS avansează un general la gradul de milionar
Galerie Foto Serviciile speciale se dotează, în anul electoral al alegerilor europarlamentare și al alegerilor prezidențiale. Serviciul de Telecomunicații Speciale, instituția care are un rol deosebit de important în...

Pericolul „ruperii inimii”, la 3 zile după infarct

Pericolul „ruperii inimii”, la 3 zile după infarct
Apariţia chirurgiei cardiovasculare cu soluţia by-pass-urilor şi a cardiologiei intervenţionale de montare de stenturi au însemnat un salt uriaş în salvarea celor cu necazuri mari la inimă. Profesorul Horaţiu...

Minunea din Teleorman. Satul cu palate construite la mișto

Minunea din Teleorman. Satul cu palate construite la mișto
Galerie Foto Comuna Buzescu a apărut la National Geographic, la Discovery și la BBC, titrată ca „Beverly Hills din Teleorman” sau „Pagodele romilor de la Alexandria”. Într-adevăr, aceste case sunt o atracție, pe de-o pa...

Aplicații de spart orice telefon, cumpărate din fonduri europene

Aplicații de spart orice telefon, cumpărate din fonduri europene
Galerie Foto La nici două luni după ce fostul procuror general Augustin Lazăr a fost scos la pensie, cu un venit de lux, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a demarat un proiect de achizţii, vizând...

Pe urmele lui Eminescu, la Odessa. Glossa teilor pierduți

Pe urmele lui Eminescu, la Odessa. Glossa teilor pierduți
La Odessa este singurul ţărm de unde Eminescu a privit îndelung marea. În august 1885, Eminescu trimitea o scrisoare prietenului său, Burlă, la două săptămâni după sosirea la Odessa, unde urma o cură de...

Familia „liberalului” Vasile Blaga derulează afaceri cu instituţiile conduse de PSD

Familia „liberalului” Vasile Blaga derulează afaceri cu instituţiile conduse de PSD
Vasile Blaga a devenit europarlamentar din partea României, pe listele PNL. Formaţiunea liberală s-a clasat pe primul loc la alegerile europarlamentare care au avut loc în data de 26 mai, după o campanie...

Cum poți să previi sindromul „burnout”

Cum poți să previi sindromul „burnout”
Sindromul „burnout”, tradus ca “epuizare profesională”, a fost introdus recent de Organizaţia Mondială a Sănătăţii în Clasificarea internaţională a maladiilor, care serveşte drept bază pentru...

Afaceri din “lumea de dincolo”. Dinu Patriciu, acţionar şi posesor de documente de identitate valabile, la cinci ani de la moarte

Afaceri din “lumea de dincolo”. Dinu Patriciu, acţionar şi posesor de documente de identitate valabile, la cinci ani de la moarte
Galerie Foto Omul de afaceri Dinu Patriciu, decedat, în august 2014, în urma unui cancer hepatic, continuă să deţină acţiuni în companiile de construcţii care le-a fondat şi figurează pe lista acţionarilor care iau decizi...

Coffee Made in Romania

Coffee Made in Romania
Galerie Foto Există cafea românească? Există un brand românesc de cafea? Desigur, o astfel de idee te-ar duce cu mintea la cine știe ce curajos care s-a apucat să cultive cafea în România. Așa m-am gândit și eu când am...

Constanţa: Cetăţenii vor avea acces gratuit la internet pe faleza Cazinoului, anunţă municipalitatea

Constanţa: Cetăţenii vor avea acces gratuit la internet pe faleza Cazinoului, anunţă municipalitatea
Primăria Constanţa a informat luni că cetăţenii vor avea acces gratuit la internet wireless pe faleza Cazinoului, de la Poarta nr.1 a portului maritim până la Comandamentul Flotei, municipalitatea instalând...

“Micuţul trebuie lăsat să mănânce când vrea şi cât vrea”

“Micuţul trebuie lăsat să mănânce când vrea şi cât vrea”
Cât adevăr există în zicerea poporului „laptele sfânt de la sânul mamei”! Alăptarea pruncului până la 6 luni pune bazele sănătăţii viitorului adult. Interviu cu profesor doctor Dumitru Matei,...

Scandalul școlilor profesionale, explicat de ministrul Educației, Ecaterina Andronescu

Scandalul școlilor profesionale, explicat de ministrul Educației, Ecaterina Andronescu
Galerie Foto Ministrul Educației, Ecaterina Andronescu, explică de ce s-a preferat transferul unui număr mai mare de locuri de la licee către școlile profesionale. Sindicatele au adus foarte multe acuzații Ministerului, însă...

Pactele pe justiţie. Cum se instaurează poliţia politică

Pactele pe justiţie. Cum se instaurează poliţia politică
Galerie Foto Istoria se repetă, în 2019, în paşi inverşi cu cei petrecuţi în 2012, după ce Traian Băsescu a încasat cel mai mare număr de voturi împotrivă. După ce 7,4 milioane de români au decis ca Băsescu să plece...
Serviciul de email marketing furnizat de