Manual de luat tepe, suveniruri din Egipt

MIRACOLUL PIRAMIDELOR - Sau cum devine o excursie de placere o experienta cu durere Credeam ca noi, romanii, pe langa ca suntem campioni la capitolul mare coruptie, mortalitate infantila si incalzire cu lemne, ne situam pe primul loc in lume si la capitolul dat tepe strainilor. Cu reala dezamagire, am constatat ca egiptenii sunt mult mai performanti ca noi.

TEAPA COCOSATA. Ca sa te urci pe camila platesti un pret, ca sa poti cobori - dublu

Cand am ajuns in Cairo, nu stiam exact care sunt preturile medii din oras. Cum am ajuns pe aeroport, un tip imbracat cu un sac alb si cu un fel de basma pe cap a inceput sa-mi zbiere in urechi "Carmaaaz, carmaaaz!", in timp ce-mi baga sub nas un cornet facut din hartie de ziar. Dupa vreo cinci minute de urlete, tipul mi-a luat 10 lire egiptene (aproximativ un euro, dar o groaza de bani la Cairo, unde o leafa medie e de 200 de lire) si am devenit fericitul posesor al unei doze de carmaz. Care carmaz sunt un fel de seminte de pepene, a caror utilitate nu am dibuit-o pana in ziua de azi. In oras, nu exista preturi fixe la nimic. O cafea care in mod normal costa 25 de piastri (vreo 2.000 de lei) ajunge miraculos, daca mirosi a strain, la suma de 5 lire.

BACSIS. La fel se intampla si daca vrei sa tragi din narghilea, sa te tunzi sau sa mananci. E bine sa negociezi inainte de a te aseza, fiindca dupa aia risti chiar un conflict violent daca nu dai cat ti se cere. Bacsis suna la fel ca in romana. Probabil, copiii egipteni invata inainte de cuvantul mama sa spuna bacsis, fiindca pe strada, in zonele in care politia nu e foarte prezenta si unde, prin blocuri, egiptenii locuiesc in apartament cu capra si oaia, esti impresurat de cateva zeci de copii cu varste intre 1 si 3 ani. Toti zbiara "halo, bacsis" si nu poti scapa de ei decat daca le distragi atentia aruncand un pumn de maruntis, pe care sar sa se bata. De fapt, bacsis trebuie sa dai pentru orice: daca intrebi unde e o strada, daca iti face unul pantofii in timp ce mergi, daca vrei sa intri la un veceu public. La veceul public de langa piramide, o cucoana grasa mi-a zis sec: "25 de piastri pentru pipi, o lira bacsis". La piramide, de altfel, am luat cea mai mare teapa din zona Cairo. Un gras tuciuriu si poliglot mi-a zis "Hagi, Ceaucescu, ce faciu, ba", si m-a convins sa ma cocot pe o camila. Dupa aia, m-a dus cu camila vreo 200 de metri in desert si a amenitat ca nu ma mai da jos de acolo, ba chiar ma si altoieste cu o ghioaga daca nu dau 100 de lire. Am negociat dintre cocoase si am scapat contra doar a 50 de lire.

VITEZA. Smenarii egipteni sunt iuti de mana, cand te palesc au bacnota scimbata

PIATRA PUTUROASA. Statuetele unicat din targ sunt facute din plastic si vandute la suprapret

MARADONA LA ASWAN. Aswan este un oras cu oameni credinciosi. Comunitatea crestin-ortodoxa, puternica in zona, isi exiba credinta prin faptul ca la varsta de 3 ani copiii de ambe sexe capata prin metode empirice un frumos tatuaj in forma de cruce pe mana stanga. Islamicii au invariabil fruntea zdrelita, fiindca plini de fervoare religioasa se rascaie cu capul de covor in timpul rugaciunii. Ahmed, baiat citit si fost chelner in Italia, nu prea agrea ideea sa se raneasca zilnic la cap, dar, ca sa fie in rand cu lumea, cand iesea din casa isi facea o rana pe frunte cu ajutorul trusei de masaj a sotiei. Probabil din cauza asta ii ajuta, de la caz la caz, Allah sau Dumnezeu pe cetatenii din Aswan sa aiba fantezie la smecherii. Seara, daca te plimbi pe malul Nilului, ti se ofera pe rand o calatorie cu caleasca, o plimbare cu feluca (o barca cu panze tipic arabeasca), hasis sau femei. Fiindca Allah zice ca nu-i bine sa bei, islamicii din Aswan trag intr-o veselie hasis sub ochii ingaduitori ai politiei. Daca esti turist si vrei sa cumperi, exista niste riscuri. Se poate intampla ca in mijlocul tranzactiei sa apara un fals politist care sa te aresteze si sa-ti dea drumul dupa ce-i dai, daca esti fraier, 500 de lire. Pentru novici exista o teapa mai simpla. Hasisul vandut e de fapt patrunjel uscat, care nu mai e bun nici de pus in mancare.

UNICATE DIN PLASTIC. In bazar ti se ofera o gama variata de statuete, toate din "alabastru" sau "bazalt", facute de mana, "unicate", teribil de antice. Pretul de pornire al unei asemenea "minuni" e de 200 de lire. De fapt, aswanezii au descoperit un gen de plastic care imita teribil de bine piatra. E greu si foarte tare. Singura metoda de a-l testa e sa-l verifici cu bricheta. Dupa ce-i dai foc si pute a plastic incins, poti sa-l cumperi si cu o lira. Tot in bazar, am luat, ca acasa, o leapsa dupa clasica metoda Maradona. Un ins cu dinti de aur mi-a cerut 100 de lire pentru patru cartuse de tigari, un pret foarte bun. In mijlocul negocierii, mi-a dat bancnota inapoi, a zbierat "Danger, police!" si a disparut rapid in multime. Bineinteles, imi inapoiase o bancnota de o lira.

HOP - HOP

La Luxor am inchiriat un ghid de la o firma de turism. Prima grija a ghidului a fost sa negocieze bacsisul pentru el si sofer, ceva pentru deranj, in ciuda faptului ca dadusem la firma o caciula de bani. Cum aveam deja experienta, in loc de 100 de lire, cat cereau, le-am oferit 30 si toata lumea a fost multumita. Pe Valea Regilor, langa mormintele faraonilor, a aparut un individ intre doua varste, care a inceput sa tipe cat il tineau bojocii "Hop-hop". Pret de vreo 200 de metri l-am ingnorat, dar omul facea hop-hop in continuare. Fiindca riscam sa raman fara timpane, am racnit la randul meu "Inaf, fac iu!". S-a oprit si a inceput un lung discurs in araba, pe un ton plangacios. Dupa asta, cu o privire de caine milog si mana dreapta intinsa a spus pe un ton stins "hop- hop". Am platit, ca sa nu o ia de la capat, taxa de hop-hop, doua lire. Cum am scapat de insul de mai sus, a aparut un altul, care mi-a luat tot doua lire, pe motiv ca, fara voia mea, mi-a tinut o umbrela deasupra capului. La Karnak, mi-am dat seama ca totusi romanii invata repede de la egipteni. Am vazut un grup mare de romani, gen patroni mici si mijlocii, condusi de un ghid ardelenesc, care le spunea: "No, 100 de pounds egipteni, lire d’ astea d-ale lor, ii nimica tota. Daca luati pliantu’ asta care ii colorat frumos, va tane o viata intreaga, aratati la nepoti unde oti fost". Cum la hotelurile din Luxor acelasi pliant se dadea pe gratis, nu am putut decat sa trag concluzia ca ghidul ardelean era teribil de adaptabil la mediu.