Memoria / Prostituate la malul marii

Sa ai un lupanar ori sa fii o lucratoare intr-un bordel in Constanta lui 1887 nu era prea riscant. Autoritatile vegheau la linistea si sanatatea "femeilor publice" spre multumirea tuturor, fie ei partizani sau contra celei mai vechi meserii din lume, prostitutia.

Oferirea de servicii sexuale a iscat intotdeauna controverse dupa rigorile religioase sau morale ale fiecaruia. Dispretul, renegarea sau respingerea "femeilor publice" nu erau luate prea mult in calcul din moment ce existau reglementari prin care munca lor era supravegheata indeaproape chiar de municipalitatea constanteana de la 1887. Acum mai bine de o suta de ani, institutiile de stat (primarie, politie, medici) supravegheau atent astfel de activitati, iar femeile care se ocupau de aceasta meserie trebuia sa se supuna rigorilor legii. "Regulamentul pentru privegherea prostitutiei in Constanta", adoptat de Consiliul local, la data de 7 septembrie 1887, atesta aceasta libertate conditionata prin care femeile se indeletniceau sa se prostitueze legal.

IGIENA. Pentru a-si putea practica meseria, prostituata primea un livret de la Politie, iar agentul de ordine publica avea in obligatie sa anunte in 24 de ore medicul sef al comunei care le supraveghea permanent, indeaproape. Doctorul avea obligatia de a face ,,vizitatiuni obligatorii tuturor prostituatelor de doua ori pe saptamina, in zilele de marti si sambata", intr-o camera anume destinata, in localul spitalului comunei si extraordinar ori de cate ori banuia sau credea de cuviinta, pentru a descoperi vreo boala care la ultima ,,vizitatiune nu s-a putut stabili (art.3)". Prostituatele trebuia sa aiba la dispozitie un lighean curat, doua vase cu apa curata, sapun, doua prosoape, precum si un clistir de mitra sau pompa pentru intretinerea curateniei, igiena care trebuia respectata tot printr-un articol din regulament.

CONDICUTA. Prostituatele de la acea vreme din Constanta isi primeau vizitatorii la ore fixate tot in conformitate cu Regulamentul, dimineata de la 8:00-9:00, iar dupa-amiaza de la 16:00-17:00, un amanunt respectat ca si alte obligatii. "Localul destinat pentru vizitatiuni era inzestrat cu o masa speciala, un sfecul de metal si unul de sticla, precum si cele necesare pentru curatenie" (art. 15), iar fiecare femeie prostituata avea o condicuta cu vizitele la medic, inscrisuri care se tineau si de agentul de politie. Tot legiuitorul "avea in vedere ca toate prostituatele sa se afle la orele hotarate la localul de vizitatiune" (art.17) si, in acelasi timp, in grija politiei existau mai multe registre cu femeile avute sub supraveghere.

DIRIGINTA. Patroanele, in etate de pana la 45 de ani, care conduceau un stabiliment de prostitutie in Constanta, erau, la randul lor, supuse controlului si tinute in evidenta medicului. Barbatilor le era interzis sa aiba o astfel de locatie (art. 40). Locuintele care erau conduse de o "diriginta" primeau acceptul de a functiona, puteau avea chiar si o singura sau mai multe prostituate pentru care existau registre de evidenta stricta (art.21). In cazul in care Primaria stabilea ca are o conduita rea sau daca nu convenea cerintelor igienice, ii refuza patroanei deschiderea locatiei (art. 37 si 38). O data cu depunerea cererii de deschidere a unei case de prostitutie, solicitarea era rezolvata in cel mult patru zile, dar un stabiliment nu putea fi deschis pe o strada principala, des frecventata de lume, si nici in vecinatatea bisericilor de orice rit, scolilor, internatelor de educatie, gradinilor publice, cazarmilor si nici in hoteluri, carciumi, cafenele si restaurante (art. 41).

PREVENTIV. Desi femeile care practicau prostitutia erau tratate in interiorul locatiei conform sus-numitului Regulament, caruia trebuiau sa i se supuna pentru a nu fi deranjate de autoritati, existau unele restrictii si in ceea ce priveste iesirea in vazul lumii. Prostituatele nu aveau voie sa se plimbe imbracate indecent pe bulevardele unde se faceau promenadele (art 45 si 46). Li se interzicea sa intre la teatre, in salile de baluri sau in locurile in care petreceau familiile. De asemenea, "Nu le este permis a sedea la ferestre deschise sau in vecinatatea locuintei lor facand gesturi la prostitutiune sau provocari prin cuvinte" (art.49).

Femeile care doreau sa renunte la prostitutie trebuia sa aduca acest lucru, in mod obligatoriu la cunostinta primariei si politiei. Insa autoritatea de la 1887 avea in grija sa le mai urmareasca inca pentru o perioada de sase luni. Revenirea la o viata onesta le permitea prostituatelor sa scape de rigori abia dupa ce erau indeplinite alte conditii. Puteau renunta la meserie, curtezanele care erau reclamate de parinti sau cele care isi intemeiau o familie. Erau sterse din registrele speciale ale autoritatilor dupa ce paraseau orasul sau mureau.

PENALITATI. Desi nu erau tratate dezonorant, Regulamentul din 1887 avea prevazute si penalitati pentru femeile care practicau prostitutia. Cele care primeau o a treia pedeapsa riscau sa fie trimise in afara orasului pe "cale politieneasca" (art. 58), la o distanta care era hotarata de autoritati. Tainuirea unei boli venerice sau intretinerea de relatii sexuale in perioada vizitelor medicale insemna pedepsirea cu amenda atat a femeii publice, cat si a patroanelor de stabilimente, iar daca persista in greseli i se ridica dreptul de a mai practica prostitutia pana la 60 de zile (art.62) si orice stabiliment era inchis cel putin o luna daca erau provocate scandaluri.

SURSA: Directia Judeteana a Arhivelor Nationale Constanta, Fond Primaria Constanta, dosar 1/1887, f. 83-88.

Reintegrarea Dobrogei in sistemul politico-administrativ al Romaniei, in urma confruntarilor militare desfasurate in Peninsula Balcanica intre 1877 si 1878, a deschis calea spre modernizare a acestui teritoriu romanesc, aflat sub stapanire otomana mai bine de patru secole si jumatate. Prin urmare, in noiembrie 1878, administratia romaneasca se instaleaza aici, evenimentul fiind sarbatorit cu mare fast si la Constanta, dupa cum relata presa vremii. Treptat, vechea urbe tomitana avea sa se dezvolte in primul rand datorita activitatilor de natura comerciala derulate prin port. Ca in mai toate orasele-port, si la Constanta prostitutia era o practica aducatoare de venituri inca din 1879. (Virgil Coman, director Directia Judeteana a Arhivelor Nationale Constanta)