Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Calugarul Ioanichie m-a intampinat in pragul trapezei de la Sihastria. Era o vara ca asta de acum, poate mai putin toropitoare, si ma pornisem prin manstirile Neamtului, luandu-le la rand, cu smerenie si rugaciune.
"Buna sa-ti fie inima, frate!", mi-a grait calugarul. El era cel care tinea cheile de fier si de ascultare de la bucataria manastirii cu peste 100 de calugari imprastiati, dupa pranz, pe unde li-i rostul. Ca si alte cotloane ale Sihastriei, bucataria are un mister pe care cucernicul parinte nu-l destrama. "Va place mancarea?" - intreb oarecum stanjenit de postura mea de intrus intr-un loc aproape tot atat de sacru ca si altarul. "Ehei, raspunde calugarul, noua ne place cel mai mult sa postim, pentru ca e sihastrie."
"De ce i se spune Sihastrie?" "Fiindca atunci cand a luat fiinta era un loc pustiu. Primii calugari se intalneau aici doar duminica, sa savarseasca Sfanta Liturghie si sa se impartaseasca."
"E bine sa ramana manastirea tot o sihastrie?" "Din pacate, azi nu mai e posibil; dar ar fi bine, pentru ca rugaciunea ar ajuta mai mult lumea decat cuvantul din carti."
"Parintele Cleopa s-a mutat mai sus de manastire; sihastria lui era mai buna daca la el era mereu plin de lume?" - intreb. "Parintele, Dumnezeu sa-l ierte, era sihastru cum is si azi sihastrii in mijlocul orasului. El se ruga impreuna cu oamenii, dar cand incepea Sfanta Liturghie se retragea ca sa fie numai cu Dumnezeu."
"De ce mancarea manastireasca e cea mai buna?" "Pentru ca e insotita de binecuvantare si rugaciune. In timp ce faci mancarea, in loc sa te uiti la televizor urmaresti in gand slujba." "Va ajung cele necesare pentru gatit?" "Ce sa va spun? Vara cumparam rosii, ardei. Avem si o gradina de zarzavaturi la Schitul Sf. Mina, la Tg. Neamt. Zarzavaturile pe care le punem pentru iarna le cumparam de la Tecuci. Avem multe guri de hranit. Suntem 110 calugari, dar avem si multi muncitori. Iarna pregatim sute de portii; vara, cand poposesc turistii, numarul lor trece si de 1.000. Cum reusim sa dam de mancare la atata lume? Nu stim cum reusim. Asta este randuiala manastirii, noi muncim si facem ce putem, restul, Maica Domnului stie cum facem."
"Azi e vineri. Ce se mananca?" "Azi? Un bors de cartofi si o fasola cu paine. Cand nu-i post, mancam o dresala de cartofi si branza cu smantana. Carne, insa, niciodata. Ne impartasim cu Trupul Domnului nostru Iisus Hristos. Hrana trupeasca intretine trupul ca sa poata sa-si faca datoriile, iar hrana duhovniceasca e rugaciunea. Nu se poate una fara alta; doar sfintii cei mari, dupa multa osteneala, au ajuns sa se hraneasca numai cu Sfintele Taine. Trebuie dat Cezarului ceea ce e al Cezarului si lui Dumnezeu ceea ce e al lui Dumnezeu. Cezarul este trupul. Trebuie dat trupului ce i se cuvine." "Dar isihastii?" "Ei mancau numai pesmeti, o data pe saptamana, sau paine cu apa, legume fierte. Sf. Marcu a trait 30 de ani cu pamant si cu apa din mare. Manca tarana, pentru ca nu crestea nici o buruiana pe muntele unde se nevoia el. Vedeti dvs., daca zici «Tatal Nostru» dimineata, una ii cand il zici pe stomacul gol si altceva dupa ce ai mancat. Nu mai simti, nu mai ai aceeasi dispozitie spre rugaciune, cu stomacul plin..."
