Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Se împlinesc 1700 de ani de când creştinismul a fost recunoscut, oficial, într-o Europă dominată de religii păgâne. De la Edictul lui Glerius la Edictul din Milano şi de la o toleranţă religioasă formală acordată creştinilor, la o toleranţă generoasă pentru toate religiile şi apoi la impunerea creştinismului ca unică religie de stat, calea a fost incredibil de scurtă.
Primii (aproape) 300 de ani de după moartea lui Iisus Hristos au stat sub semnul confruntării creştinilor cu Imperiul Roman. Genialul lor purtător de cuvânt, Tertulian scrie, în "Apologetica" (197) că, pentru a-şi justifica ura, păgânii îi învinuiau pe creştini de toate dezastrele publice şi naturale ale Imperiului ("Dacă Tibrul se revarsă ori dacă Nilul seacă, de vină sunt creştinii"); de aceea, locul creştinilor, era "În cuşca cu lei!". Tenaci, primii creştini au rezistat cu atât de mult la tăria perscuţiilor, astfel că, în 311, împăratul Galeriu (mama sa, Romula, era dacă) se resemnează şi promulgă, înainte de a muri, un edict de toleranţă pentru creştini. La scurt timp, acest edict este urmat de Edictul de la Milano (313), semnat de împăraţii Constantin şi Licinius (ultimul, tot cu origini dace).
Potrivit legendei, Constantin cel Mare credea în Dumnezeu încă din 312 când, înaintea unei bătălii, a văzut pe cer semnul crucii înconjurat de cuvintele: "In hoc signo vinces". Edictul din Milano stabilea dreptul la credinţă şi la rugăciune al creştinilor în lăcaşurile de cult libere de orice persecuţie.
O perioadă, păgânismul şi creştinismul au coexistat; apoi, a fost rândul păgânilor să pledeze pentru toleraţă religioasă, în condiţiile în care tot mai mulţi conducători adoptau religia lui Hristos. Năvălirile barbare, care ameninţau Imperiul Roman, au pus, pentru prima dată, faţă în faţă, la sfârşitul secolului al IV-lea, religia şi statul, ecuaţie în care creştinismul câştigă teren. Este perioada când apar primele simboluri creştine pe monedele imperiale, concomitent cu dispariţia figurilor păgâne, duminica e decretată zi de odihnă, iar primul conciliu ecumenic de la Niceea, convocat şi condus de împăratul Constantin, trasează elementele de baza ale doctrinei creştine: Sfânta Treime, Crezul, Paştile etc. În 390, Ieronim din Bethleem traduce Biblia în latină (versiunea populară, Vulgata) pentru ca, în 391-392, împăratul Teodosie să interzică, definitiv, cultul păgân, închizându-i sau distrugându-i templele. Materialele de construcţie rezultate vor fi folosite, încă sute de ani, la noile catedrale ale lumii creştine. Teodosie abrogă toleranţa religioasă şi stabileşte creştinismul ca religie de stat, obligatorie pentru toţi. Măsurile împotriva păgânilor au mers şi mai departe: în 394 se opresc Jocurile Olimpice, iar mai târziu se închide Şcoala neoplatoniciană de la Atena. Politica şi religia se apropie neaşteptat de mult, într-un timp incredibil de scurt, conducătorii care urmează acceptând că sunt mai întâi creştini şi apoi regi sau împăraţi.
