x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Neamul lui Gingis-Han de pe pamantul Dobrogei

0
15 Oct 2004 - 00:00

REPORTAJ

Satele tatarasti din Dobrogea, cu nuntile care tineau zile in sir, cu geamii neincapatoare, batai intre tineri aprigi ai caror stramosi au luptat in hoarda lui Gingis-Han mai traiesc doar in povestile batranilor.

CARMEN PLESA

Dealurile Dobrogei au parfum de miere si de struguri. Sunt maruntele, line si ascund, departe de locul in care marea vine sa se loveasca zgomotos de tarm, sate linistite, cu case albe si carute vechi pe drumuri colbuite. Nu turisti imbracati tipator, nici piscine. Cate o geamie viu colorata isi inalta turnul de unde imamul, in vremuri de demult, isi chema credinciosii de cinci ori pe zi sa se inchine lui Allah. Cimitire musulmane cu pietre vechi, acoperite de verdeata, sub care dorm tatari si viteji din neamul cumanilor. Bucati din Asia mongolilor, uitate parca pe pamantul Dobrogei de hoardele cruzilor hani… Agilar, Akbas, Tatlgeak, Azaplar, Balaban Tatlgeak, Gence Malle. Azi nu se mai numesc asa. Pe harta, soferul ratacit pe dealurile Dobrogei o sa gaseasca Hagieni, Albesti, Dulcesti, Tataru, 23 August, Mereni… Sate unde tatarii au fost candva stapani atotputernici. Acum, neamul mongol s-a risipit, s-a amestecat.

Acum sute de ani, isi amintesc tatarii batrani din marturiile bunicilor, locuitorii cu ochi migdalati ai satelor dobrogene erau tare patimasi. Se bateau si de la o carpa. Iar o nunta… eheee, nu era nunta daca feciorii nu incingeau o bataie. Si ce mai nunti… Incepeau petrecerea de joi si o terminau abia duminica.

Masa de nunta era imbelsugata, iar parintii baiatului aveau atatea obligatii, incat in familiile mai sarace o nunta insemna ingroparea in datorii pentru restul vietii. Pe masa trebuia sa existe cel putin sapte feluri de mancare. Nu lipsea ciorba de miel, pilaful, sarmalele, malebe-ul (o gustare pregatita din lapte si gris), sarailiile, baclavalele. Invitatii aduceau katlama (o placinta dulce) si kurabie (un fel de fursec). Se bea kosap (un compot de fructe) si ayran (iaurt de oaie).

La botez se petrecea tot zile in sir. Daca cel care trebuia botezat era baiat, vineri se pregatea cocosul. Dupa ce un tatar iscusit prindea cel mai mandru cocos din gospodaria familiei in care aparuse o noua viata, il taia, lasand o urma cat mai mica. Mama prelua pasarea, o curata, ii baga pe gat un bat ca sa stea capul cocosului cat mai drept si-i impodobea corpul cu tot felul de gateli din hartie. Astfel impodobit, cocosul trona pe masa tot timpul cat tinea petrecerea. Sambata, baietelul nou-nascut era dus la un batran priceput, pentru a fi taiat imprejur, asa cum obisnuiesc musulmanii. Nu erau doctori si asistente pe vremea aceea. Dupa taiere, batranul il dadea pe copil cu un praf galben, facut din plante, si pana seara rana se inchidea.

Si cum erau pe vremuri satele de tatari…. Cu case mari, formate din trei camere pentru cei din familie, o incapere pentru intalnire si pridvor. Sobe mari si baia, dupa un paravan de lemn. Nu erau paturi, doar saltele, asezate pe niste cufere. La vedere, in gospodarie: piatra cu semnul familiei.

Din curte te urmareau ochii migdalati ai tataroaicei batrane, care tragea dintr-o tigara, langa ibricul in care bolborosea cafeaua.

Putini urmasi de-ai lui Gingis-Han mai strajuiesc astazi in Dobrogea. Copiii lor vorbesc romaneste si au cam uitat, daca au stiut vreodata, cum au ajuns stramosii lor sa cucereasca litoralul nordic al Marii Negre.

TOPRAISAR. "Topra", in tatara, inseamna pamant, "isar" - galben. O cetate de aparare veghea candva satul.

Azi, la Topraisar sunt 440 de tatari, imprastiati in trei sate: Movilita, Biruinta si Potarnichea. Multe familii mixte: tatari cu romani. "La doamna invatatoare Curtede Leman sa mergeti", ne-au indreptat satenii. "Cand eram eu eleva, in sat erau trei geamii, isi aminteste invatatoarea. Si toate erau pline. Acum a ramas doar una. Am vrut noi sa ramana doar una, ca ne era greu sa le ingrijim. Si-apoi, dupa ce ca suntem putini, sa ne mai imprastiem si la trei geamii…", ofteaza invatatoarea. S-a nascut la Edli Koy (Miristea), pe langa Mereni. Acum, din satul copilariei ei a ramas doar o amintire: cimitirul cu pietre vechi, uitat langa o rascruce de drumuri. Aveau scoala in limba tatara… Dar ce-au mai patimit, dupa ce au venit la putere comunistii, care i-au pus sa invete dupa cartile in limba cazana, impuse de rusi. Mare chin, pentru ca tatara nu e cazana. Bietii elevi abia daca intelegeau jumatate din cuvinte.
DEMULT. Invatatoarea Curtede Leman isi aminteste ca la Topraisar erau candva trei geamii

Nimeni nu mai stie cum au ajuns tatarii la Topraisar. Ce se stie insa e ca se intelegeau bine cu "romanii vechi", asa cum ii numeau pe locuitorii pe care i-au gasit pe pamanturile Dobrogei. Si pentru ca tatarii erau mai multi, 80% din romani invatasera tatara, ca sa se poate intelege cu vecinii lor musulmani. Lasau biciul si plugul "porc mistret" pe camp toamna tarziu, cand dadea bruma, si tot acolo le gaseau primavara. In luna mai, se imbracau in costume populare si se tavaleau in gropile unde fusese odata cetatea de aparare. De prin 1924 s-a stricat armonia. Statul a adus "romani noi" sau "colonisti" de prin Oltenia si Arges. Au inceput bataile, furturile. Plugul "porc mistret" si biciul, lasate de cu toamna, n-au mai fost gasite primavara pe camp.

Langa scoala din Topraisar e o piatra funerara de pe la 1025. "Ne-au deslusit profesorii veniti din Turcia ce scrie pe piatra - acolo e ingropat, "in lunile de toamna", un baiat de 6-7 ani", povesteste domnul Leman. Cand au facut scoala, au vrut sa scoata piatra - facuta dintr-o marmura buna - dar n-au reusit. Era prea adanc ingropata. Asa ca l-au lasat pe micul Shaban sa se odihneasca in continuare.

BALABAN TATLGEAK. O moschee veche, reparata pe ici, pe colo, pe o ulita prafuita, cu vita-de-vie catarandu-se de dupa garduri. Tatari cu capetele acoperite, tataroaice in haine vechi. La inmormantarile tatarilor trebuie sa te duci cu ceva modest, purtat, haine de casa. Invatatul satului - profesorul Marzali Neuzat, pleca pentru totdeauna dintre ei, cu trupul invelit in 12 metri de panza alba, asa cum cere legea musulmana. Sicriul verde - acelasi pentru toti, caci este al geamiei, si se imprumuta la fiecare inmormantare - e acoperit de o panza verde cu insemnele Coranului. Hogea a inceput slujba, in multimea care sta cu palmele deschise in sus. Vorbeste in tatara, apoi spune cateva cuvinte si in romana. In masini, convoiul porneste spre cimitir. Numai barbatii au voie sa mearga. Asa zice legea musulmana. Femeile raman acasa si gatesc cate ceva pentru masa care se da dupa inmormantare - halva tatarasca, scovergi. Pentru ca apartin altei religii, eu am voie sa merg la cimitir.
INMORMANTARE. Musulmanii se roaga cu palmele deschise

Cimitirul e undeva in camp, departe de sat. Pietre vechi, pietre noi. Unele, de cumani, cu inscriptii runice, au trecut prin multe secole. Iarba creste in voie printre morminte si miroase a flori de camp. Dupa ce trupul invelit in giulgiu a fost lasat in mormant, tatarii, asezati pe jos, in semicerc, citesc pe rand din Coran. La poarta cimitirului, un tatar impartea bani celor care ieseau. M-am tras la o parte, ca sa nu incurc vreun obicei. Tatarul a fugit dupa mine. "Unde plecati? Toti care au fost la inmormantare trebuie sa primeasca bani. Nu conteaza ce religie aveti. Sa beti un suc in amintirea celui disparut", imi spune tatarul. Musulmanii nu beau alcool. Am pus bancnota deoparte, ca sa nu o amestec si sa uit de suc.

TATLGEAK. Hogea e la poarta, asezat pe o piatra. Are 84 de ani. A venit in Tatlgeak (Dulcesti) in 1940 din Kadrilater. In trei zile si-au strans tot ce aveau si au plecat din Durostoni (Cadrilater), unde tatal lui era imam. Familia s-a urcat in caruta, el a ramas pe jos, cu vaca si vitelul. A facut sute de kilometri pana la Tatlgeak. I-a adapostit unul din bogatasii satului: Tofik Samadin, care le-a oferit doua camere si tarla pentru oi. Pe atunci, tatarii si crestinii nu se duceau unii pe la altii. "Acum e invalmaseala. La nunti se canta cantece de-ale noastre la romani, si din cele romanesti la petrecerile tatarilor", se plange Hogea. "Iar baietii si fetele stau la un loc. Pe vremea noastra nu se pomenea asa ceva, la petreceri statea intotdeauna un batran intre ei, si cum indraznea un baiat sa se apropie de fete il pocnea cu bata de nu se vedea…" "Si totusi, cum ajungeau sa se casatoreasca, daca ii tineati asa din scurt?", indraznesc eu in fata hogelui. "Ei, era loc pentru asta mai pe seara", zambeste cu intelegere hogea.

Cea mai frumoasa amintire a lui Gafar - Agi Facredin: pelerinajul la Mecca. In 1982, au plecat in grup, din Romania, 28 de musulmani. Au dat fiecare cate 30.000 de lei. Bani multi la vremea aceea. Cand a venit de la Mecca si-a trecut la nume si "Agi".

AKBAS. In copilarie, isi aduce aminte hogea Soium Rumi, in Akbas (Albesti) erau peste 400 de familii de tatari. Nu incapeau in geamie, la sarbatori. Acum, au mai ramas 28 de familii de tatari. La Hagieni (Agilar), satul din apropiere, de care raspunde tot hogea Soium Rumi, mai sunt 23 de familii tatarasti. Si ce sat era Agilar-ul pe vremuri… Ce padure avea, cum se mai intreceau cu caii tinerii si aprigii tatari. Acum e doar saracie mare.

La Akbas au avut noroc de niste turci care au cumparat CAP-ul. Ei vin mereu la geamia din sat, si nu uita sa mai puna un ban, sa mai aduca un obiect folositor. Ultima data au facut cadou, pentru geamie, un aspirator.

In traducere, din tatara, Akbas inseamna "cap alb", referire la vreo veche capetenie tatara sau poate la un lac cu multa sare care ar fi existat candva prin apropierea satului.

AMINTIRI

"Cand eram eu eleva, in sat erau trei geamii, isi aminteste invatatoarea. Si toate erau pline. Acum a ramas doar una. Am vrut noi sa ramana doar una, ca ne era greu sa le ingrijim. Si-apoi, dupa ce ca suntem putini, sa ne mai imprastiem si la trei geamii" - Curtede Leman, invatatoare opraisar

AMESTEC

"La nunti se canta cantece de-ale noastre la romani si din cele romanesti la petrecerile tatarilor. Iar baietii si fetele stau la un loc. La petreceri statea intotdeauna un batran intre ei, si cum indraznea un baiat sa se apropie de fete il pocnea cu bata" - Gafar - Agi Facredin, hoge la Tatlgeak

ISTORIE

Prima marturie documentara a prezentei tatarilor in Dobrogea dateaza din timpul lui Gingis Han (inceputul sec. XIII). In perioada Timur, 100.000 de tatari s-au stabilit in Dobrogea.
In 1525, alte grupuri de oguzi si de tatari au ajuns in Babadag. Cronicile turce au inregistrat patru grupuri de tatari pe teritoriul Rumeliei, de care apartinea Dobrogea: tatarii Aktav, tatarii Tirhala, tatarii din Ianbolu si tatarii Bozapa sau Bozata.
La sfarsitul secolului al XVI-lea, calatorii denumeau Dobrogea ca fiind "tara tatarilor". In anul 1596, alti 40.000 de tatari se stabilesc in Dobrogea. Dupa ocuparea tarista a peninsulei Crimeea (1783), multi tatari si-au gasit aici un refugiu. Acest proces de emigrare a durat pana in 1878.
In timpul razboiului ruso-turc, tatarii isi cautau refugiu, parasind de trei ori Dobrogea, dar intorcandu-se pe aceste meleaguri. Dupa unirea Dobrogei cu Romania in 1878 a inceput o noua epoca pentru tatari, creandu-se institutii de instructie publica, de cultura nationala si de cult islamic.
Prima evaluare precisa a numarului tatarilor dobrogeni dateaza din 1911, cand sunt inregistrati 25.086, respectiv 7,3% din populatia provinciei. Limba tatara face parte din ramura turcica a limbilor altaice. Potrivit ultimului recensamant, in Romania exista 55.000 de tatari.

SARBATORI TRADITIONALE

In martie, tatarii tin "Nwrezul". Copiii lor merg atunci din casa in casa, cu un pom abia inverzit, si spun un fel de plugusor. Familiile la care intra trebuie sa agate in pom cate un batic sau un prosop si sa le dea micutilor dulciuri. In mai, de Kidirlez, tatarii - in mod traditional, doar barbatii si copiii, duc mancare la geamie si la cimitir. In august e Regaile Candli, care vesteste sosirea marilor sarbatori religioase: Kurban Bayrami (cand se sacrifica berbecul) si Ramazan Bayrami (sarbatoarea care marcheaza sfarsitul "postului"). Ramazanul este un post alimentar si spiritual foarte strict de 30 de zile, in care credinciosilor nu li se permite sa manance si sa bea inainte de asfintitul soarelui.

Cel mai batran dintre tatari

ACTIV. Abduraman Akip nu sta o clipa
Abduraman Akip, din Mosneni, are 94 de ani si trece drept cel mai batran tatar de prin satele dobrogene. A facut razboiul, a fost prizonier in Germania, la Sembruck. L-am gasit asezand cate ceva prin curte. "Asa e el, asa a invatat de la nemti, cand a fost prizonier. Sa tina totul curat. Toamna, daca da un pic de bruma pe aleea din curte, imediat iese si matura. O clipa nu sta", povesteste ginerele batranului, Sadiic Hacudichirai. Cel mai batran din tatari e bine, in putere. Nu mai aude asa grozav, dar la minte e mai limpede ca un tinerel. A luptat si cu rusii, si cu nemtii. L-au bombardat chiar si americanii, pe cand era prizonier in Germania.

Mare foame a mai facut in armata romana, la inceput. Intr-un regiment intreg erau trei musulmani. Toti lesinati de foame, pentru ca, aflati in mars prin Ungaria, nu mancau decat paine, de cateva saptamani. Soldatii primeau carne, insa era de porc, si religia nu le permitea celor trei musulmani sa manance asa ceva. La capatul puterilor, au furat un curcan. I-a vazut comandantul: "Sa lasi acum curcanul jos, ca te impusc", s-a rastit. Dar cei trei nu i-au dat drumul. Asa de lihniti de foame erau, ca nu le mai pasa nici de glont. Cand a aflat comandantul ca se hraneau doar cu paine de cateva zile, a dat ordin sa li se dea un carlan si mai multe gaini. Musulmanii au mancat pana s-au saturat si ce a ramas au fiert bine si au pus in caruta cu coviltir cu care mergeau, ca sa aiba pentru front.

A supravietuit si germanilor, si lagarului. Din coloana de 1.200 de prizonieri pe care nemtii o duceau spre Sembruck au mai ramas 200. Au murit de foame, de oboseala, de boala. Cine ramanea in urma era impuscat. Se bucurau cand mai faceau cate un popas intr-o zona in care era iarba. Se asezau, fiecare pe peticul lui, bine delimitat, si incepeau sa manance. Dimineata, tapsanul verde pe care se asezasera seara era negru - prizonierii inghiteau toata iarba. Mai mult, unii mai infometati, dupa ce-si terminau de "pascut" peticul, mai dadeau sa ia si de la altii, de aici pornea scandalul. Nemtii mai impuscau cativa…

La Sembruck, in lagar, erau 24.000 de prizonieri. Sapau transee pentru tanc, faceau curatenie dupa bombardamente, aduceau lemne din padure. "Romani curve", le urlau nemtii, lovindu-i cu cravasa, amintindu-le tradarea Guvernului roman. De mancare primeau cate un polonic de ciorba si o mana de coji de cartofi. La un moment dat, n-au mai fost nici cojile de cartofi. Fericiti erau cei trimisi la fabrica de oase, din apropierea lagarului, sa faca curatenie. Rodeau oase, mancau praf de oase. De oameni, de animale, nici ei nu mai stiau si nici nu le mai pasa.

Cand Germania a fost invinsa, tarile care aveau oameni in lagare si-au trimis comisii care sa-i aduca acasa. "Pe noi, comunistii ne-au uitat. Pe toti i-au luat comisiile, noi, romanii, am ramas singuri. Am plecat spre Romania. Pe jos si cu trenul, cand s-a putut. Pe drum, mai ajutam la casele care fusesera bombardate, mai faceam curat. Atunci am mancat si noi mai bine", povesteste Abduraman Akip.
Citeşte mai multe despre:   reportaj,   rămas,   dobrogea,   tatari,   tatarii,   tatara,   dobrogei,   tatlgeak

 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Statul român, creditor la firma lui Mircea Băsescu, complet dezinteresat de prețul de vânzare a bunurilor datornicului

Statul român, creditor la firma lui Mircea Băsescu, complet dezinteresat de prețul de vânzare a bunurilor datornicului
Galerie Foto Ghinion pentru Mircea Băsescu, în legătură cu cea de-a doua companie pe care o patronează și care se află, în prezent, în procedura falimentului. Propunerea lichidatorului judiciar al SC MB Consult Company SRL C...

Cum au “spălat-o pe “zeița anticorupție” procurorii lui Nicolae Solomon. CSM susține, într-un document oficial, că Laura Kovesi nu a semnat protocolul cu SRI din 2009. Actul arată că da

Cum au “spălat-o pe “zeița anticorupție” procurorii lui Nicolae Solomon. CSM susține, într-un document oficial, că Laura Kovesi nu a semnat protocolul cu SRI din 2009. Actul arată că da
Galerie Foto Într-un mod scandalos, Secția de Procurori de la CSM notează, într-un document oficial, faptul că fostul procuror general al României, Laura Codruța Kovesi, nu și-a asumat, prin semnătură, protocolul secret...

Salariul, primele, diurnele și bonificațiile încasate de fratele Laurei Kovesi de la Transgaz, trecute la secret

Salariul, primele, diurnele și bonificațiile încasate de fratele Laurei Kovesi de la Transgaz, trecute la secret
Galerie Foto Odată cu mutarea, cu arme și bagaje, a fostei șefe a DNA, Laura Codruța Kovesi, la Luxemburg, în calitatea ei de procuror general al Parchetului European, și familia acesteia de la Mediaș a făcut două mișcări...

Klaus Iohannis se contrazice pe el însuși și numește în funcții pe procurorii-șefi respinși de CSM

Klaus Iohannis se contrazice pe el însuși și numește în funcții pe procurorii-șefi respinși de CSM
Galerie Foto Președintele Klaus Iohannis acționează identic cu Traian Băsescu în privința numirii șefilor marilor Parchete și, în ciuda avizului negativ al CSM, a semnat, ieri, decretul de numire în funcția de procuror...

Dr. Iosif Niculescu: Menopauza, o perioadă a vieții în care femeile au mare nevoie de ajutor

Dr. Iosif Niculescu: Menopauza, o perioadă a vieții în care femeile au mare nevoie de ajutor
La femei, în general, afecţiunile cardiace apar cu 5-7 ani mai târziu decât la bărbați, iar acest avantaj se datorează efectului protector al estrogenilor, hormonii sexuali feminini având şi funcție de...

Chirițoiu și-a angajat partenerii de afaceri ca să apere concurența

Chirițoiu și-a angajat partenerii de afaceri ca să apere concurența
Galerie Foto Președintele Consiliului Concurenței, Bogdan Chirițoiu, și-a adus în subordinea sa, la instituția publică pe care o conduce, familia de prieteni, alături de care deține atât proprietăți imobiliare, dar...

„Vezica biliară este o «grenadă» pe care fiecare o poartă în raniţă”

„Vezica biliară este o «grenadă» pe care fiecare o poartă în raniţă”
Îndepărtarea vezicii biliare este o operaţie des întâlnită, deoarece medicamentele pentru dizolvarea calculilor nu sunt eficiente. Se discută multe despre această intervenţie, astfel că propunem limpezirea...

Jaf bugetar: o instituție a dat prime de 10.000 lei/angajat

Jaf bugetar: o instituție a dat prime de 10.000 lei/angajat
Galerie Foto Cu doar câteva zile înainte ca Guvernul Orban să fie demis, de Parlament, prin moțiune de cenzură, în Monitorul Oficial a fost publicată o Ordonanță de Urgență prin care Executivul a modificat Legea...

Cum dai jos miniștri doar cu acuzația de plagiat

Cum dai jos miniștri doar cu acuzația de plagiat
Războiul plagiatelor nu a-nceput în România, în anul 2012, ci în țările din vestul Europei, apoi s-a extins. Urmărind evoluția cazurilor de acuzații de plagiat la nivel înalt, constatăm că toate au același...

Cum l-a scăpat imunitatea prezidențială pe Iohannis de un nou dosar privind casele de la Sibiu

Cum l-a scăpat imunitatea prezidențială pe Iohannis de un nou dosar privind casele de la Sibiu
Galerie Foto Președintele României, Klaus Iohannis, un autointitulat adversar al practicii de utilizare a legilor sau a procedurilor legale de către politicieni, pentru a se pune la adăpost de eventuale anchete, a beneficiat el...

Capii Parchetelor și strania coincidență a legăturilor de afaceri cu oameni politici

Capii Parchetelor și strania coincidență a legăturilor de afaceri cu oameni politici
Galerie Foto Giorgiana Hosu, unul dintre procurorii propuși de demisul ministru al Justiției Cătălin Predoiu pentru preluarea șefiei DIICOT, este legată, prin intermediul familiei sale, de afacerile unui cunoscut liberal. Mama,...

Migrenele durează până la 72 de ore şi îşi anunţă venirea

Migrenele durează până la 72 de ore şi îşi anunţă venirea
Lumea încă nu a tras hotarul, în sfera durerilor de cap, între migrene şi nevralgii. Profesor doctor Dorin Sarafoleanu ne lămureşte care sunt deosebirile dintre cele două afecţiuni frecvent...

Războiul plagiatelor - împotriva sistemului universitar, nu a imposturii

Războiul plagiatelor - împotriva sistemului universitar, nu a imposturii
Mulți au crezut în nevoia de a face epurare în sistemul universitar și în nevoia de a elimina impostura, prin dovedirea unor plagiate. Datele și faptele arată însă că nu a fost vorba despre o luptă împotriva...

La Braşov, reclamarea abuzurilor se sancţionează cu dosare

La Braşov, reclamarea abuzurilor se sancţionează cu dosare
Galerie Foto La mai bine de jumătate de an de când un dosar de evaziune fiscală şi spălare de bani, instrumentat de Curtea de Apel Braşov, a ajuns în atenţia Ministerului Justiţiei şi a Secţiei pentru Investigarea...

Tupeu: Cum a cerut „Portocală” anularea legii care a permis suspendarea sa din magistratură

Tupeu: Cum a cerut „Portocală” anularea legii care a permis suspendarea sa din magistratură
Galerie Foto Cu un tupeu greu de egalat, fostul procuror „paraditor” de la DNA Ploiești Mircea Negulescu, zis „Portocală”, cerea, în 2017, după ce a fost suspendat din magistratură, ca urmare a unei anchete disciplinare...
Serviciul de email marketing furnizat de