Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Trăiesc zilele la fel. Vizitele jurnaliştilor sau ale reprezentanţilor ONG-urilor sunt prilej de mângâieri şi strâns în braţe. Au nevoie de asta. Nu fac terapii, nu sunt învăţaţi să se facă utili, deşi mulţi învaţă îndeletniciri pe care le transformă în obsesii.
Aşa e un tânăr care a învăţat mai demult de la o franţuzoaică să croşeteze şi de atunci face ghemuri nesfârşite de şireturi. "Beneficiarii" centrelor de la Bolintin Vale şi Cărpenişu, Giurgiu, speră doar să se mute din clădirile-mamut în centre de tip familial, "la căsuţe". Când se închid uşile în spatele vizitatorilor ocazionali, nimeni nu ştie ce rămâne în urmă. Orori mai răzbat prin vestea uciderii în bătaie, de îngrijitori, a unei foste profesoare schizofrenice, ori prin ştiri despre şefi de centru care fură banii de mâncare ai amărâţilor. Nimeni nu plăteşte cu adevărat pentru viaţa acestor oameni care n-au decât vina unei minţi zdruncinate. Zbor deasupra unui cuib de cuci.
